ORDIN
Nr. 388 din 10 septembrie 1996
privind aprobarea normelor metodologice in aplicarea prevederilor Legii
protectiei muncii nr. 90/1996
ACT EMIS DE: MINISTERUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 249 din 15 octombrie 1996
Ministru de stat, ministrul muncii si protectiei sociale, numit in baza
Decretului nr. 223/1992 pentru numirea Guvernului Romaniei,
avand in vedere:
- Legea protectiei muncii nr. 90/1996;
- Hotararea Guvernului nr. 448/1994 privind organizarea si functionarea
Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, republicata,
emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba urmatoarele norme metodologice referitoare la:
a) autorizarea functionarii persoanelor juridice si fizice din punct de
vedere al protectiei muncii;
b) certificarea calitatii de protectie a prototipurilor sortimentelor de
echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii lor in
fabricatie;
c) certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii, a
echipamentelor tehnice;
d) avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si de instruire
in domeniul protectiei muncii;
e) clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze;
f) comunicarea, cercetarea, inregistrarea, raportarea, evidenta
accidentelor de munca si declararea, confirmarea, inregistrarea, raportarea,
evidenta bolilor profesionale, precum si a celorlalti indicatori care definesc
morbiditatea profesionala;
g) finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a
muncii;
h) locul de munca cu pericol deosebit si pericol iminent de accidentare.
Art. 2
Normele metodologice prevazute la art. 1 se aplica o data cu intrarea in
vigoare a Legii protectiei muncii nr. 90/1996, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 23 iulie 1996.
Incepand cu aceeasi data se abroga:
a) Ordinul nr. 104 din 20 septembrie 1991 al ministrului muncii si
protectiei sociale - Departamentul protectiei muncii - referitor la Normele
metodologice privind autorizarea functionarii unitatilor din punct de vedere al
protectiei muncii;
b) Ordinul nr. 270/954/1992 al ministrului muncii si protectiei sociale si
al ministrului sanatatii privind comunicarea, cercetarea, inregistrarea,
raportarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
c) Ordinul nr. 190/1975 al ministrului muncii privind avizarea
dispozitivelor si instalatiilor de protectie a muncii in vederea generalizarii
lor pe economie, precum si a prototipurilor de echipament de protectie si
echipament de lucru.
Art. 3
Normele metodologice mentionate la art. 1 sunt obligatorii pentru toate
activitatile din economia nationala, indiferent de forma de proprietate a
capitalului social, si se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I.
Ministru de stat,
ministrul muncii si
protectiei sociale,
Dan Mircea Popescu
NORME METODOLOGICE
privind autorizarea functionarii persoanelor juridice si fizice din punct de
vedere al protectiei muncii
In aplicarea prevederilor art. 9, art. 18 alin. (1) lit. b), art. 20 lit.
c) si ale art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, se
emit prezentele norme metodologice:
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
(1) In conformitate cu prevederile art. 9 din Legea protectiei muncii nr.
90/1996, desfasurarea activitatilor de catre persoanele juridice si fizice este
conditionata de obtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al
protectiei muncii, emisa de inspectoratul de stat teritorial pentru protectia
muncii.
(2) Unitatile Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne,
Ministerului Justitiei - Directia generala a penitenciarelor, Ministerului
Finantelor - Garda financiara, Serviciului Roman de Informatii, ale Serviciului
de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si ale
Serviciului de Protectie si Paza vor fi autorizate de catre organele proprii.
Art. 2
Prin persoane juridice si fizice se intelege: agentii economici din
sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cei cu capital social strain,
care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, autoritatile si institutiile
publice, agentii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman pe
teritoriul altor tari, in baza unor conventii internationale sau contracte
bilaterale, asociatiile si organizatiile nonprofit, precum si asociatiile cu
scop lucrativ care isi desfasoara activitatea in baza prevederilor legale.
Art. 3
(1) Prezentele norme metodologice stabilesc conditiile ce trebuie
indeplinite de catre persoanele juridice si fizice pentru obtinerea
autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii.
(2) Autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii
reprezinta documentul prin care se atesta ca, la data verificarii, persoana
juridica sau fizica indeplineste conditiile minime stabilite prin standardele
si normele de securitate in vigoare, astfel incat sa fie prevenite accidentele
de munca si imbolnavirile profesionale.
Art. 4
Autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii se
elibereaza de catre inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii,
pe raza caruia se afla sediul persoanei juridice sau adresa persoanei fizice.
CAP. 2
Obligatiile solicitantului
Art. 5
In vederea obtinerii autorizatiei de functionare din punct de vedere al
protectiei muncii, persoana juridica si persoana fizica vor depune, la
inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, un dosar cuprinzand
urmatoarele documente:
1. cerere de acordare a autorizatiei, adresata inspectoratului de stat
teritorial pentru protectia muncii, semnata de conducatorul persoanei juridice
sau de persoana fizica, conform anexei nr. 1, insotita de fisa de identificare
(anexa nr. 2);
2. certificat de inmatriculare de la Registrul comertului si statutul de
functionare al persoanei juridice, inregistrat la Camera de comert si industrie
sau, in cazul unor institutii, actele normative de infiintare;
3. memoriu tehnic, care va cuprinde:
a) denumirea proiectului, numarul si data elaborarii proiectului pentru
constructii, tehnologii si activitati conexe. In cazul in care persoana
juridica nu dispune de proiectele mentionate mai sus, va prezenta un raport de
expertiza intocmit de organisme sau de persoane autorizate;
b) descrierea activitatilor, cu prezentarea riscurilor de accidentare sau
de imbolnavire profesionala, generate de mijloacele de productie, procesul de
munca si mediul de lucru, precum si masurile ce se asigura pentru prevenirea
acestora;
c) specificarea faptului ca echipamentele tehnice din dotare corespund din
punct de vedere al normelor si standardelor de protectie a muncii, care se va
face prin completarea fisei cu cerintele minime de securitate (anexa nr. 3). Se
excepteaza echipamentele tehnice care functioneaza in atmosfere potential
explozive. Acestea trebuie certificate pentru lucrul in atmosfere explozive;
d) lista cu dotarile existente la locurile de munca, pentru interventie in
caz de avarii in instalatii, de acordare a primului ajutor in caz de accident sau
intoxicatii, conform baremurilor prevazute de norme sau de alte acte normative
in vigoare;
e) lista substantelor toxice, explozive si inflamabile care se utilizeaza
sau se degaja in procesul de productie si nivelul concentratiilor acestora in
mediul de lucru, prevazut in proiect, care nu trebuie sa depaseasca
concentratiile maxime admise prin legislatia in vigoare. Aceasta va fi insotita
de fisele de securitate (model-anexa nr. 4);
f) organizarea activitatii de protectie a muncii;
g) mentionarea existentei instructiunilor proprii de securitate a muncii,
stabilite in raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea la locurile
de munca;
h) lista utilajelor si instalatiilor care intra sub incidenta I.S.C.I.R.,
cu mentionarea numarului autorizatiei si a datei scadente de verificare;
4. copii de pe contractele, autorizatiile si/sau avizele obtinute in
conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, dupa caz, de la:
a) Inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva;
b) Inspectoratul sanitar veterinar de stat (pentru sectorul de producere,
prelucrare, conservare, depozitare si desfacere a produselor alimentare de
natura animala);
c) Grupul de pompieri militari, acolo unde este cazul (unde s-au dat);
d) Comisia Nationala pentru Activitati Nucleare, pentru persoanele juridice
a caror activitate este supusa unor regimuri speciale conform legii;
e) Comisia Nationala pentru Avizarea in Constructii, Lucrari Publice si
Amenajarea Teritoriului;
f) autorizatia de utilizare sau de producere a substantelor toxice sau
orice alta activitate privind circulatia produselor si substantelor toxice;
g) autorizatia privind utilizarea, prepararea, experimentarea, detinerea,
tranzitarea pe teritoriul tarii, transmiterea sub orice forma, transportul,
depozitarea, manipularea, precum si orice operatiune si import-export de
materii explozive;
h) procesul-verbal de punere in functiune definitiva, incheiat cu
furnizorul de energie electrica;
i) procesul-verbal de punere in functiune (deschidere) a instalatiilor de
gaze naturale, incheiat cu furnizorul de gaze naturale;
j) acordul si/sau autorizatia de mediu, in functie de specificul
activitatii;
5. pentru unitatile in care tehnologia creeaza sau se desfasoara in zone cu
pericol de explozie, se vor prezenta:
a) copii de pe certificatele de conformitate ale echipamentelor tehnice
folosite in zonele cu pericol de explozie, emise pe baza procedurilor si
conditiilor stabilite de catre Societatea Comerciala "Insemex" - S.A.
Petrosani sau de catre persoanele juridice ori fizice abilitate de aceasta;
b) tabel cu personalul specializat si atestat de Societatea Comerciala
"Insemex" - S.A. Petrosani pentru executarea reviziilor si
reparatiilor, precum si pentru controlul calitatii echipamentelor tehnice cu
protectie antiexploziva sau copie de pe contractul de prestari de servicii
incheiat cu o unitate de specialitate abilitata de Societatea Comerciala
"Insemex" - S.A. Petrosani;
6. buletinele de verificare a prizelor si a legaturilor la centura de
impamantare, emise de o unitate autorizata sau de formatii proprii autorizate.
Art. 6
Necesitatea autorizarii persoanelor fizice se hotaraste de catre
inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, in functie de natura
si de riscurile activitatii.
Art. 7
In functie de specificul activitatii, inspectoratul de stat teritorial
pentru protectia muncii poate solicita si alte date necesare in vederea
emiterii autorizatiei.
Emiterea autorizatiei de functionare va fi conditionata de procesul-verbal
de receptie a punerii in functiune a capacitatilor de productie.
CAP. 3
Emiterea autorizatiei
Art. 8
(1) Dupa inregistrarea cererii si a documentatiei pentru obtinerea
autorizatiei, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii va
analiza, in termen de 30 de zile, documentatia prezentata si va verifica la
fata locului existenta masurilor minime necesare de prevenire a accidentelor de
munca si a imbolnavirilor profesionale, precum si a celorlalte elemente
cuprinse in documentatie (avize, determinari etc.).
(2) Prin verificarea la fata locului se urmareste modul cum sunt asigurate
conditiile minime necesare pentru respectarea prevederilor normelor generale si
specifice de protectie a muncii, in vederea prevenirii accidentelor de munca si
imbolnavirilor profesionale, si anume, daca:
a) echipamentele tehnice (instalatiile, utilajele, masinile) din productia
interna sau din import corespund din punct de vedere al normelor si standardelor
de securitate a muncii sau sunt certificate din punct de vedere al securitatii
muncii;
b) exista sisteme pentru captarea, retinerea si neutralizarea substantelor
nocive, toxice si explozive care rezulta din desfasurarea proceselor
tehnologice, functionalitatea si eficienta acestora;
c) s-a asigurat si s-a dotat personalul cu echipament de protectie si de
lucru, in concordanta cu riscurile existente;
d) sunt asigurate, conform standardelor si normelor de securitate a muncii,
sistemele si dispozitivele de protectie si aparatura de masura si control
necesare desfasurarii procesului tehnologic in conditii de siguranta;
e) exista dotarea cu mijloacele de interventie necesare pentru lichidarea
avariilor si pentru acordarea primului ajutor;
f) s-a asigurat incadrarea cu personal calificat si autorizat pentru
meseriile prevazute in normele generale de protectie a muncii sau in alte
reglementari;
g) sunt nominalizate si se tine evidenta locurilor de munca cu conditii
deosebite: grele, vatamatoare sau periculoase, la data verificarii.
In urma verificarii se intocmeste un raport, conform modelului din anexa
nr. 5.
(3) In situatia in care o persoana juridica are o activitate permanenta pe
raza altui judet, cererea si documentatia pentru autorizare se va inainta
inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii pe raza caruia se
afla subunitatea. In acest scop, inspectoratul de stat teritorial pentru
protectia muncii va analiza documentatia, va verifica subunitatea si va emite
autorizatia partiala de functionare din punct de vedere al protectiei muncii
(anexa nr. 6).
(4) O copie de pe autorizatia partiala de functionare a subunitatii se
include in documentatia pe care o inainteaza persoana juridica la inspectoratul
de stat teritorial pentru protectia muncii pe raza caruia isi are sediul
persoana juridica, in vederea obtinerii autorizatiei de functionare din punct
de vedere al protectiei muncii (anexa nr. 6).
Art. 9
(1) Pentru clarificarea unor probleme in vederea autorizarii, daca situatia
o impune, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii solicita
efectuarea, de catre organisme abilitate, a unor studii, analize, expertize
tehnice, masuratori si determinari, inclusiv prin luarea de probe de produse sau
materiale.
(2) Costul acestor lucrari se suporta de catre solicitantul autorizatiei.
Art. 10
(1) In urma analizarii documentatiei si a verificarii la fata locului, daca
se constata ca sunt indeplinite conditiile legale, inspectoratul de stat teritorial
pentru protectia muncii elibereaza autorizatia de functionare din punct de
vedere al protectiei muncii.
(2) In situatia in care, cu ocazia verificarii, inspectoratul de stat
teritorial pentru protectia muncii constata ca nu sunt indeplinite conditiile
de autorizare, va respinge cererea si va comunica in scris solicitantului
decizia luata si motivele pentru care s-a dispus in acest sens.
(3) In cazul in care solicitantul nu este de acord cu decizia
inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii, acesta o poate
contesta, in termen de 30 de zile de la instiintare, la Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale.
(4) Daca se constata ca sunt subunitati (fabrici, filiale, sucursale,
sectii, ateliere, statii) care indeplinesc conditiile de autorizare din punct
de vedere al protectiei muncii, inspectoratul de stat teritorial pentru
protectia muncii poate emite autorizatie partiala de functionare pentru
acestea.
CAP. 4
Dispozitii finale
Art. 11
(1) Modificarea oricarei conditii initiale din documentatia in baza careia
s-a obtinut autorizatia de functionare impune revizuirea acesteia. In acest
caz, persoana juridica sau fizica va anunta inspectoratul de stat teritorial
pentru protectia muncii si va solicita revizuirea autorizatiei.
(2) Inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii va dispune
completarea masurilor de securitate a muncii sau, daca este cazul, va emite o
autorizatie noua.
Art. 12
Raspunderea pentru intocmirea corecta a documentatiei revine conducerii
persoanei juridice, respectiv persoanei fizice.
Art. 13
Conform prevederilor art. 46 din Legea protectiei muncii nr. 90/1996,
persoanele juridice sau fizice, care, la data intrarii in vigoare a acesteia,
isi desfasoara activitatea fara a fi autorizate din punct de vedere al
protectiei muncii, sunt obligate ca, in termen de 30 de zile de la intrarea in
vigoare a legii, sa solicite inspectoratelor de stat teritoriale pentru
protectia muncii emiterea autorizatiei de functionare.
Art. 14
(1) Autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii se
retrage, de catre emitent, in cazul in care se constata ca nu sunt mentinute
conditiile existente la data obtinerii acesteia, conform art. 20 lit. c) din
Legea protectiei muncii nr. 90/1996.
(2) Retragerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al
protectiei muncii se face pe baza unui proces-verbal intocmit de catre
inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, in care se arata
motivele acestei decizii. Un exemplar din procesul-verbal se inainteaza la
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale spre informare.
Art. 15
Inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii tin evidenta
cererilor de solutionare pentru emiterea autorizatiei de functionare, precum si
a autorizatiilor eliberate, a retragerilor de autorizatie si a reautorizarilor,
conform modelului din anexa nr. 7.
NORME METODOLOGICE
privind certificarea calitatii de protectie a prototipurilor sortimentelor de
echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii lor in
fabricatie
In temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea protectiei muncii nr.
90/1996, se emit prezentele norme metodologice.
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
Obiectul normei metodologice este de a stabili:
a) procedurile de avizare si de certificare a calitatii de protectie a
echipamentului individual de protectie si a echipamentului individual de lucru,
precum si a materialelor si semifabricatelor destinate producerii lor;
b) cerintele esentiale de securitate, cuprinse in anexa nr. 1, care trebuie
indeplinite la proiectarea, realizarea, importul si comercializarea
echipamentului sus-amintit;
c) organismele recunoscute pentru certificarea acestora.
Art. 2
(1) Normele metodologice se aplica persoanelor juridice si fizice din
domeniile public si privat, care produc, importa si comercializeaza echipament
individual de protectie si echipament individual de lucru, materiale si
semifabricate destinate producerii lor, astfel incat sa se asigure functia de
protectie conform normelor si standardelor de protectie a muncii.
(2) Sunt exceptate de la prevederile prezentelor norme metodologice:
a) sortimentele de echipament individual de protectie si echipament
individual de lucru, create si produse special pentru Ministerul Apararii
Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a
penitenciarelor, Ministerul Finantelor - Garda financiara, Serviciul Roman de
Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Comunicatii Speciale,
Serviciul de Protectie si Paza;
b) sortimentele de echipament individual de protectie, create si produse
pentru lupta contra incendiilor;
c) sortimentele de echipament individual de protectie pentru autoaparare;
d) sortimentele de echipament individual de protectie si salvare a
personalului si pasagerilor avioanelor si navelor;
e) sortimentele de echipament individual de protectie, destinate
personalului din cadrul activitatii nucleare;
f) alte sortimente excluse prin lege.
Art. 3
In sensul prezentelor norme metodologice:
a) echipamentul individual de protectie (E.I.P.) reprezinta mijloacele cu
care este dotat fiecare participant la procesul de munca pentru a fi protejat
impotriva riscurilor de accidentare si de imbolnavire profesionala;
b) echipamentul individual de lucru (E.I.L.) reprezinta mijloacele pe care
persoanele juridice si persoanele fizice le acorda unui salariat pentru
protejarea imbracamintei si incaltamintei proprii in timpul procesului de
munca;
c) sortimentul de E.I.P. sau E.I.L. reprezinta grupul de mijloace
individuale, diferentiat prin forma constructiva generala, zona anatomica
protejata si caracteristicile functionale;
d) modelul de E.I.P. sau E.I.L. reprezinta grupul de mijloace individuale,
diferentiat prin materiile prime de baza, tehnologia de realizare sau
particularitatile constructive si care este propriu unui fabricant;
e) prototipul de E.I.P. sau E.I.L. reprezinta unul sau mai multe exemplare
dintr-un model nou-fabricat sau importat;
f) neconformitate este nesatisfacerea uneia sau mai multor cerinte
esentiale privind calitatea de protectie a echipamentului individual de
protectie si a celui de lucru sau elementele sistemului calitatii fata de
conditiile specifice; in functie de performantele vizate de cerintele
nesatisfacute, prin analiza si evaluarea calitatii pe principiu statistic,
neconformitatile se pot grupa in majore sau minore;
g) sistemul calitatii este ansamblul de structuri organizatorice,
responsabilitati, proceduri, procese si resurse, care are ca scop implementarea
managementului calitatii.
Art. 4
Orice model de E.I.P. sau E.I.L. fabricat in tara sau importat trebuie sa
indeplineasca cerintele esentiale de securitate transpuse in reguli tehnice
intr-unul sau mai multe standarde, norme, prescriptii si fise tehnice. Lista
acestor reglementari se publica periodic de Ministerul Muncii si Protectiei
Sociale.
Art. 5
Conformitatea modelelor de E.I.P. sau E.I.L. cu cerintele esentiale de
securitate se atesta prin certificarea calitatii de protectie. In functie de
complexitatea modelelor, certificarea se face de catre organismele recunoscute
de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sau de catre producator, importator,
comerciant, prin procedurile stabilite de prezentele norme metodologice.
Art. 6
Introducerea in fabricatie a sortimentelor noi de E.I.P. si E.I.L.,
comercializarea acestora si a celor importate sunt permise numai dupa avizarea
lor de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Avizul se acorda unul
singur solicitant (producator, importator, comerciant) pe baza documentatiei
intocmite de acesta, conform prevederilor prezentelor norme metodologice.
Art. 7
Expunerea la targuri si saloane autorizate a modelelor noi de E.I.P. si
E.I.L., produse in tara sau importate si neavizate de Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale, precum si folosirea acestora in scop demonstrativ sunt
permise pe durata limitata, cu conditia respectarii prevederilor art. 4, si
cand in apropierea exponatelor se amplaseaza un "avertisment".
Avertismentul trebuie redactat in limba romana, vizibil, clar si va mentiona
interdictia utilizarii produsului.
Art. 8
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale notifica, pentru aplicarea
procedurilor de certificare a calitatii de protectie a E.I.P., urmatoarele
organisme recunoscute:
a) Institutul de Cercetari Stiintifice pentru Protectia Muncii (I.C.S.P.M.)
- Bucuresti, pentru E.I.P. impotriva riscurilor industriale;
b) Institutul National pentru Securitatea Miniera si Protectie
Antiexploziva (INSEMEX) - Petrosani, pentru E.I.P. impotriva riscurilor legate
de lucrul in atmosfera potential exploziva, lucrul cu substante explozive si
pentru activitatea miniera din subteran.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate recunoaste si alte
organisme care indeplinesc criteriile generale impuse de sistemul national de
certificare si prevederile SR EN 45011/1993.
CAP. 2
Avizarea prototipurilor de E.I.P. si E.I.L.
Art. 9
Pentru avizarea prototipurilor de E.I.P. si E.I.L., solicitantul se
adreseaza Ministerului Muncii si Protectiei Sociale cu o cerere scrisa, care
contine:
a) numele si adresa solicitantului;
b) locul de fabricatie si numele producatorului (daca este diferit de
solicitant);
c) denumirea produsului pentru care se solicita avizul (inclusiv numarul de
model la fabricant, unde este cazul);
d) scopul solicitarii avizului (introducere in fabricatie, import,
comercializare).
Art. 10
Cererea trebuie insotita de un dosar, care sa cuprinda:
a) memoriul de prezentare: descrierea produsului, domeniul de utilizare,
lista cerintelor aplicabile pe care producatorul se angajeaza sa le respecte, modul
de marcare, standardul romanesc, profesional sau de firma, fisa tehnica a
produsului;
b) descrierea sistemului calitatii folosit de producator sau certificatul
de atestare/aprobare a sistemului calitatii;
c) declaratia de conformitate prin care solicitantul garanteaza ca sunt
respectate cerintele esentiale de securitate specifice si, dupa caz,
certificatul de conformitate eliberat de organismele recunoscute, prin care se
atesta ca sunt indeplinite aceste cerinte;
d) un exemplar din prospectul produsului (intocmit conform anexei nr. 1
pct. 1.10.);
e) statutul societatii si certificatul de inmatriculare a acesteia;
f) imputernicirea scrisa de reprezentare, in cazul in care solicitantul
este altul decat producatorul, importatorul sau comerciantul;
g) autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii,
eliberata de I.S.T.P.M. din judetul de resedinta a solicitantului;
h) doua mostre din produsul supus avizarii.
Art. 11
(1) Dupa primirea cererii, a dosarului complet si a mostrelor, Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale procedeaza la examinarea acestora, verificand
daca:
a) documentatia cuprinde toate elementele necesare;
b) specificatiile cuprinse in documentatie asigura respectarea cerintelor
esentiale de securitate sau a regulilor tehnice aplicabile;
c) mostrele prezentate sunt conforme cu specificatiile din documentatie;
d) sistemul calitatii, prevazut de fabricant, garanteaza conformitatea cu
mostrele prezentate spre avizare;
f) procedura de certificare la care a fost supus sortimentul de E.I.P. a
fost adecvata.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate solicita completari sau
modificari ale documentatiei, efectuarea unor incercari de laborator
suplimentare, supunerea E.I.P. procedurilor "examen de tip" sau de
"certificare a calitatii productiei", costurile aferente fiind
suportate de solicitant.
Art. 12
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va transmite solicitantului
rezultatul evaluarii, care se concretizeaza prin:
a) aviz definitiv de introducere in fabricatie, import sau comercializare -
cand sunt indeplinite toate cerintele;
b) aviz pentru o perioada limitata de introducere in fabricatie, import sau
comercializare, in cazul in care se considera oportuna obtinerea unor
informatii ulterioare privind comportarea in exploatare sau daca in urma
evaluarii se semnaleaza anumite neconformitati cu regulile tehnice, care nu
afecteaza calitatea de protectie si pot fi remediate pana la comercializare;
c) respingerea, in scris, a cererii solicitantului, motivand cauzele
acesteia, atunci cand produsul sau sistemul de asigurare a calitatii preconizat
de solicitant prezinta neconformitati fata de cerintele esentiale.
(2) In situatiile de la lit. a) si b), procedura de avizare se finalizeaza
prin:
a) aviz scris care reproduce concluziile evaluarii;
b) aplicarea unei etichete permanente pe mostra care devine prototip
avizat.
(3) Eticheta va contine: denumirea solicitantului, a produsului, numarul de
model la producator, materia prima, sigla organismului care a acordat avizul
(stampila), numarul avizului.
Art. 13
Dupa obtinerea avizului scris si a prototipului avizat, solicitantul are
dreptul sa aplice, pe toate produsele identice cu acesta, marcajul de
conformitate de securitate (CS), conform anexei nr. 3, si sa elibereze
declaratia de conformitate CS, conform anexei nr. 2, ceea ce permite
comercializarea si utilizarea produsului.
Art. 14
Avizul pentru o perioada limitata poate deveni definitiv, daca solicitantul
dovedeste, in termenul stabilit, rezolvarea observatiilor facute de Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale, sau poate fi prelungit numai in cazuri
justificate.
Art. 15
Respingerea avizarii unui produs poate face obiectul unei contestatii
depuse la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale in termen de maximum 30 de
zile de la data comunicarii.
Art. 16
Documentatia tehnica, stampilata de Ministerul Muncii si Protectiei
Sociale, se pastreaza la solicitant, in conditii de arhiva, pentru a fi
prezentata organelor competente.
Art. 17
Datele privind prototipurile avizate sunt inscrise in Registrul unic de
E.I.P. si E.I.L. avizate, la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 18
In situatia in care producatorul intentioneaza sa aduca modificari unui
produs avizat, el este obligat sa le comunice Ministerului Muncii si Protectiei
Sociale, care analizeaza modificarile respective si decide asupra oportunitatii
prelungirii avizului pentru produsul modificat sau a necesitatii unei noi
evaluari prin examen CS de tip.
Art. 19
Daca in timpul fabricatiei sau al utilizarii E.I.P. sau E.I.L. se dovedeste
ca acestea nu respecta anumite cerinte aplicabile, Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale poate retrage avizul dat. Aceasta decizie va fi luata dupa
ce titularul avizului a fost convocat pentru a-si prezenta punctul de vedere.
Decizia de retragere a avizului poate face obiectul unei contestatii in
conditiile prevazute la art. 15.
Art. 20
In cazul unor reclamatii repetate privind neconformitatea produselor cu
cerintele esentiale sau cu specificatiile tehnice garantate de producator,
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate impune efectuarea evaluarii prin
examen CS de tip asupra oricarui model de E.I.P. sau E.I.L. care a fost avizat.
Costul incercarilor si al evaluarilor este suportat de titularul avizului. Daca
in urma evaluarii se constata ca nu sunt respectate cerintele de securitate,
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate retrage avizul.
CAP. 3
Certificarea calitatii de protectie
Art. 21
(1) Certificarea calitatii de protectie reprezinta actiunea unei terte
parti, care dovedeste existenta increderii ca un model de E.I.P., corespunzator
identificat, prototip sau produs final al unui proces tehnologic este in
conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ ce transpune
cerintele esentiale de securitate aplicabile, conform domeniului de utilizare
definit.
(2) Se supun certificarii, de catre organisme recunoscute, modelele de
E.I.P., destinate a proteja impotriva unor riscuri ce nu pot fi sesizate in
timp util pentru a evita accidentarea, sau cele pentru care Ministerul Muncii
si Protectiei Sociale stabileste necesitatea confirmarii calitatii de protectie
de catre organisme recunoscute.
(3) In functie de complexitatea E.I.P. si de riscurile impotriva carora
acestea sunt destinate, certificarea se face prin:
a) examen CS de tip;
b) sistem de garantare a calitatii CS a produsului final sau prin sistem de
asigurare a calitatii CS a productiei, cu supraveghere, ambele sisteme vizand
certificarea calitatii productiei.
Art. 22
(1) Pentru sortimentele de E.I.P. de conceptie simpla si E.I.L.,
producatorul, importatorul sau reprezentantii acestora declara, pe proprie
raspundere, ca produsele sunt conforme cu cerintele esentiale, garanteaza acest
lucru si emit declaratia de conformitate.
(2) Sunt definite ca E.I.P. de conceptie simpla sortimentele pentru care
utilizatorul poate aprecia el insusi eficacitatea folosirii acestora impotriva
unor riscuri minime al caror efect este perceput in timp optim pentru a se
evita accidentarea. Din aceasta categorie fac parte sortimentele destinate
prevenirii accidentelor datorate:
a) agresiunilor mecanice ale caror efecte sunt superficiale (exemplu:
manusi pentru gradinari, degetare etc.);
b) produselor de intretinere slab nocive, ale caror efecte sunt usor
reversibile (exemplu: manusi de protectie contra solutiilor diluate de
detergent etc.);
c) riscurilor intalnite la manipularea obiectelor calde ale caror
temperaturi nu depasesc 50 grade C sau care produc socuri putin periculoase
(exemplu: manusi, sorturi de uz profesional etc.);
d) conditiilor atmosferice care nu sunt exceptionale si nici extreme:
intemperii, mediu cu temperaturi cuprinse intre -5 grade C si +40 grade C si
viteza vantului de maximum 5 m/sec.;
e) socurilor si vibratiilor slabe care nu afecteaza parti vitale ale
corpului si nu pot provoca leziuni ireversibile (exemplu: bonete, basmale,
manusi, incaltaminte usoara etc.);
f) radiatiilor solare (exemplu: ochelari de soare etc.).
Art. 23
Producatorul sau importatorul unui model nou de E.I.P. de conceptie simpla
sau E.I.L. trebuie sa fie in masura sa prezinte Ministerului Muncii si
Protectiei Sociale sau organismelor recunoscute de acesta, la cerere,
urmatoarea documentatie:
a) dosar tehnic de fabricatie, constituit din:
- desenul de ansamblu al modelului, cu detalii, insotit, eventual, de note
de calcul, rezultate ale unor incercari, experimentari, in masura in care sunt
necesare pentru confirmarea respectarii cerintelor esentiale de securitate;
- lista completa a cerintelor esentiale luate in considerare la proiectarea
modelului sau lista specificatiilor tehnice pe care producatorul isi propune sa
le respecte. Aceste elemente pot fi continute in standardul de firma sau in
fisa tehnica a fabricantului;
b) descrierea sistemului de calitate al producatorului: mijloace de control
al calitatii, incercari pe care producatorul le efectueaza pe parcursul
procesului tehnologic;
c) un exemplar din prospectul produsului;
d) un exemplar din declaratia de conformitate a producatorului.
CAP. 4
Procedura de certificare "Examen CS de tip"
Art. 24
(1) Sunt supuse procedurii de certificare "examen CS de tip"
toate sortimentele de E.I.P. fabricate sau importate in vederea
comercializarii, cu exceptia celor prevazute la art. 22 alin. (2).
(2) Procedura de certificare, denumita "examen CS de tip", este
procedura prin care un organism recunoscut constata, in urma examinarii
produsului, a documentatiei si prin incercari de laborator pe exemplare de
produs, ca un model de E.I.P. satisface cerintele esentiale si regulile tehnice
care ii sunt aplicabile.
Art. 25
(1) Producatorul sau importatorul de E.I.P. este obligat sa solicite
organismelor recunoscute de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale efectuarea
evaluarii conformitatii cu cerintele esentiale de securitate pentru orice model
nou-fabricat sau importat. In acest scop solicitantul va depune la organismul
recunoscut urmatoarele:
a) cererea de certificare a conformitatii produsului, continand:
- numele si adresa solicitantului;
- locul fabricarii si numele producatorului (cand acesta este diferit de
solicitant);
- denumirea produsului supus procedurii de certificare si numarul de model;
b) declaratia de conformitate emisa si semnata de solicitant, in care se
mentioneaza ca produsele prezentate respecta cerintele esentiale de securitate
si specificatiile din documentatia tehnica;
c) documentatia tehnica.
(2) Pentru produsele importate, documentatia tehnica este formata dintr-un
memoriu de prezentare (care sa contina descrierea specificatiilor tehnice
respectate de producator, denumirea organismului international care a efectuat
certificarea), copia de pe certificatul de atestare a conformitatii cu
cerintele esentiale de securitate si de pe certificatul de calitate emis de
producator, precum si versiunea in limba romana a acestora.
(3) In lipsa certificatului de atestare, produsele vor fi supuse
obligatoriu procedurii de certificare, pe fiecare lot importat de E.I.P.,
conform art. 44.
(4) Pentru produsele fabricate in tara, documentatia tehnica este formata din:
a) domeniul de utilizare (prezentare scrisa);
b) lista completa a cerintelor esentiale de securitate luate in considerare
la proiectare sau lista regulilor tehnice pe care producatorul isi propune sa
le respecte, sau lista conditiilor tehnice de executie. Aceste elemente pot fi
continute in standardul de firma sau intr-un memoriu tehnic;
c) desenul de ansamblu al E.I.P. si detalii, insotite eventual de note de
calcul, rezultate ale unor incercari si experimentari, in masura in care sunt
necesare pentru confirmarea respectarii cerintelor esentiale de securitate;
d) descrierea sistemului calitatii produsului (mijloace de control al
calitatii, incercari pe care producatorul le efectueaza pe parcursul procesului
tehnologic);
e) un exemplar din prospectul produsului;
f) un numar de produse necesare pentru examinari si incercari de laborator,
stabilit de organismul recunoscut pentru aplicarea procedurii.
Art. 26
Organismul recunoscut pentru aplicarea procedurii efectueaza examinarea
documentatiei tehnice si a modelului de E.I.P., dupa cum urmeaza:
A. Examinarea documentatiei tehnice
In cadrul acestei examinari, verifica daca:
a) documentatia cuprinde toate elementele necesare;
b) conditiile tehnice de executie prevazute de producator asigura
indeplinirea cerintelor esentiale sau respectarea regulilor tehnice care ii
sunt aplicabile modelului.
B. Examinarea modelului de E.I.P. pus la dispozitie de solicitant
In cadrul acestei examinari se verifica daca produsele in cauza au fost
executate conform prevederilor din documentatia tehnica si daca pot fi
utilizate in conditii de securitate, conform destinatiei lor. Organismul
recunoscut verifica, de asemenea, conformitatea produsului cu regulile tehnice
care ii sunt aplicabile si efectueaza incercarile de laborator adecvate,
urmarindu-se conformitatea produselor cu regulile tehnice cuprinse in
documentatie sau conformitatea produselor cu conditiile tehnice de executie ale
producatorului, in masura in care acestea au fost in prealabil recunoscute ca
fiind conforme regulilor tehnice aplicabile sortimentului respectiv de E.I.P.
Art. 27
Organismul recunoscut colaboreaza cu solicitantul pe parcursul examinarii
si poate cere completari sau modificari ale documentatiei si modelului.
Art. 28
Cand organismul recunoscut decide ca modelul de E.I.P. examinat
indeplineste cerintele esentiale de securitate sau regulile tehnice care ii
sunt aplicabile emite certificatul de conformitate cu cerintele de securitate
prin examen CS de tip. Acesta va contine concluziile examinarii, precum si
descrierea produsului sau desenele necesare pentru identificare.
Art. 29
Cand organismul recunoscut decide ca modelul de E.I.P. examinat nu este
conform cerintelor esentiale sau regulilor tehnice aplicabile, el il
instiinteaza pe solicitant asupra refuzului de acordare a certificatului de
conformitate, decizia finala fiind luata dupa convocarea spre consultare a
acestuia.
Art. 30
Organismul recunoscut pentru efectuarea examenului CS de tip va comunica,
in scris, decizia luata solicitantului si Ministerului Muncii si Protectiei
Sociale.
Art. 31
(1) Contestatiile cu privire la deciziile luate de organismul recunoscut
pentru certificare se adreseaza Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
(2) Rezolvarea contestatiilor se face de catre o comisie constituita in
acest scop, in cadrul sistemului de certificare a calitatii de securitate a
muncii la nivelul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 32
(1) Certificatul de conformitate prin examen CS de tip poate fi retras in
orice moment de catre emitent, daca in timpul utilizarii produsului se
dovedeste ca nu au fost respectate anumite reguli tehnice care sunt aplicabile.
Aceasta decizie se ia dupa ce titularul certificatului de conformitate a fost
convocat pentru a-si prezenta punctul de vedere.
(2) Organismul recunoscut informeaza Ministerul Muncii si Protectiei
Sociale despre decizia de retragere a certificatului de conformitate.
(3) Decizia de retragere a certificatului de conformitate poate face
obiectul unei contestatii, in conditiile prevazute la art. 31.
Art. 33
Titularul unui certificat de conformitate prin examen CS de tip primeste
dreptul de a aplica pe prototipul supus certificarii marcajul de conformitate
CS (anexa nr. 3).
Art. 34
Fabricantul sau importatorul unui sortiment de E.I.P. din domeniul de
aplicare a prezentei proceduri este obligat sa solicite reevaluarea prin examen
CS de tip la fiecare 3 ani. Daca producatorul/importatorul nu a solicitat
reevaluarea prin examen CS de tip la termenul stabilit, organismul recunoscut
va informa Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, care retrage avizul
acordat.
Art. 35
Organismele recunoscute pastreaza documentatia si o mostra-martor de
E.I.P., in conditii de arhiva.
Art. 36
Modelele de E.I.P., care, in urma evaluarii prin examen CS de tip au
obtinut certificatul de conformitate, vor fi inscrise in registrul de E.I.P. si
E.I.L. certificate. Informatiile privind aceste modele vor fi publicate
periodic.
Art. 37
Costurile determinate de aplicarea procedurii prevazute la art. 26, precum
si cele determinate de investigatiile care se fac pentru rezolvarea
contestatiilor prevazute la art. 31 si 32, dovedite din vina solicitantului, se
suporta de catre acesta.
CAP. 5
Proceduri de certificare a calitatii productiei de E.I.P.
Art. 38
(1) Sortimentele de E.I.P. de conceptie complexa, destinate protejarii
utilizatorului impotriva riscurilor de accidentare mortala si celor care pot
produce efecte ireversibile asupra sanatatii, ale caror prototipuri au fost
certificate prin examen CS de tip si avizate, trebuie supuse, la alegerea
solicitantului, uneia dintre procedurile de certificare a calitatii productiei.
(2) Fac parte din aceasta categorie urmatoarele sortimente de E.I.P.:
a) aparatele de protectie respiratorie care protejeaza contra aerosolilor
solizi, lichizi sau contra gazelor periculoase, iritante, toxice sau
radiotoxice;
b) aparatele de protectie respiratorie complet izolante fata de atmosfera,
inclusiv cele destinate scufundarii;
c) E.I.P. care asigura o protectie limitata in timp impotriva agresiunilor
chimice sau impotriva radiatiilor ionizante;
d) E.I.P. si echipamentele individuale de interventie in ambiante calde,
ale caror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egala
sau mai mare de 100 grade C, cu sau fara radiatii infrarosii, flacari sau
particule de materiale topite;
e) E.I.P. si echipamentele individuale de interventie in ambiante reci, ale
caror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului mai mica
sau egala cu -50 grade C;
f) E.I.P. destinate a proteja impotriva caderii de la inaltime;
g) E.I.P. destinate a proteja impotriva riscurilor electrice pentru lucrari
executate sub tensiuni periculoase sau cele izolante impotriva tensiunilor
inalte.
Art. 39
Pentru certificarea calitatii productiei, solicitantul inainteaza o cerere
unui singur organism recunoscut, putand opta pentru una dintre urmatoarele
proceduri:
a) sistem de garantare a calitatii CS a produsului final;
b) sistem de asigurare a calitatii CS a productiei cu supraveghere.
Art. 40
(1) Sistemul de garantare a calitatii CS a produsului final este procedura
prin care un organism recunoscut atesta, prin examinari si incercari de
laborator, efectuate pe principiul statistic, ca fabricantul a luat toate
masurile necesare pentru a asigura omogenitatea productiei si conformitatea
fiecarui produs cu modelul care a facut obiectul avizarii.
(2) Organismul recunoscut pentru aplicarea acestei proceduri este acelasi
cu cel care aplica procedura examen CS de tip.
(3) Cererea inaintata de fabricant se va face o data cu cea pentru examenul
CS de tip.
(4) Organismul recunoscut poate preleva cel putin o data pe an un numar
adecvat de exemplare de E.I.P., la intervale aleatorii, si efectueaza asupra
acestora examinari si incercari de laborator specifice, pentru a se asigura de
conformitatea produselor cu prototipul avizat.
(5) Organismul recunoscut pune la dispozitia solicitantului un raport de
expertiza, intr-un termen de cel mult doua luni de la data prelevarii.
(6) Cand raportul de expertiza demonstreaza neconformitatea productiei cu prototipul
avizat, organismul recunoscut propune masurile care se impun, functie de
defectele semnalate si informeaza Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(7) Masurile mentionate in alineatul precedent pot fi: propuneri de
modificare a procesului tehnologic sau a controlului final al calitatii,
efectuarea de remedieri, declasarea (acolo unde standardele permit) sau
rebutarea produselor, sistarea livrarilor. Costurile rezultate din aplicarea
acestei proceduri si a masurilor sunt suportate de producator/comerciant.
(8) Daca la aplicarea procedurii se constata neconformitati majore ale
productiei realizate cu prototipul avizat sau, atunci cand nu se aplica
masurile stabilite anterior, organismul recunoscut care a facut examinarea
propune Ministerului Muncii si Protectiei Sociale retragerea avizului.
Art. 41
Sistemul de asigurare a calitatii productiei cu supraveghere CS este
procedura prin care un organism recunoscut de Ministerul Muncii si Protectiei
Sociale aproba sistemul calitatii solicitantului si controleaza, prin
supraveghere, daca acesta isi indeplineste corect obligatiile.
(2) Sistemul calitatii, propus de solicitant, trebuie sa garanteze ca
fiecare produs este conform cu prototipul avizat si sa indeplineasca cerintele
din reglementarile privind sistemul national de certificare.
(3) Pentru aprobarea sistemului de asigurare a calitatii, producatorul va
depune o cerere de evaluare a acestuia la un organism recunoscut, prezentand:
a) toate informatiile privind modelele de E.I.P. supuse procedurii,
inclusiv documentatia tehnica prevazuta la art. 25 lit. c);
b) documentatia referitoare la sistemul de asigurare a calitatii,
cuprinzand obiectivele de calitate, organigrama, repartitia competentelor in
privinta calitatii E.I.P., examinarile si incercarile care trebuie facute de
solicitant, mijloacele prevazute pentru a verifica functionarea eficienta a
sistemului de asigurare a calitatii;
c) angajamentul de a indeplini obligatiile care rezulta din sistemul de
asigurare a calitatii si de a mentine eficienta acestuia.
(4) Organismul recunoscut efectueaza toate evaluarile necesare privind
elementele sistemului calitatii, aplicand prevederile Sistemului national de
certificare si asigurandu-se ca acesta garanteaza conformitatea fiecarui produs
cu prototipul avizat.
(5) Organismul recunoscut comunica decizia sa producatorului si
Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
(6) Organismul recunoscut controleaza prin supraveghere daca producatorul
isi indeplineste corect obligatiile, efectuand periodic controale inopinate si
anchete in spatii de productie si de depozitare. Intocmeste rapoarte de
expertiza sau rapoarte de control, pe care le inainteaza producatorului. Acesta
este obligat sa asigure accesul organismului recunoscut la locurile supuse
controlului si sa furnizeze toate informatiile necesare, respectiv:
a) documentatia privind sistemul calitatii;
b) documentatia tehnica;
c) manualul calitatii.
(7) Cand rapoartele prevazute la alin. (6) semnaleaza neconformitati ale
sistemului calitatii, organismul recunoscut propune masurile care se impun:
cresterea frecventei anchetelor sau a controalelor inopinate, modificarea
dispozitiilor interne de aplicare a sistemului, retragerea aprobarii sistemului
calitatii.
Costurile rezultate din aplicarea procedurii si a acestor masuri sunt
suportate de producator.
Art. 42
In caz de retragere a aprobarii sistemului calitatii, este interzisa
producerea modelelor de E.I.P. pana la realizarea efectiva a tuturor masurilor
care sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 40.
Art. 43
(1) Producatorul este obligat sa informeze organismul care a aprobat
sistemul calitatii despre orice intentie de modificare a acestuia.
(2) Organismul recunoscut examineaza modificarile si decide daca sistemul
de asigurare a calitatii propus raspunde exigentelor. Decizia va fi comunicata,
in scris, producatorului si poate face obiectul unei contestatii la Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale, ca si in cazul celorlalte proceduri.
Art. 44
In cazul loturilor de E.I.P. importate, pentru care nu se poate prezenta
copia de pe certificatul de atestare a conformitatii cu cerintele esentiale de
securitate (obtinut de producator de la un organism recunoscut in tara de
origine) si varianta certificatului in limba romana, se aplica obligatoriu
procedura "sistem de garantare a calitatii CS a produsului final", pe
fiecare lot.
CAP. 6
Dispozitii finale
Art. 45
(1) Produsele care au fost avizate conform prezentelor norme metodologice
vor fi prevazute cu marcajul de conformitate CS (anexa nr. 3), care se aplica
direct pe produs, clar si cat mai rezistent, iar in cazuri de exceptie, pe
etichetele insotitoare.
(2) Marcajul de conformitate CS este pus de producator, importator sau de
responsabilul cu vanzarea si atesta ca exemplarul este conform cu cerintele de
securitate sau cu regulile tehnice aplicabile si respecta procedurile de
avizare si certificare corespunzatoare.
Art. 46
(1) Producatorul, importatorul sau comerciantul unui sortiment de E.I.P.
sau E.I.L., care a fost avizat si certificat conform procedurilor de mai sus,
va emite si va semna declaratia de conformitate CS (anexa nr. 2). Declaratia de
conformitate CS va fi data fiecarui cumparator, precum si organelor competente,
la cererea acestora.
(2) Declaratia de conformitate CS impreuna cu marcajul de conformitate CS,
aplicat, permit comercializarea si utilizarea produsului respectiv.
Art. 47
Raspunderea pentru conformitatea cu prototipul avizat a fiecarui exemplar
de E.I.P. sau de E.I.L., fabricat si comercializat, revine responsabilului
operatiunii respective.
Art. 48
(1) Ministrul Muncii si Protectiei Sociale efectueaza controale, din
proprie initiativa sau ca urmare a unor reclamatii, la unitatile de fabricatie
si comercializare a E.I.P. si a E.I.L. privind modul in care se respecta
prevederile prezentelor norme metodologice, si poate dispune prelevarea de
esantioane pentru efectuarea unor verificari si incercari de laborator de catre
un organism recunoscut.
(2) Producatorul/importatorul sau reprezentantul acestuia este obligat sa
comunice rezultatele la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, cel tarziu in
termen de 15 zile de la primirea comunicarii de la organismul recunoscut care a
facut verificarile. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va dispune masurile
corespunzatoare care sunt obligatorii.
(3) Costurile eventualelor incercari si determinari, necesare in urma
controalelor mentionate, sunt suportate de catre producator/importator.
Art. 49
(1) Daca in timpul utilizarii unui sortiment de E.I.P. sau de E.I.L. supus
procedurilor de certificare si avizare se semnaleaza reclamatii justificate
privind calitatea de protectie (neindeplinirea cerintelor esentiale, nerespectarea
regulilor tehnice aplicabile etc.), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale
poate dispune:
a) interzicerea fabricarii, importului si comercializarii sub orice forma;
b) conditionarea fabricarii, importului sau comercializarii de indeplinirea,
de catre responsabilul operatiunii, a unor verificari, incercari, modificari
ale sistemului calitatii, modificari ale instructiunilor de utilizare a
modelelor respective de E.I.P. si de E.I.L.
(2) Decizia de retragere a certificatului de conformitate CS de catre
organismul recunoscut in acest sens este considerata reclamatie justificata.
(3) Deciziile sunt luate dupa ce producatorul/importatorul/comerciantul a
fost invitat sa-si prezinte punctul de vedere.
(4) In cazul in care se face uz de prevederea cuprinsa la lit. b) de mai
sus, producatorul/importatorul este obligat sa suporte costurile aferente.
Art. 50
Se interzice personalului care exercita activitati legate de aplicarea
prevederilor prezentelor norme metodologice sa divulge informatii privind
secrete de fabricatie sau de comert.
Art. 51
Specialistii din Sistemul national de certificare a calitatii, care
desfasoara activitati de certificare in domeniul securitatii muncii, trebuie sa
fie autorizati printr-un certificat de competenta emis de catre Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale sau de catre organismele recunoscute de acesta.
Art. 52
Incalcarea prevederilor prezentelor norme metodologice atrage, dupa caz,
raspunderea potrivit Legii nr. 90/1996.
NORME METODOLOGICE
referitoare la certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii
a echipamentelor tehnice
SECTIUNEA A
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale,
avand in vedere Tratatul de constituire a Comunitatii Europene si, in
special, art. 100 al acestuia,
luand in considerare Directiva nr. 89/392/CEE referitoare la masini, cu
modificarile din directivele nr. 91/368/CEE, nr. 93/44/CEE si nr. 94/68/CEE,
luand in considerare Directiva nr. 89/336/CEE referitoare la
compatibilitate electromagnetica si Directiva nr. 73/23/CEE referitoare la
materialele electrice utilizate la o tensiune nominala cuprinsa intre 50 -
1.000 V.c.a. si intre 75 - 1.500 V.c.c.,
in temeiul art. 12 alin. (2), (3) si (4), art. 18 alin. (1) lit. a), art.
47 alin. (1) lit. c) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996,
luand in considerare ca este de datoria Ministerului Muncii si Protectiei
Sociale de a asigura, pe teritoriul Romaniei, securitatea si sanatatea
persoanelor si, daca este cazul, a bunurilor decurgand din utilizarea
echipamentelor tehnice,
luand in considerare faptul ca intre statele membre ale Uniunii Europene si
Romania difera cerintele care trebuie indeplinite, in ceea ce priveste
amploarea lor si diferitele proceduri de certificare, si ca asemenea diferente
ar putea deci ridica unele bariere comertului dintre statele membre ale Uniunii
Europene si Romania,
luand in considerare ca armonizarea legislatiei romane cu cea existenta in
statele membre ale Uniunii Europene este singurul mod de a elimina aceste
bariere din comertul liber; luand in considerare ca acest obiectiv nu poate fi
realizat in mod satisfacator de Romania separat; luand in considerare ca aceste
norme metodologice stabilesc cerintele care sunt vitale pentru libertatea de
miscare a echipamentelor tehnice,
luand in considerare ca reglementarile destinate eliminarii barierelor
tehnice din comert trebuie sa urmeze noua abordare a directivelor Uniunii
Europene,
luand in considerare ca costul social al numarului mare de accidente de
munca provocate direct de utilizarea echipamentelor tehnice poate fi redus prin
integrarea masurilor de securitate in conceptia si fabricarea acestora,
considerand ca respectarea cerintelor esentiale de securitate si sanatate
constituie un imperativ pentru asigurarea securitatii echipamentelor tehnice,
considerand ca, cu ocazia targurilor si a expozitiilor, este posibil sa se
expuna echipamente tehnice care nu sunt conforme cu prevederile normelor
metodologice, ca este indicat, in acelasi timp, sa fie informati factorii
interesati de aceasta neconformitate si de imposibilitatea de a cumpara
echipamentele tehnice in acest stadiu,
luand in considerare ca aceste norme metodologice prezinta numai cerintele
esentiale; luand in considerare faptul ca, in scopul de a se facilita sarcina
dovedirii conformitatii cu cerintele esentiale, sunt necesare standardele
romanesti, care preiau standarde europene armonizate, astfel incat
conformitatea cu acestea sa permita sa se presupuna ca un produs intruneste
cerintele esentiale,
luand in considerare ca trebuie imbunatatita structura legislativa pentru a
se asigura ca patronii si lucratorii sa-si aduca o contributie eficienta si
adecvata la procesul de standardizare,
luand in considerare ca s-a prevazut de catre Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale aplicarea marcajului de fabricant; luand in considerare ca
marcarea inseamna ca produsul este in conformitate cu toate cerintele esentiale
si procedurile de evaluare care se aplica la produsul respectiv,
luand in considerare ca Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, conform
prevederii art. 100 A al Tratatului de constituire a Comunitatii Europene,
poate lua masuri temporare pentru a se limita sau pentru a se interzice punerea
pe piata si folosirea echipamentelor tehnice, in cazurile in care acestea
prezinta un risc deosebit pentru securitatea persoanelor, cu conditia ca
masurile sa fie supuse unei proceduri de control,
luand in considerare ca este necesar sa se prevada un angajament de
tranzitie care sa permita echipamentelor tehnice, fabricate in conformitate cu
reglementarile in vigoare la data adoptarii prezentelor norme metodologice, sa
fie comercializate si utilizate,
a adoptat sectiunea "A" a prezentelor norme metodologice
referitoare la certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii
a echipamentelor tehnice utilizate in medii normale.
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
(1) In conformitate cu prevederile Legii protectiei muncii nr. 90/1996 se
constituie Sistemul de certificare a calitatii din punct de vedere al
securitatii muncii, format din organisme de certificare, cu centre si filiale
de certificare, respectiv laboratoare de incercari, coordonat si gestionat de
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(2) Prezentele norme metodologice stabilesc procedurile de certificare a
echipamentelor tehnice din punct de vedere al securitatii muncii, cerintele
esentiale de securitate si sanatate (anexa nr. 1) pe care trebuie sa le posede
echipamentele tehnice pentru a garanta securitatea si sanatatea salariatilor, a
altor persoane, precum si integritatea bunurilor.
(3) Echipamentele tehnice care fac obiectul operatiunilor de expunere,
punere in vanzare, vanzare, import, inchiriere, punere la dispozitie sau
cedare, sub orice titlu, trebuie proiectate si construite astfel ca amplasarea,
punerea in functiune, utilizarea, reglajul, intretinerea si repararea lor, in
conditii conforme destinatiei prevazute de fabricant, sa nu expuna la nici un
risc securitatea si sanatatea persoanelor.
Art. 2
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale:
a) elaboreaza si stabileste politica de certificare a echipamentelor
tehnice din punct de vedere al securitatii muncii;
b) urmareste aplicarea reglementarilor stabilite si controleaza modul in
care se respecta procedurile si conditiile de certificare;
c) dispune masurile necesare pentru ca echipamentele tehnice, care trebuie
supuse certificarii in conditiile prezentelor norme metodologice, sa nu fie
comercializate si utilizate, daca nu au fost certificate conform procedurilor
aplicabile;
d) elaboreaza acte normative, reglementari tehnice specifice etc.; conexe
prezentelor norme metodologice.
Art. 3
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu se poate opune expunerii la
targuri si expozitii sau la demonstratii, pentru o perioada determinata, a
echipamentelor tehnice fabricate in tara sau importate, care nu sunt conforme
cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Expunerea este conditionata de amplasarea in apropierea echipamentului
tehnic a unui avertisment pe un panou vizibil, care sa mentioneze
neconformitatea cu anumite cerinte si imposibilitatea cumpararii echipamentului
tehnic inainte de a fi certificat.
(3) In timpul demonstratiilor trebuie luate masuri de securitate adecvate
pentru a se asigura protectia persoanelor insarcinate cu aceste operatiuni,
precum si a celor expuse la riscuri.
CAP. 2
Domeniul de aplicare, cerinte
Art. 4
(1) Echipamentele tehnice fabricate in tara sau importate se certifica
conform prezentelor norme metodologice.
(2) In sensul prezentelor norme metodologice, prin echipament tehnic se
intelege orice masina, utilaj, instalatie, aparatura, dispozitiv, unealta sau
alt mijloc asemanator, folosit de salariati in procesul muncii.
Art. 5
Nu constituie obiectul prezentelor norme metodologice urmatoarele
echipamente tehnice:
a) masini actionate exclusiv prin energie umana, cu exceptia celor
utilizate pentru ridicarea sarcinilor;
b) masini de uz medical, folosite direct pe pacient;
c) materiale specifice pentru parcuri de distractii;
d) cazane de abur si recipiente sub presiune;
e) masini proiectate special sau utilizate in scopuri nucleare si a caror
defectare poate provoca o emisie de substante radioactive;
f) surse radioactive incorporate intr-o masina;
g) arme de foc;
h) rezervoare de stocare si conducte pentru transportul benzinei,
carburantilor, lichidelor inflamabile si al substantelor periculoase;
i) mijloace de transport, adica vehicule si remorci, destinate
transportului aerian, rutier, feroviar sau pe apa, de persoane si/sau marfuri,
inclusiv echipamentele de bord ale acestora, cu exceptia mijloacelor de
transport utilizate in industria extractiva, precum si a celor pentru
transportat material exploziv;
k) instalatii cu cablu pentru transport de persoane;
l) ascensoare;
m) mijloace de transport cu cremaliera pentru persoane;
n) elevatoare teatrale;
o) masini proiectate si construite special in scopuri militare sau de
mentinere a ordinii;
p) unelte manuale, scule;
r) echipamente electrice pentru utilizari medicale si electroradiologice;
s) componente electrice pentru ascensoare de marfuri si persoane;
s,) contoare electrice;
t) echipamente gospodaresti (menajere) pentru conectare la retea;
t,) dispozitive pentru alimentarea cu curent a imprejmuirilor de pajiste;
u) echipamente electrice speciale pentru utilizare pe nave, aeronave sau pe
cai ferate si a caror prescriptii corespund instalatiilor internationale.
Art. 6
(1) Echipamentele tehnice la care se aplica prezentele norme metodologice
trebuie sa satisfaca cerintele esentiale de securitate si sanatate enuntate in
anexa nr. 1, transpuse, total sau partial, in standarde si norme de protectia
muncii.
(2) Echipamentele si sistemele protectoare, care functioneaza in atmosfere
potential explozive, trebuie sa satisfaca prevederile din sectiunea B a
prezentelor norme metodologice.
Art. 7
Avand in vedere Legea protectiei muncii si conditiile concrete din economia
nationala, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate completa dispozitiile
prezentelor norme metodologice cu cerinte suplimentare, necesare asigurarii
protectiei salariatilor si a altor persoane.
Art. 8
Competenta solutionarii sesizarilor privind gradul de acoperire a
riscurilor prezentate de echipamentele tehnice atat prin cerintele esentiale de
securitate si sanatate, cat si prin standarde, norme, revine in exclusivitate
Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
CAP. 3
Proceduri de certificare
Art. 9
Echipamentele tehnice pot fi fabricate, importate, comercializate,
utilizate, numai daca sunt certificate si indeplinesc conditiile prevazute la
art. 6 din prezentele norme, astfel:
a) echipamentele tehnice, care sunt prevazute in anexa nr. 7, se supun
procedurii certificarii de conformitate prin examen CS de tip, in conditiile
art. 17;
b) echipamentele tehnice care nu sunt prevazute in anexa nr. 7 se supun
procedurii certificarii efectuate de fabricant, denumita si autocertificare, in
conditiile art. 16.
Art. 10
(1) Fabricantul, importatorul sau responsabilul cu punerea pe piata
(distribuitorul autorizat) a unui exemplar nou de echipament tehnic, care face
obiectul prezentelor norme metodologice, trebuie sa intocmeasca si sa semneze o
declaratie CS de conformitate, redactata conform anexei nr. 2, care atesta ca
respectivul echipament tehnic este conform cu prevederile prezentelor norme
metodologice.
(2) Declaratia de conformitate trebuie sa fie transmisa beneficiarului
echipamentului tehnic supus operatiunilor de expunere, punere in vanzare,
vanzare, import, inchiriere, cedare sau punere la dispozitie, sub orice titlu.
Art. 11
(1) Echipamentele tehnice de ocazie se supun procedurilor de certificare,
inainte de punerea pe piata.
(2) In timpul expunerii, punerii in vanzare, vanzarii, importului,
inchirierii, cedarii sau punerii la dispozitie, sub orice titlu, a unui
echipament tehnic de ocazie, care face obiectul prezentelor norme metodologice,
responsabilul operatiunilor sus-mentionate trebuie sa detina si/sau sa
transmita beneficiarului o declaratie de conformitate, redactata conform anexei
nr. 2.
Art. 12
Se supun procedurilor de certificare si echipamentele tehnice fabricate
pentru uz propriu.
Art. 13
(1) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa
aplice pe echipamentele tehnice certificate marcajul de securitate CS, conform
anexei nr. 5.
(2) Marcajul de securitate trebuie sa fie aplicat in mod distinct, lizibil,
durabil si atesta ca exemplarul de echipament tehnic a fost supus procedurilor
de certificare si este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(3) Este interzis sa se aplice pe echipamentele tehnice alte marci sau
inscriptii care pot sa creeze confuzie cu marcajul CS.
Art. 14
(1) Este interzisa punerea in vanzare, vanzarea, importul, inchirierea,
punerea la dispozitie si cedarea, sub orice titlu, a echipamentelor tehnice,
daca nu au fost certificate conform procedurilor de certificare.
(2) Daca fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat nu a
indeplinit obligatiile ce ii revin conform prezentelor norme metodologice,
aceste obligatii trebuie indeplinite de catre beneficiarul echipamentului.
(3) Este interzis sa se aplice pe un echipament tehnic, pe ambalajul sau
sau pe orice document referitor la acesta un marcaj prevazut in cadrul
certificarii de conformitate sau de a se elibera o declaratie de conformitate,
daca respectivul echipament tehnic nu a fost certificat.
Art. 15
Costurile aferente operatiunilor de certificare pentru echipamentele
tehnice, care se supun procedurilor de certificare, sunt suportate de solicitant.
Procedura de certificare de conformitate efectuata de fabricant
(autocertificare)
Art. 16
(1) Certificarea efectuata de fabricant, denumita autocertificare, este
procedura prin care fabricantul sau distribuitorul autorizat declara pe propria
raspundere, prin intocmirea si semnarea declaratiei de conformitate, conform
anexei nr. 2, ca exemplarul de echipament tehnic este conform cu prevederile
prezentelor norme metodologice.
(2) Fabricantul sau distribuitorul autorizat trebuie sa efectueze
cercetarile si probele (incercarile) necesare pe componente, accesorii sau pe
intregul echipament tehnic, pentru a stabili daca acesta, prin proiectare si
constructie, poate fi asamblat si pus in functiune in conditii de securitate.
(3) Fabricantul sau distribuitorul autorizat redacteaza o declaratie de
conformitate si intocmeste documentatia tehnica, conform anexei nr. 3, pe care
le prezinta organismului recunoscut, insotite de o cerere scrisa de examinare
si inregistrare a echipamentului tehnic in Registrul echipamentelor tehnice
supuse autocertificarii.
(4) Organismul recunoscut va examina si va pastra aceasta documentatie,
comunicand in termen de doua luni numarul de inregistrare al acesteia in
Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii sau refuzul motivat al
inregistrarii.
(5) Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii este
administrat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si este gestionat de
organismul recunoscut.
(6) Dupa obtinerea atestarii, fabricantul sau distribuitorul autorizat
poate aplica marcajul de securitate, iar echipamentele tehnice insotite de
declaratia de conformitate pot fi puse pe piata.
(7) Fabricantul sau distribuitorul autorizat poate solicita organismului
recunoscut evaluarea documentatiei tehnice, corespunzator prevederilor
prezentelor norme.
Procedura de certificare de conformitate prin examen CS de tip
Art. 17
(1) Certificarea de conformitate prin examen CS de tip este procedura prin
care un organism recunoscut constata si atesta ca modelul de echipament tehnic
satisface prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa
introduca cererea de certificare prin examen CS de tip la un singur organism
recunoscut, pentru fiecare model de echipament tehnic.
(3) Cererea de certificare prin examen CS de tip trebuie sa contina
denumirea/numele si sediul/adresa fabricantului, importatorului sau
distribuitorului autorizat, locul de fabricare a echipamentului tehnic si sa
fie insotit de:
a) documentatia tehnica prevazuta la anexa nr. 3;
b) un exemplar din modelul de echipament tehnic supus certificarii sau,
dupa caz, indicarea locului unde acesta poate fi examinat.
(4) Organismul de certificare recunoscut, sesizat prin cererea de
certificare de conformitate, prin examen CS de tip, va proceda la evaluarea
sistemului de calitate, la examinarea documentatiei tehnice si va supune
echipamentul tehnic incercarilor corespunzatoare in laboratoarele proprii sau
in alte laboratoare de incercari recunoscute de Ministerul Muncii si Protectiei
Sociale.
(5) Dupa examinarea modelului de echipament tehnic, organismul de
certificare recunoscut va intocmi procesul-verbal de certificare, in care se va
concluziona daca:
a) modelul de echipament tehnic, supus procedurii de certificare, este
conform cu cerintele esentiale de securitate si sanatate ce ii sunt aplicabile
si nu expune la riscuri utilizatorii sau alte persoane.
Organismul recunoscut va lua in evidenta si va pastra un exemplar din
documentatia tehnica si, in intelegere cu solicitantul, exemplarul modelului de
echipament tehnic sau parti din echipamentul tehnic, daca sunt necesare pentru
comparare cu procedura proprie. Aceste materiale de referinta trebuie sa fie
confidentiale.
In acest caz, organismul recunoscut va transmite solicitantului
certificatul de conformitate, intocmit conform anexei nr. 4, procesul-verbal de
certificare si va inregistra echipamentul tehnic in Registrul echipamentelor
tehnice supuse examenului CS de tip.
Registrul echipamentelor tehnice supuse examenului CS de tip este
administrat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si gestionat de
organismul recunoscut.
Dupa inregistrare, fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat
poate aplica marcajul de securitate, iar echipamentele tehnice, insotite de
declaratia de conformitate, pot fi puse pe piata;
b) modelul de echipament tehnic supus procedurii de certificare prin examen
CS de tip nu este conform cu cerintele esentiale de securitate si sanatate din
prezentele norme metodologice.
In acest caz, organismul recunoscut va transmite solicitantului un exemplar
din procesul-verbal de certificare, in care se va motiva cauza respingerii si,
totodata, va informa despre aceasta Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 18
(1) Orice modificare facuta sau care se intentioneaza a fi facuta modelului
de echipament tehnic certificat trebuie adusa la cunostinta organismului de
certificare.
(2) Organismul de certificare ia cunostinta de aceste modificari si, in
cazul in care se asigura ca ele nu fac necesara o noua certificare, comunica
solicitantului ca certificarea initiala ramane valabila pentru modelul astfel
modificat.
(3) In caz contrar, organismul de certificare comunica fabricantului,
importatorului sau distribuitorului autorizat ca certificarea initiala isi
inceteaza valabilitatea pentru modelul astfel modificat. Daca fabricantul,
importatorul sau distribuitorul autorizat decide sa mentina modificarile aduse
echipamentului tehnic, acesta trebuie sa supuna modelul modificat unei noi
proceduri de certificare.
CAP. 4
Organisme de certificare
Art. 19
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale recunoaste organismele de certificare
a echipamentelor tehnice, conform prezentelor norme metodologice, si publica,
pentru informare, lista acestora.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa aplice criteriile
prevazute in anexa nr. 6 pentru evaluarea organismelor de certificare care
urmeaza sa fie recunoscute.
(3) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate sa retraga recunoasterea
unui organism de certificare, daca constata ca acesta nu satisface criteriile
prevazute in anexa nr. 6, facand publica decizia luata.
(4) Organismele recunoscute vor intocmi proceduri proprii de certificare,
avand drept baza prevederile prezentelor norme metodologice, care vor fi
aprobate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(5) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale recunoaste laboratoarele de
incercari, conform criteriilor prevazute in anexa nr. 6, pentru evaluarea
acestora.
(6) Organismele de certificare, laboratoarele de incercari din cadrul altor
sisteme de certificare a calitatii pot aplica prevederile prezentelor norme
metodologice, numai dupa obtinerea recunoasterii din partea Ministerului Muncii
si Protectiei Sociale.
Art. 20
Organismele de certificare trebuie:
a) sa indeplineasca conditiile prevazute in anexa nr. 6;
b) sa permita persoanelor desemnate de Ministerul Muncii si Protectiei
Sociale accesul liber, in vederea efectuarii actiunilor de control si a
verificarilor privind indeplinirea obligatiilor care le revin prin prezentele
norme metodologice;
c) sa furnizeze Ministerului Muncii si Protectiei Sociale toate
informatiile solicitate privind operatiunile de certificare sau de control al
conformitatii.
Art. 21
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale abiliteaza Institutul de
Cercetari Stiintifice pentru Protectia Muncii (I.C.S.P.M.) Bucuresti sa aplice
procedurile de certificare prevazute in prezentele norme metodologice, cu
obligatia incadrarii in prevederile art. 20 lit. a).
(2) I.C.S.P.M. Bucuresti aplica procedurile de certificare pentru
echipamentele tehnice, fabricate in tara sau importate, cu exceptia celor
destinate folosirii in atmosfere potential explozive.
(3) Organismele de certificare recunoscute trebuie sa colaboreze si sa se
informeze reciproc, astfel ca impreuna sa asigure indeplinirea corecta si
completa a prevederilor prezentelor norme metodologice.
CAP. 5
Control si prevenire
Art. 22
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale are dreptul si este obligat sa
controleze in unitatile de fabricatie, depozitare, comercializare si utilizare
daca echipamentele tehnice indeplinesc prevederile prezentelor norme
metodologice si poate dispune prelevarea de esantioane pentru efectuarea unor
verificari si incercari la organismele recunoscute.
(2) Costurile examinarilor sau ale incercarilor efectuate de organismele de
certificare recunoscute, ca urmare a unor inspectii sau controale dispuse de
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in baza unor constatari, reclamatii
etc., vor fi suportate de catre fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat.
(3) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat comunica
reprezentantilor Ministerului Muncii si Protectiei Sociale rezultatele
verificarilor, cel tarziu in termen de 15 zile de la primirea lor de la
organismul recunoscut.
Art. 23
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale controleaza modul de organizare, la
fabricant, a activitatii de control al conformitatii pe fluxul de fabricatie si
a echipamentului tehnic (E.T.) finit sau a sistemului de asigurare a calitatii
pe care-l aplica.
Art. 24
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu poate interzice sau restrange
comercializarea, punerea in functiune si utilizarea echipamentelor tehnice care
respecta prevederile prezentelor norme metodologice.
Art. 25
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate interzice punerea in vanzare,
importul, inchirierea, punerea la dispozitie, cedarea, sub orice titlu, punerea
in functiune si utilizarea, si poate dispune retragerea de pe piata a unui
model de echipament tehnic care face obiectul prezentelor norme metodologice,
daca acesta:
a) pune in pericol securitatea si sanatatea persoanelor si, dupa caz, a
bunurilor;
b) nu este conform cu prevederile art. 1 alin. (2) referitoare la cerintele
esentiale de securitate si sanatate etc.;
c) nu a fost supus procedurilor de certificare aplicabile, conform
prezentelor norme metodologice;
d) este insotit de declaratia de conformitate si/sau este prevazut cu
marcajul de securitate CS, intocmit si, respectiv, aplicat fara respectarea
prevederilor prezentelor norme metodologice.
Art. 26
(1) In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale constata ca
echipamentul tehnic insotit de declaratia de conformitate si/sau prevazut cu
marcajul de securitate, utilizat conform destinatiei prevazute de fabricant,
risca sa compromita securitatea persoanelor si, dupa caz, a bunurilor, ia toate
masurile necesare pentru retragerea echipamentului tehnic de pe piata,
interzicerea comercializarii si utilizarii.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale informeaza imediat persoanele
fizice si/sau juridice interesate asupra masurii luate, indicand ratiunile
deciziei sale si cauza neconformitatii rezultate:
a) din nerespectarea cerintelor esentiale de securitate si sanatate si/sau
dintr-o necorespunzatoare aplicare a standardelor prevazute la art. 6;
b) dintr-o lacuna a standardelor prevazute la art. 6.
Art. 27
In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale constata ca
standardele si normele referitoare la securitatea muncii nu satisfac in
totalitate cerintele esentiale de securitate si sanatate, acesta expune
ratiunile constatarii, pe care le comunica organelor in drept, notificand, dupa
caz, admiterea, completarea sau interzicerea aplicarii acestora.
Notificarile se inscriu intr-un registru special de evidenta.
Art. 28
(1) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa
conserve si sa tina la dispozitia Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si
a organismelor de certificare recunoscute documentatia tehnica, intocmita
conform prevederilor prezentelor norme metodologice, minimum 10 ani de la data
fabricatiei ultimului exemplar al modelului de echipament tehnic.
(2) Nepunerea la dispozitie a respectivei documentatii Ministerului Muncii
si Protectiei Sociale in termenul stabilit constituie un indiciu de
neconformitate a echipamentului tehnic si va fi susceptibila interzicerea
comercializarii si utilizarii oricarui exemplar al modelului de echipament
tehnic care face obiectul documentatiei tehnice.
Art. 29
(1) Certificatul de conformitate, emis conform prezentelor norme
metodologice, poate fi retras din dispozitia Ministerului Muncii si Protectiei
Sociale, daca se constata nerespectarea cerintelor esentiale de securitate si
sanatate, a standardelor si normelor de securitate a muncii aplicabile. Aceasta
decizie este luata dupa ce titularul certificatului de conformitate a fost
solicitat sa-si prezinte punctul de vedere.
(2) Decizia trebuie sa fie motivata prin neconformitati suficient de
importante pentru a justifica punerea in cauza a deciziei initiale de eliberare
a certificatului de conformitate.
Art. 30
Deciziile luate de organismele recunoscute in ceea ce priveste declaratia
de conformitate, intocmirea si inregistrarea certificatului de conformitate
stabilit prin procedura de certificare, neconfirmarea primirii documentatiei
tehnice si nerespectarea de catre organismele recunoscute a termenelor
prevazute pentru efectuarea acestor formalitati pot constitui obiectul unei
reclamatii adresate Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, care trebuie sa
hotarasca solutia definitiva in termen de maximum doua luni.
Art. 31
(1) Contestatiile cu privire la deciziile luate de organismul de
certificare recunoscut se adreseaza Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
(2) Rezolvarea contestatiilor se face de catre o comisie constituita in
acest scop, dupa examinarea pozitiei solicitantului cererii de certificare si a
organismului recunoscut.
CAP. 6
Dispozitii finale
Art. 32
Incalcarea prevederilor prezentelor norme metodologice atrage, dupa caz,
raspunderea disciplinara, administrativa, materiala, civila sau penala,
potrivit Legii protectiei muncii.
Art. 33
Raspunderea pentru daunele provocate de echipamentele tehnice fabricate in
tara sau importate, care nu indeplinesc prevederile prezentelor norme
metodologice, revine celor care le-au fabricat, comercializat sau utilizat fara
declaratia de conformitate si/sau marcajul de securitate.
Art. 34
Toate deciziile luate in vederea aplicarii prezentelor norme metodologice,
care conduc la interzicerea sau restrangerea comercializarii si utilizarii
echipamentelor tehnice, trebuie bine argumentate, indicandu-se caile si
termenele de contestatie.
Art. 35
Documentatia tehnica, certificatul de conformitate, declaratia de
conformitate, reclamatiile si intreaga corespondenta legata de acestea etc.,
precum si toate deciziile luate in aplicarea prevederilor prezentelor norme
metodologice trebuie redactate in limba romana.
Art. 36
Se interzice ca personalul propriu sau atras din institutiile publice si
organismele recunoscute, care exercita activitati legate de aplicarea
prevederilor prezentelor norme metodologice, sa divulge informatiile obtinute
in exercitarea atributiilor lor.
Art. 37
(1) Specialistii altor sisteme de certificare a calitatii, care desfasoara
activitati de audit in domeniul securitatii muncii, trebuie sa fie autorizati
printr-un certificat de competenta emis de catre Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale sau de catre organismele mandatate de acesta.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale publica lista specialistilor pe
care ii autorizeaza pentru activitatea de audit.
Art. 38
(1) Pentru masinile, utilajele si instalatiile prevazute in anexa nr. 7 la
poz. 5), 8), 14), 15) si 16) si, de asemenea, pentru dispozitivele de
securitate, termenul pentru initierea procedurilor de certificare este de 12
luni de la data intrarii in vigoare a prezentelor norme metodologice.
(2) Pentru celelalte categorii de masini, utilaje si instalatii, termenul
pentru initierea procedurilor de certificare este de 24 de luni de la data
intrarii in vigoare a prezentelor norme metodologice.
SECTIUNEA B
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale,
avand in vedere Tratatul de constituire a Comunitatii Europene si, in
special, art. 100A al acestuia,
luand in considerare Directiva nr. 94/9/EC privind echipamentele si
sistemele protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive,
in temeiul art. 12 alin. (2), (3), (4), art. 18 alin. (1) lit. a) si al
art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996,
luand in considerare ca este de datoria Ministerului Muncii si Protectiei
Sociale sa asigure pe teritoriul Romaniei securitatea si sanatatea persoanelor
si, daca este cazul, a bunurilor, in special cea a lucratorilor impotriva
pericolelor care rezulta din folosirea echipamentelor si a sistemelor care
asigura protectia impotriva atmosferelor potential explozive,
luand in considerare ca prevederi obligatorii din statele membre ale
Uniunii Europene determina nivelul de securitate care trebuie atins de
echipamente si sisteme protectoare destinate folosirii in atmosfere potential
explozive; luand in considerare ca acestea sunt in general specificatii
electrice si neelectrice, avand un efect asupra conceptiei si structurii
echipamentelor care pot fi folosite in atmosfere potential explozive,
luand in considerare faptul ca intre statele membre ale Uniunii Europene si
Romania difera cerintele care trebuie indeplinite, in ceea ce priveste
amploarea lor, si diferitele proceduri de certificare; luand in considerare ca
asemenea diferente ar putea deci ridica unele bariere comertului dintre statele
membre ale Uniunii Europene si Romania,
luand in considerare ca armonizarea legislatiei romane cu cea existenta in
statele membre ale Uniunii Europene este singurul mod de a elimina aceste
bariere ale comertului liber; luand in considerare ca acest obiectiv nu poate
fi realizat in mod satisfacator de catre Romania, separat; luand in considerare
ca aceste norme metodologice stabilesc cerintele care sunt vitale pentru
libertatea de miscare a echipamentelor la care se refera,
luand in considerare ca reglementarile destinate eliminarii barierelor
tehnice din comert trebuie sa urmeze noua abordare a directivelor Uniunii
Europene, care impune o definire a cerintelor privind securitatea si a altor
cerinte ale societatii, fara reducerea nivelurilor existente; luand in
considerare ca rezolutia Consiliului Uniunii Europene privind Noua abordare a
directivelor Uniunii Europene din mai 1985 prevede ca un numar foarte mare de
produse sa fie acoperit de o singura directiva pentru evitarea amendamentelor
frecvente si a proliferarii unor asemenea documente,
luand in considerare ca directivele au contribuit ca legislatia statelor
membre ale Uniunii Europene pentru echipamente electrice utilizate in atmosfere
potential explozive sa faca pasi concreti spre protectia contra exploziilor,
prin masurile legate de structura echipamentelor in chestiune, si ca au
contribuit la eliminarea barierelor in comert in acest domeniu; luand in
considerare ca, in paralel, este necesara o revizie si o expansiune a
directivelor existente, intrucat trebuie luate masuri de aparare impotriva
pericolelor potentiale generate de asemenea echipamente. Aceasta inseamna in
special ca masurile destinate garantarii protectiei eficiente a utilizatorilor
si a tertelor parti trebuie sa fie deja avute in vedere in fazele de proiectare
si fabricare,
luand in considerare ca formele de pericol, masurile de protectie si
metodele de incercare sunt adesea foarte asemanatoare, daca nu identice, atat
pentru echipamentele miniere cat si pentru cele de suprafata; luand in
considerare ca, din aceste motive, este absolut necesar sa se acopere prin
prezentele norme metodologice echipamentele si sistemele protectoare ce intra
in ambele grupe,
luand in considerare ca cele doua grupe de echipamente mentionate mai sus
sunt folosite intr-un mare numar de sectoare comerciale si industriale si au o
deosebita semnificatie economica; luand in considerare ca respectarea
cerintelor de securitate si sanatate sunt esentiale pentru a se asigura
securitatea echipamentelor si a sistemelor protectoare, luand in considerare ca
aceste cerinte au fost subdivizate in cerinte generale si suplimentare care
trebuie respectate de echipamente si sisteme protectoare; luand in considerare
ca, in special, cerintele suplimentare sunt destinate pentru a se tine seama de
pericolele existente sau potentiale; luand in considerare ca echipamentele si
sistemele protectoare trebuie sa includa, deci, cel putin una dintre aceste
cerinte, in cazul in care aceasta este necesara pentru functionarea lor
corespunzatoare sau trebuie sa se aplice la utilizarea destinata acestora;
luand in considerare ca notiunea de utilizare destinata este de importanta
primordiala pentru asigurarea protectiei la explozie a echipamentelor si
sistemelor protectoare; luand in considerare ca este esential ca fabricantii sa
furnizeze informatii complete; luand in considerare ca este, de asemenea,
necesara marcarea clara, specifica a echipamentelor enuntate, care stabileste
utilizarea intr-o atmosfera potential exploziva,
luand in considerare, deci, ca aceste norme metodologice prezinta numai
cerintele esentiale; luand in considerare faptul ca, in scopul de a se facilita
sarcina dovedirii conformitatii cu cerintele esentiale, sunt necesare standarde
romanesti care preiau standarde europene armonizate, mai ales cu privire la
aspectele neelectrice ale protectiei impotriva exploziilor, standardele privind
proiectarea, fabricarea si incercarea echipamentelor, incat conformitatea cu
acestea sa permita sa se presupuna ca un produs intruneste asemenea cerinte
esentiale,
luand in considerare ca trebuie imbunatatita structura legislativa pentru a
se asigura ca patronii si lucratorii sa-si aduca o contributie eficienta si
adecvata la procesul de standardizare, luand in considerare ca, avand in vedere
natura riscurilor implicate in folosirea echipamentelor in atmosfere potential
explozive, este necesara stabilirea unor proceduri care sa se aplice la
evaluarea conformitatii cu cerintele de baza ale normelor metodologice; luand
in considerare ca aceste proceduri trebuie concepute in lumina nivelului de
risc care poate fi inerent la echipamente si/sau impotriva caruia sistemele
trebuie sa protejeze mediul inconjurator invecinat; luand in considerare, deci,
ca fiecare categorie de conformitate a echipamentelor trebuie sa fie completata
printr-o procedura adecvata sau o selectie intre mai multe proceduri
echivalente; luand in considerare ca s-a prevazut de catre Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale aplicarea marcajului de fabricant sau al reprezentantului
sau autorizat din Romania; luand in considerare ca marcarea inseamna ca
produsul este in conformitate cu toate cerintele de baza si cu procedurile de
evaluare care se aplica la produsul respectiv,
luand in considerare ca Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, conform
prevederii art. 100A al tratatului, poate lua masuri temporare pentru a se
limita sau interzice punerea pe piata si folosirea echipamentelor si sistemelor
protectoare, in cazurile in care acestea prezinta un risc deosebit pentru
securitatea persoanelor si, daca este cazul, a animalelor domestice sau a
proprietatii, cu conditia ca masurile sa fie supuse unei proceduri de control,
luand in considerare ca este necesar sa se prevada un aranjament de
tranzitie care sa permita echipamentelor fabricate in conformitate cu
regulamentele nationale in vigoare la data adoptarii prezentelor norme
metodologice sa fie comercializate si puse in serviciu,
a adoptat Sectiunea "B" a prezentelor norme metodologice,
referitoare la certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii
a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate a fi utilizate in
atmosfere potential explozive.
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
(1) Sectiunea B a prezentelor norme metodologice se refera la echipamente
si sisteme protectoare destinate folosirii in atmosfere potential explozive.
(2) Dispozitivele de siguranta, dispozitivele de control si dispozitivele
de reglare, destinate folosirii in afara atmosferelor potential explozive, dar
necesare pentru/sau care contribuie la functionarea in conditii de securitate a
echipamentelor si sistemelor protectoare cu referire la riscurile de explozie,
sunt, de asemenea, incluse sub incidenta prezentelor norme metodologice.
(3) In cadrul prezentelor norme metodologice sunt valabile urmatoarele
definitii:
Echipamente si sisteme protectoare destinate folosirii in atmosfere
potential explozive:
a) echipamente - masini, instalatii, utilaje, aparatura, dispozitive fixe
sau mobile, componente de control si instrumentatia din acestea, sisteme de
detectare sau prevenire care, separat sau impreuna, sunt destinate generarii,
transferului, stocarii, masurarii, controlului sau transformarii energiei
folosite pentru prelucrarea materiei si care pot cauza o explozie prin
propriile lor surse potentiale de aprindere;
b) sisteme protectoare - entitati constructive destinate opririi imediate a
exploziilor incipiente si/sau limitarii domeniului efectiv al flacarilor de
explozie si al presiunilor de explozie. Sistemele protectoare pot fi integrate
in echipamente sau pot fi puse separat pe piata in sisteme autonome;
c) componente - orice piesa esentiala pentru functionarea sigura a
echipamentelor si sistemelor protectoare, dar fara a avea functie autonoma.
Atmosfere explozive:
Amestecul cu aer, in conditii atmosferice, al substantelor inflamabile sub
forma de gaze, vapori, ceturi sau prafuri in care, dupa ce s-a produs
aprinderea, combustia se propaga la intregul amestec nears.
Atmosfera potential exploziva:
O atmosfera care poate deveni exploziva in urma conditiilor locale si
operationale.
Grupe si categorii de echipamente:
Echipamente din grupa I se refera la echipamente destinate folosirii in
minele subterane si la acele parti ale instalatiilor de suprafata ale unor
astfel de mine, care pot fi expuse la grizu si/sau praf de combustibil.
Echipamente din grupa a II-a se refera la echipamente destinate folosirii
in alte locuri, care pot fi expuse la atmosfere explozive.
Categoriile de echipamente care definesc nivelurile cerute de protectie
sunt descrise in anexa nr. 1.
Echipamentele si sistemele protectoare pot fi destinate numai unei anumite
atmosfere explozive. In acest caz, acestea trebuie sa fie marcate
corespunzator.
Utilizare destinata:
Folosirea echipamentelor, sistemelor protectoare si a dispozitivelor
mentionate in art. 1 alin. (2), in conformitate cu grupa si cu categoria
echipamentelor, trebuie sa se faca cu toate informatiile furnizate de
fabricant, care sunt necesare pentru functionarea sigura a echipamentelor,
sistemelor protectoare si dispozitivelor.
(4) Urmatoarele echipamente sunt excluse din domeniul prezentelor norme
metodologice:
- dispozitive medicale destinate a fi folosite intr-un mediu ambiant
medical;
- echipamente si sisteme protectoare, la care pericolul de explozie rezulta
exclusiv din prezenta substantelor explozive sau a substantelor chimice
instabile;
- echipamente destinate a fi folosite in medii ambiante domestice si
necomerciale in care atmosferele potential explozive pot fi create, doar
rareori, numai in urma unei scurgeri accidentale de gaz combustibil;
- echipamente individuale de protectie (E.I.P.) cuprinse in Normele
metodologice privind certificarea calitatii de protectie a prototipurilor
sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea
introducerii lor in fabricatie;
- nave si platforme marine mobile, impreuna cu echipamentele de la bordul
acestora;
- mijloace de transport, adica vehicule si remorcile lor, destinate numai
pentru transportul aerian al pasagerilor sau pe retelele rutiere, feroviare,
sau pe apa, ca si acele mijloace destinate transportului aerian de bunuri, pe
retele rutiere, feroviare sau pe apa. Nu trebuie excluse vehiculele destinate
folosirii intr-o atmosfera potential exploziva.
Art. 2
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa ia toate masurile
adecvate pentru a se asigura ca echipamentele, sistemele protectoare si dispozitivele
mentionate in art. 1 alin. (2) sa poata fi puse pe piata si puse in functiune,
numai daca, in cazul instalarii, intretinerii si folosirii pentru scopul
destinat, ele nu pericliteaza sanatatea si securitatea persoanelor si, daca
este cazul, a bunurilor.
(2) Prevederile prezentelor norme metodologice nu limiteaza dreptul
Ministerului Muncii si Protectiei Sociale de a stabili si alte cerinte care
apar necesare in scopul asigurarii protectiei persoanelor si, in special, a
lucratorilor, atunci cand folosesc echipamentele, sistemele protectoare si
dispozitivele mentionate la art. 1 alin. (2).
(3) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu trebuie sa impiedice
expunerea la targuri, expozitii sau demonstratii a echipamentelor, sistemelor
protectoare sau dispozitivelor mentionate la art. 1 alin. (2), care nu sunt
conforme prevederilor prezentelor norme metodologice, cu conditia ca un semn
vizibil sa indice clar ca asemenea echipamente, sisteme protectoare si
dispozitive nu se conformeaza si ca ele nu se ofera la vanzare pana cand nu au
fost aduse in conformitate de catre fabricant sau de catre reprezentantul sau
autorizat stabilit in Romania.
(4) Pe durata demonstratiilor trebuie luate masuri de securitate adecvate
pentru asigurarea protectiei persoanelor.
Art. 3
Echipamentele, sistemele protectoare si dispozitivele mentionate la art. 1
alin. (2), la care se refera prezentele norme metodologice, trebuie sa
satisfaca cerintele esentiale de securitate si de sanatate in munca, stabilite
in anexa nr. 2, care se aplica tinandu-se seama de utilizarea destinata lor.
Art. 4
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu trebuie sa interzica, sa
restranga sau sa impiedice punerea pe piata si punerea in functiune pe
teritoriul Romaniei a echipamentelor, sistemelor protectoare sau dispozitivelor
mentionate la art. 1 alin. (2), care sunt conforme prevederilor acestor norme.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu trebuie sa interzica, sa
restranga sau sa impiedice punerea pe piata a unor componente care, fiind
insotite de un certificat de conformitate, asa cum se mentioneaza in art. 8
alin. (3), sunt destinate incorporarii in echipamente sau sisteme protectoare,
asa cum sunt ele definite in prezentele norme metodologice.
Art. 5
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale se conformeaza prevederilor
prezentelor norme metodologice, inclusiv procedurilor relevante pentru
evaluarea conformitatii stabilite la cap. II, si anume:
a) echipamentele, sistemele protectoare si dispozitivele mentionate la art.
1 alin. (2) vor fi insotite de declaratia de conformitate mentionata in anexa
nr. 1OB si vor avea marcajul "Ex" prevazut in art. 10;
b) componentele mentionate la art. 4 alin. (2) vor fi insotite de
certificatul de conformitate mentionat la art. 8 alin. (3) din cap. II.
(2) In absenta unor standarde romanesti care preiau standarde europene
armonizate, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa ia toate
masurile necesare pentru a aduce la cunostinta partilor interesate standardele
si specificatiile tehnice existente, referitoare la ceea ce este important sau
relevant pentru implementarea cerintelor esentiale privind securitatea si
sanatatea in munca.
(3) In cazul in care un standard romanesc, care preia un standard european
armonizat, cuprinde una sau mai multe dintre cerintele esentiale de securitate
si sanatate, se presupune ca echipamentele si sistemele protectoare,
dispozitivele mentionate la art. 1 alin. (2) sau componentele mentionate la
art. 4 alin. (2), construite in conformitate cu standardul respectiv, trebuie
sa fie considerate in conformitate cu cerintele esentiale de securitate si
sanatate aplicabile.
(4) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va publica lista standardelor
romanesti de securitatea muncii obligatorii.
(5) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa se asigure ca sunt
luate masuri adecvate pentru a permite partenerilor sociali sa influenteze
procedeul de elaborare si monitorizare a standardelor romanesti.
Art. 6
In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale constata ca
standardele si normele referitoare la securitatea muncii nu satisfac, in
totalitate, cerintele esentiale de securitate si sanatate expune ratiunile
constatarii, pe care le comunica organelor in drept, notificand, dupa caz,
admiterea, completarea sau interzicerea aplicarii acestora. Notificarile se
inscriu intr-un registru special de evidenta.
Art. 7
(1) In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale considera ca
echipamentele, sistemele protectoare sau dispozitivele mentionate la art. 1
alin. (2), prevazute cu marcajul de securitate "Ex" si folosite in
conformitate cu utilizarea destinata, pot pune in pericol securitatea
persoanelor si, daca este cazul, a bunurilor si animalelor domestice, acesta
trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a retrage aceste echipamente,
sisteme protectoare sau dispozitive de pe piata, pentru a interzice punerea pe
piata, punerea in functiune sau folosirea acestora, sau pentru a restrange libera
circulatie a acestora.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va informa factorii interesati
cu privire la orice masura de acest gen, indicand motivele deciziei luate si,
in special, daca neconformitatea se datoreaza:
a) nesatisfacerii cerintelor esentiale mentionate la art. 3;
b) aplicarii incorecte a standardelor mentionate la art. 5 alin. (2);
c) lacunelor din standardele mentionate la art. 5 alin. (2).
(3) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va incepe, fara intarziere, consultatii
cu partile interesate.
(4) In cazul in care, dupa consultari, acesta considera ca masura este
justificata, va informa imediat factorii interesati.
(5) In cazul in care considera, dupa consultatii, ca actiunea este
nejustificata, va informa pe fabricant sau pe reprezentantul acestuia.
(6) In cazul in care decizia mentionata la alin. (1) se bazeaza pe o lacuna
a standardelor si in cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale isi
mentine pozitia, se va trece la modificarea standardului in cauza.
(7) In cazul in care un echipament sau un sistem protector, care nu
respecta conformitatea, are prevazut marcajul de securitate "Ex",
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va lua masurile corespunzatoare
impotriva persoanei sau persoanelor care au aplicat acest marcaj si va informa
factorii interesati.
(8) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa se asigure ca
factorii interesati au fost informati asupra desfasurarii si asupra
rezultatelor acestei proceduri.
CAP. 2
Proceduri pentru evaluarea conformitatii
Art. 8
(1) Procedurile pentru evaluarea conformitatii echipamentelor, inclusiv,
daca este necesar, a dispozitivelor mentionate la art. 1 alin. (2) trebuie sa
tina seama de urmatoarele:
A) Echipamente din grupa I si a II-a, categoriile M1 si 1
Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Romania trebuie,
pentru a aplica marcajul "Ex", sa respecte procedura de certificare
prin examen CS de tip (mentionata in anexa nr. 3), impreuna cu:
a) procedura referitoare la asigurarea calitatii productiei (mentionata in
anexa nr. 4); sau
b) procedura referitoare la verificarea produsului (mentionata in anexa nr.
5).
B) Echipamente din grupa I si a II-a, categoriile M2 si 2
(1) In cazul motoarelor cu combustie interna si al echipamentelor electrice
din aceste grupe si categorii, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat
stabilit in Romania trebuie sa urmeze procedura de certificare prin examen CS
de tip (mentionata in anexa nr. 3), impreuna cu:
a) procedura referitoare la conformitatea de tip (mentionata in anexa nr.
6); sau
b) procedura referitoare la asigurarea calitatii de produs (mentionata in
anexa nr. 7).
(2) In cazul altor echipamente din aceste grupe si categorii, fabricantul
sau reprezentantul sau autorizat in Romania trebuie, pentru a aplica marcajul
"Ex", sa respecte procedura privind controlul intern al productiei
(mentionata in anexa nr. 8) si sa inainteze dosarul prevazut la paragraful 3 al
anexei nr. 8 organismului recunoscut, care trebuie sa confirme primirea lui,
indata ce este posibil, si sa-l retina.
C) Echipamente din grupa a II-a, categoria 3
Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat in Romania trebuie, pentru a
aplica marcajul "Ex", sa urmeze procedura referitoare la controlul
intern al productiei (mentionata in anexa nr. 8).
D) Echipamente din grupele I si a II-a
Pe langa procedurile mentionate in alin. 1 lit. a), b) si c), fabricantul
sau reprezentantul sau autorizat in Romania poate urma, de asemenea, pentru a
aplica marcajul "Ex", procedura cu privire la verificarea entitatii
(mentionata in anexa nr. 9).
(2) Prevederile alin. 1 lit. a) sau d) de mai sus trebuie folosite pentru
evaluarea conformitatii sistemelor protectoare autonome.
(3) Prevederile mentionate la alin. (1) trebuie aplicate la componentele
mentionate la art. 4 alin. (2), cu exceptia aplicarii marcajului
"Ex".
Trebuie emis un certificat de catre fabricant sau de catre reprezentantul
sau autorizat stabilit in Romania, declarand conformitatea componentelor cu
prevederile care se refera la ele din prezentele norme metodologice si enuntand
caracteristicile lor si cum trebuie sa fie ele incorporate in echipamentele sau
in sistemele protectoare, pentru a ajuta conformarea cu cerintele esentiale
aplicabile la echipamente sau la sistemele protectoare complete.
(4) Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Romania poate
urma, pentru a aplica marcajul "Ex", procedura referitoare la
controlul intern al productiei (mentionata in anexa nr. 8) cu referire la
aspectele de securitate specificate la pct. 1.2.7. din anexa nr. 2.
(5) Neluand in considerare paragrafele anterioare, Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale, in caz de solicitari justificate, poate autoriza punerea pe
piata si punerea in functiune pe teritoriul Romaniei a echipamentelor,
sistemelor protectoare si dispozitivelor individuale mentionate la art. 1 alin.
(2), in legatura cu care nu s-au aplicat procedurile mentionate la alineatele anterioare
si a caror folosire este in interesul protectiei.
(6) Documentele si corespondenta privind procedurile mentionate la
alineatele de mai sus trebuie redactate in limba romana.
Art. 9
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale recunoaste organismele care
trebuie sa aplice procedurile mentionate la art. 8 alin. (1).
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa aplice criteriile
prevazute in anexa nr. 11 la evaluarea organismelor recunoscute. Organismele
care indeplinesc criteriile de evaluare prevazute in standardele romanesti
corespunzatoare trebuie considerate ca indeplinesc aceste criterii.
(3) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale care a recunoscut un organism
poate sa-si retraga recunoasterea, daca constata ca organismul nu mai satisface
criteriile mentionate in anexa nr. 11.
In consecinta, va informa imediat toti factorii interesati.
(4) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale recunoaste Centrului autonom de
incercare si certificare de pe langa Institutul National pentru Securitate
Miniera si Protectie Antiexploziva (I.N.S.E.M.E.X.) Petrosani dreptul de a
aplica procedurile de certificare prevazute la art. 8, cu obligatia incadrarii
in prevederile anexei nr. 11.
(5) Centrul autonom de incercare si certificare de pe langa I.N.S.E.M.E.X.
Petrosani cuprinde serviciul pentru certificarea echipamentelor "Ex",
care aplica procedurile de certificare pentru echipamente si pentru sisteme
protectoare pentru atmosfere potential explozive si subterane.
(6) Organismele de certificare recunoscute trebuie sa colaboreze si sa se
informeze reciproc, astfel ca, impreuna, sa asigure indeplinirea corecta si
completa a procedurilor prevazute in prezentele norme metodologice.
CAP. 3
Marcajul de securitate "Ex"
Art. 10
(1) Marcajul de securitate "Ex" va consta in initialele
"Ex". Forma marcajului care trebuie folosit este prezentata in anexa
nr. 10 A.
(2) Marcajul "Ex" trebuie sa fie urmat de numarul de identificare
a organismului recunoscut, acolo unde un asemenea organism este implicat in
etapa de control al productiei.
(3) Marcajul "Ex" trebuie fixat distinct, vizibil, lizibil si
indelebil pe echipamente si pe sisteme protectoare, in plus fata de prevederile
pct. 1.0.5. din anexa nr. 2.
(4) Trebuie sa se interzica aplicarea pe echipamente si pe sisteme
protectoare a marcajelor care ar putea induce in eroare terte parti, in ceea ce
priveste intelesul si forma marcajului "Ex".
(5) Se poate aplica orice alt marcaj pe echipamente sau pe sisteme protectoare,
cu conditia sa nu se reduca prin aceasta vizibilitatea si lizibilitatea
marcajului "Ex".
Art. 11
(1) In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale constata ca
marcajul "Ex" a fost aplicat incorect, fabricantul sau reprezentantul
sau autorizat stabilit in Romania va fi obligat sa ia masuri ca produsul sa se
conformeze prevederilor privind marcajul "Ex" si sa inceteze
incalcarea conformitatii in conditiile impuse de prezentele norme metodologice.
(2) In cazul in care se mentine neconformitatea, Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale va lua toate masurile corespunzatoare pentru a limita sau
pentru a interzice punerea produsului respectiv pe piata sau pentru a asigura
retragerea lui de pe piata, in conformitate cu prevederile prevazute la art. 7.
CAP. 4
Dispozitii finale
Art. 12
(1) Toate deciziile luate in conformitate cu prevederile prezentelor norme
metodologice, care limiteaza sau interzic punerea pe piata si/sau punerea in
functiune sau solicita retragerea de pe piata a unui echipament, sistem
protector sau dispozitiv mentionat la art. 1 alin. (2) trebuie sa stabileasca
temeiurile exacte pe care se bazeaza.
(2) O asemenea decizie trebuie sa fie notificata imediat partii interesate,
care trebuie informata in acelasi timp asupra remedierilor legale pe care
trebuie sa le efectueze in cadrul legilor in vigoare si asupra limitelor de
timp la care sunt supuse aceste remedieri.
Art. 13
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa se asigure ca toate
partile implicate in aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice sunt
obligate sa respecte confidentialitatea in ceea ce priveste toate informatiile
obtinute in procesul de desfasurare a sarcinilor lor.
(2) Aceasta nu afecteaza obligatiile Ministerului Muncii si Protectiei
Sociale si ale organismelor recunoscute in ceea ce priveste informarea
reciproca si difuzarea avertismentelor.
Art. 14
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va permite, pe o perioada de 6 ani,
punerea pe piata si in functiune a echipamentelor si sistemelor protectoare
care se conformeaza reglementarilor de securitate in vigoare la data adoptarii
prezentelor norme metodologice.
NORME METODOLOGICE
privind avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si de
instruire in domeniul protectiei muncii
In aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. d) din Legea protectiei
muncii nr. 90/1996, se emit prezentele norme metodologice.
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
Prezentele norme metodologice au ca scop, in principal, stabilirea
tipurilor de documentatii cu caracter tehnic de informare si de instruire in
domeniul protectiei muncii, care se supun avizarii, a cerintelor care stau la
baza realizarii acestora, precum si a procedurii de avizare.
Art. 2
(1) In sensul prezentelor norme metodologice, prin documentatii cu caracter
tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii, care se
supun avizarii, se intelege:
a) filme de protectie a muncii, realizate de studiouri profesioniste;
b) afise si pliante de protectie a muncii;
c) manuale si cursuri destinate formarii si perfectionarii angajatilor in
domeniul protectiei muncii;
d) manuale si cursuri de protectie a muncii pentru elevi si studenti;
e) carti si brosuri de specialitate;
f) teste de verificare a cunostintelor de protectie a muncii;
g) diapozitive si altele asemenea.
(2) Nu se supun avizarii materialele realizate de persoane juridice sau
fizice, care contin informatii si aspecte din activitatea proprie si sunt
utilizate pentru instruirea si informarea in domeniul protectiei muncii a
angajatilor sai, ca de exemplu: folii transparente, machete, mulaje, grafice,
fotomontaje, casete video, simulatoare.
Art. 3
Avizarea materialelor cu caracter tehnic de informare si de instruire in
domeniul protectiei muncii, mentionate la art. 2 alin. (1), se face de catre
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale - Protectia Muncii.
CAP. 2
Cerinte obligatorii de realizare a materialelor cu caracter tehnic de
informare si de instruire in domeniul protectiei muncii
Art. 4
(1) Cerintele generale pentru realizarea materialelor specificate la art. 2
sunt:
a) continutul materialelor sa fie in concordanta cu legislatia in domeniu,
in vigoare;
b) continutul materialelor sa reflecte in mod corect bazele teoretice si
metodologico-aplicative ale protectiei muncii;
c) realizarea materialelor sa se bazeze pe principiile pedagogiei moderne;
d) continutul si realizarea materialelor sa fie in concordanta cu nivelul
de pregatire a subiectilor carora li se adreseaza.
(2) Cerintele specifice pentru realizarea materialelor mentionate la art. 2
sunt:
2.1. pentru realizarea filmelor de protectie a muncii:
a) scenariul sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;
b) imagine clara si sugestiva (cromatica, fond, iluminare, unghiulatie,
efecte speciale);
c) sonor clar (dialog, comentarii, muzica, zgomot);
d) sincronizare imagine-sunet;
e) forme de prezentare: filmare reala si animatie;
f) durata proiectiei: 10-20 de minute;
2.2. pentru realizarea afiselor si pliantelor de protectie a muncii:
a) grafica simpla, fara greseli tehnice, subliniindu-se elementele
principale ale temei si suprimandu-se detaliile nesemnificative;
b) utilizarea unor culori vii, contrastante, in concordanta cu subiectul;
c) fara text sau cu text scurt, concis si vizibil de la o distanta de 4-5
metri;
2.3. pentru realizarea manualelor si cursurilor de protectie a muncii
pentru elevi si studenti:
a) sa fie elaborate in baza unei documentari bibliografice la zi;
b) sa foloseasca terminologia specifica protectiei muncii;
c) redactarea cursului sa fie clara, concisa, fara formulari sablon;
d) cunostintele sa fie expuse in mod sistematic, intr-o ordine logica;
e) gradul de abstractizare sa fie in concordanta cu nivelul persoanelor
carora li se adreseaza;
f) structura materialelor sa asigure o alternanta si un raport intre cunostintele
teoretice si practice corespunzatoare nivelului de pregatire a personalului
caruia le sunt adresate;
g) sa cuprinda ilustratii si desene, ideograme si tabele;
2.4. pentru realizarea testelor de verificare a cunostintelor de protectie
a muncii:
a) sa cuprinda un numar suficient de intrebari-problema din materialul de
instruire utilizat (Norme de protectie a muncii);
b) intrebarile care compun textul sa fie formulate intr-o forma clara si
concisa;
c) intrebarile care compun textul sa fie astfel formulate incat sa permita
un raspuns scurt, care sa necesite cat mai putin timp pentru scris
(sublinierea, numerotarea, un singur cuvant scris, un semn facut etc.);
d) sa fie insotite de sistemul de cotare, grile de verificare, instructiuni
de completare si foaia de raspuns.
CAP. 3
Criterii si proceduri de avizare
Art. 5
Materialele cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul
protectiei muncii, mentionate la art. 2 alin. (1), pot fi utilizate sau
comercializate, numai daca sunt avizate de catre comisia de avizare din cadrul
Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 6
In vederea obtinerii avizului, elaboratorii vor prezenta materialele
comisiei de avizare in mod etapizat, astfel:
- filme:
- etapa 1 - tematica si scenariul;
- etapa a 2-a - vizionare si avizare in faza premergatoare montajului
final, organizata de realizatori;
- etapa a 3-a - vizionare finala organizata de realizatori;
- afise, pliante:
- macheta afisului
- manuale, carti, brosuri si cursuri:
a) continutul tematic
b) manuscris
- teste de verificare a cunostintelor:
- continutul testului
- diapozitive:
- tematica
Art. 7
Comisia de avizare din Ministerul Muncii si Protectiei Sociale - Protectia
Muncii va comunica in scris solicitantilor concluzia privind avizarea sau
neavizarea materialelor, in termen de 30 de zile de la data primirii lor.
Art. 8
Documentatiile respinse vor fi returnate elaboratorului pentru a fi
refacute in sensul celor specificate in referatele de specialitate.
CAP. 4
Dispozitii finale
Art. 9
(1) Comisia de avizare va fi numita de conducerea Ministerului Muncii si
Protectiei Sociale si isi va desfasura activitatea in baza regulamentului
propriu de organizare si functionare.
(2) In comisia de avizare vor fi cooptati, dupa caz, si specialisti din
domeniile: pedagogie, arta cinematografica (regizor sau critic de film), arta
plastica (grafician).
Art. 10
Obligatia privind obtinerea avizului pentru documentatiile precizate la
art. 2 alin. (1) revine elaboratorilor acestora.
Art. 11
Folosirea sau difuzarea materialelor prezentate la art. 2 alin. (1),
neavizate, constituie contraventie si se sanctioneaza conform legii.
Art. 12
Este interzisa realizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare
si de instruire in domeniul protectiei muncii, prevazute la art. 2 alin. (1),
de catre producatorii care nu au fost avizati de comisia Ministerului Muncii si
Protectiei Sociale.
Art. 13
Producerea, folosirea sau difuzarea materialelor prezentate la art. 2 alin.
(1), neavizate, constituie contraventie si se sanctioneaza conform legii.
NORME METODOLOGICE
privind clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze
In aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea protectiei
muncii nr. 90/1996, se emit prezentele norme metodologice.
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
Prezentele norme metodologice au ca obiectiv cunoasterea regimului de
degajare naturala a gazelor din zacamant in reteaua de lucrari miniere
subterane.
Art. 2
In acceptiunea prezentelor norme metodologice, prin mina se intelege:
a) minele de carbuni, nisipuri si sisturi bituminoase;
b) minele de sare;
c) minele de minereuri sau zone ale acestora;
d) lucrarile miniere subterane de prospectiuni si explorari geologice si cu
caracter special.
Art. 3
Prezenta gazelor in subteran se poate manifesta prin:
a) emanatie lenta de metan sau de bioxid de carbon, degajare continua a
gazului de pe suprafata masivului de roci aflat in contact cu atmosfera
subterana, respectiv din pori, fisuri si crapaturi, precum si din apele
subterane care au strabatut roci calcaroase;
b) suflai de metan sau bioxid de carbon, manifestare dinamica si
concentrata a gazului din fisuri, crapaturi, goluri vizibile cu ochiul liber,
cu efecte sonore si care, in conditiile asigurarii debitelor de aer calculate
dupa factorul gaz, produce cresterea concentratiei de metan sau de bioxid de
carbon peste 1% volum in panza, profil sau la vatra lucrarii miniere;
c) scurgerea de gaze si de carbune si manifestarea dinamica a rocilor in
care indicele de fragilitate (F3), specific structurii si rezistentei mecanice
a carbunelui, are valori peste limita stabilita (30), iar cantitatile de gaze,
care se produc, se datoreaza emanatiilor de metan ce au loc in carbunele
marunt, scurs in lucrarea miniera intr-un interval de timp relativ scurt;
d) eruptia de metan, de bioxid de carbon si de material marunt, manifestare
dinamica sub greutatea coloanei de material, care provoaca patrunderea acestuia
in lucrarea miniera, fiind insotita de degajarea metanului sau a bioxidului de
carbon.
CAP. 2
Criterii de clasificare a minelor
Art. 4
Clasificarea minelor se efectueaza luandu-se in considerare atat degajarile
de metan (gaz exploziv), cat si degajarile de bioxid de carbon (gaz asfixiant).
Art. 5
(1) In functie de absenta sau prezenta metanului in atmosfera subterana sau
in masivul de roci, minele pot fi:
a) cu regim negrizutos;
b) cu regim grizutos.
(2) In categoria minelor cu regim grizutos se includ minele la care s-a pus
in evidenta prezenta metanului in atmosfera subterana sau in masivul de roci.
(3) Dupa debitul relativ de metan, minele grizutoase se clasifica in:
a) mine de categoria I;
b) mine de categoria a II-a.
CAP. 3
Proceduri de clasificare
Art. 6
Clasificarea minelor se executa la cererea unitatii economice de catre un
institut de specialitate autorizat, care intocmeste documentatia de clasificare
sau de verificare a clasificarii.
Art. 7
Documentatia de verificare a clasificarii poate fi intocmita si de catre
agentul economic, in care caz aceasta va fi avizata de catre un institut de
specialitate autorizat.
Art. 8
Verificarea clasificarii se efectueaza ori de cate ori se constata
modificari ale degajarii de gaze (metan sau bioxid de carbon) si in mod
obligatoriu la fiecare 2 ani.
Art. 9
Minele de carbuni si sisturi bituminoase, care au fost incadrate in regim
grizutos, nu pot fi trecute in categoria minelor negrizutoase.
Art. 10
Documentatia de clasificare si de verificare a clasificarii va fi insusita
de organul coordonator al unitatii economice si va fi aprobata de Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 11
In cazul mentinerii categoriei de incadrare, documentatia de verificare a
clasificarii se avizeaza de catre un institut de specialitate autorizat, urmand
ca organul coordonator al agentului economic sa instiinteze Ministerul Muncii
si Protectiei Sociale.
Art. 12
Documentatia de clasificare si de verificare a clasificarii va cuprinde:
a) memoriu tehnic de prezentare a minei (lucrarile miniere subterane);
b) rezultatele studiului degajarilor de gaze (masuratori in subteran,
analize, documentatii de specialitate etc.), care determina incadrarea;
c) partea grafica actualizata;
d) avizul de clasificare sau de verificare a clasificarii, eliberat de
institutul de specialitate autorizat.
Art. 13
Masuratorile in vederea clasificarii minelor, precum si cele de verificare
periodica se efectueaza dupa cum urmeaza:
A. In raport cu degajarile de metan:
a) Se controleaza prezenta metanului in curentii secundari si principali de
evacuare a aerului viciat din mina.
b) In cazul in care, in curentii de evacuare a aerului viciat, nu s-a pus
in evidenta prezenta metanului, se va proceda la masurarea continutului
acestuia in atmosfera subterana a locurilor de munca, cu aparatura de detectie
adecvata, in zonele unde este posibila acumularea acestui gaz.
c) Daca prin aceste masuratori nu s-a pus in evidenta prezenta metanului,
in limita de precizie a aparaturii utilizate, se procedeaza la depistarea
acestuia intr-un front de lucru in fund de sac cu deranjamente tectonice, cu
avansare ascendenta, situat la nivelul inferior al minei. Masuratorile se vor
executa dupa oprirea instalatiei de aeraj partial, pe o durata de maximum 24 de
ore. In cazul in care concentratia de metan a atins valoarea de 2% in volum,
masuratorile vor fi sistate si se va repune in functiune instalatia de aeraj,
partial.
d) Daca prezenta metanului nu a fost constatata in atmosfera subterana, se
procedeaza la cercetarea acestuia in masivul de roca utila. In acest scop se
vor executa trei gauri de proba cu lungimea maxima de 3 m fiecare, amplasate pe
suprafata frontului, directia acestora fiind prezentata in fig. nr. 1*). In
acelasi scop se pot folosi si sondele de cercetare geologica, executate in sau
spre stratul de carbune.*)
--------------------
*) Figura nr. 1 se gaseste in Monitorul Oficial nr. 249.
Dupa executarea gaurilor de proba, in acestea se amplaseaza cate o sonda de
colectare a gazelor si se etanseaza corespunzator (fig. nr. 2 si 3)*).
------------------
*) Fig. nr. 2 si 3 se gasesc in Monitorul Oficial nr. 249.
Concentratia gazelor acumulate in spatiul izolat al gaurii de proba se
determina cu aparatura de detectie adecvata, la un interval de 24 de ore de la
etansarea acestora.
B. In raport cu degajarile de bioxid de carbon:
a) Se controleaza prezenta bioxidului de carbon in curentii secundari si
principali de evacuare a aerului.
b) In cazul in care nu s-a detectat prezenta bioxidului de carbon in
curentii de evacuare, in concentratie de minimum 1% in volum, se continua cu
cercetarea prezentei acestui gaz intr-un front de lucru in fund de sac cu
deranjamente tectonice cu avansare descendenta (sau intr-o lucrare orizontala),
situat la nivelul inferior al minei. In aceste fronturi de lucru determinarea
concentratiei de bioxid de carbon se face dupa ce instalatia de aeraj partial a
fost oprita 24 de ore si numai de catre echipe dotate cu aparate izolante de
salvare.
Art. 14
(1) Pentru stabilirea categoriei minei (I si II) in functie de debitul
relativ de metan, se vor masura debitele de aer si concentratiile procentuale
de metan in curentii principali de evacuare a aerului viciat.
(2) Concentratia de metan se determina cu aparatura de masura
corespunzatoare, pe baza a minimum doua masuratori, respectandu-se conditia ca
diferenta dintre doua determinari sa nu depaseasca eroarea de masurare a
aparaturii utilizate, indicate de producator. In caz contrar, operatiunea se
repeta.
Art. 15
Detectarea prezentei metanului in curentii de evacuare a aerului necesita
executarea de masuratori specifice, dupa cum urmeaza:
a) in cursul unei luni calendaristice, trei masuratori la interval de 10
zile, fiecare masuratoare efectuandu-se intr-o zi normala de lucru;
b) masuratorile se vor efectua in toti curentii principali de evacuare a
aerului, in fiecare schimb al zilei, in a doua jumatate a schimbului.
Art. 16
(1) Debitul relativ de metan (qr) specific unei statii principale de
ventilatie se determina cu relatia:
qa
qr = ----------(mc/t),
T
unde: qa = debitul maxim absolut de metan (mc/min.);
T = productia realizata in tone in luna (perioada) in care s-au
efectuat masuratorile.
(2) Debitul maxim absolut de metan se va calcula cu relatia:
31 x 24 x 60 x (Q1C1 + Q2C2 + Q3C3)
qa =------------------------------------ (mc/luna),
3 x 100
in care: Q1, Q2, Q3 (mc/min.) si C1, C2, C3 (% in vol.) reprezinta debitele
de aer, respectiv concentratiile de metan masurate in lucrarea miniera de
evacuare a aerului viciat in cele trei schimburi. In cazul activitatii
desfasurate in patru schimburi, se vor efectua patru masuratori (debit,
concentratie de metan).
(3) In cazul minelor cu mai multe statii principale de ventilatie, la
stabilirea categoriei minei se va lua in considerare debitul relativ cu
valoarea maxima.
NORME METODOLOGICE
privind comunicarea, cercetarea, inregistrarea, raportarea, evidenta
accidentelor de munca si declararea, confirmarea, inregistrarea, raportarea,
evidenta bolilor profesionale, precum si a celorlalti indicatori care definesc
morbiditatea profesionala
In temeiul art. 47 alin. (1) lit. f) din Legea protectiei muncii nr.
90/1996, se emit prezentele norme metodologice.
Dispozitii generale
Prezentele norme metodologice constituie cadrul de reglementare a unor
proceduri, metode si mijloace de aplicare unitara a prevederilor Legii
protectiei muncii nr. 90/1996 pentru activitatea celor ce au in preocuparile
lor rezolvarea problemelor privind accidentele de munca si bolile profesionale.
Art. 1
Obiectivele principale sunt:
a) stabilirea unui sistem unitar de proceduri privind comunicarea,
cercetarea, inregistrarea, evidenta si declararea accidentelor de munca, a
incidentelor periculoase, precum si a bolilor profesionale;
b) stabilirea unui sistem coerent si eficient de colectare si prelucrare a
informatiilor privind accidentele de munca, incidentele periculoase si bolile
profesionale, care sa permita evidenta efectelor produse si cauzele acestora,
in vederea:
- orientarii activitatii de prevenire;
- evaluarii starii de sanatate a participantilor la procesul de munca;
- stabilirii unor masuri eficiente de profilaxie;
- realizarii unei banci de date - istoric cu principalele caracteristici
ale evenimentului;
c) validarea unor metode de comparare, in vederea efectuarii de analize
statistice, pe diferite criterii, pentru activitatea specifica protectiei
muncii, care sa permita fundamentarea unor masuri eficiente de prevenire si
profilaxie;
d) asigurarea evidentei prin care se inregistreaza si se conserva
drepturile ce decurg dintr-un accident de munca sau dintr-o boala profesionala
pentru victime, ca prestatori de munca.
Art. 2
Prezentele norme metodologice constituie cerinte fundamentale referitoare
la comunicarea, cercetarea, inregistrarea, declararea si evidenta accidentelor
de munca, a imbolnavirilor profesionale si a incidentelor periculoase.
Art. 3
Dispozitiile prezentelor norme metodologice sunt obligatorii si se
aplica*):
a) tuturor domeniilor de activitate economica;
b) tuturor persoanelor juridice si fizice, inclusiv celor cu capital
strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, precum si
persoanelor juridice si fizice romane care desfasoara activitati in afara
granitelor tarii;
c) tuturor participantilor la procesul muncii, indiferent de situatia lor
profesionala.
----------------------
*) Cu exceptia celor prevazute in Legea protectiei muncii nr. 90/1996.
CAP. 1
Accidente de munca si incidente periculoase
Sectiunea 1
Definitia si clasificarea accidentului de munca
Art. 4
Prin accident de munca, potrivit legislatiei in vigoare, se intelege
vatamarea violenta a organismului uman, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea
indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a raportului de munca
in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate
temporara de munca (ITM) de cel putin 3 zile, invaliditate (INV) ori deces (D).
Art. 5
In sensul celor prevazute la art. 4, este, de asemenea, accident de munca:
a) accidentul suferit de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii
practicii profesionale;
b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de
interes public, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza
indeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate
de institutii autorizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor
activitati;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni
intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni
intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui
pericol care ameninta avutul public;
f) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul
normal;
g) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii,
daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice ori
in orice alt loc de munca organizat de acestea, in timpul programului de munca;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice
sau fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
indeplinirea indatoririlor de serviciu;
i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice
sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, sau de la
orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau
fizica, pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu, pe durata normala de
deplasare.
In situatiile mentionate la lit. h) si i), deplasarea trebuie sa se faca
fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa
se faca in conditiile prevazute de normele de protectie a muncii sau de
circulatie, in vigoare;
j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima
prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul sau materialele,
daca schimba imbracamintea personala, de protectie sau de lucru, daca se afla
in baie sau in spalator, sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea
din incinta persoanei juridice sau fizice si invers;
k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare;
l) accidentul suferit de angajati ai persoanelor juridice romane sau de
persoane fizice romane, delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu
in afara granitelor tarii, pe durata prevazuta in documentul de deplasare.
Deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul
programat;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si
servicii pe teritoriul altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in
alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane juridice romane cu
parteneri straini in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de
serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare,
recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din
cauza efectuarii activitatilor de instruire practica (de exemplu: somerii);
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale cum ar fi:
furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet
(electrocutare) etc., daca victima se afla in timpul procesului de munca sau in
indeplinirea indatoririlor de serviciu;
p) accidentul survenit in timpul vizitelor organizate la o persoana juridica
sau fizica in scop profesional;
r) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in
imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
s) accidentul suferit de o persoana, aflata in indeplinirea atributiilor de
serviciu, ca urmare a unei agresiuni;
t) accidentul suferit de o persoana care se afla in perioada de proba, in
vederea angajarii.
Art. 6
Accidentele de munca, in raport cu urmarile produse, se clasifica astfel:
a) accidente care produc incapacitate temporara de munca (ITM)
Accidentul care produce ITM determina intreruperea activitatii lucratorului
pe o anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile calendaristice
consecutive, confirmata prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului
produs.
Perioada de ITM se calculeaza prin insumarea numarului de zile
calendaristice consecutive, acordate imediat dupa producerea accidentului, prin
certificatul/certificatele medicale, incepand cu prima zi si terminand cu
ultima zi inscrisa in acestea.
In cazul in care accidentatul si-a reluat activitatea dupa o perioada de
ITM si, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin
act medical ca fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia
in continuare de drepturile ce decurg dintr-un accident de munca;
b) accident care produce invaliditate
Accidentul de munca care produce INV determina pierderea totala sau
partiala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de incadrare intr-un
grad de INV, emisa de organele medicale in drept.
In situatia in care, la momentul producerii accidentului, consecinta
acestuia este o infirmitate evidenta (de exemplu: un brat smuls din umar),
evenimentul va fi declarat ca accident cu urmari de INV, numai dupa emiterea
deciziei de INV de catre organele medicale;
c) accident mortal
Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau
dupa un interval de timp, daca acesta este confirmat, in baza unui act
medico-legal, ca fiind urmare a accidentului suferit;
d) accident colectiv - daca au fost accidentate cel putin 3 persoane, in
acelasi timp si din aceleasi cauze, in cadrul aceluiasi eveniment.
Sectiunea a 2-a
Comunicarea evenimentelor
Art. 7
(1) Orice eveniment produs in incinta persoanei juridice sau fizice, sau in
orice alt loc de munca organizat de acestea, va fi comunicat, de indata,
conducerii respective, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta
persoana, care are cunostinta despre producerea acestuia.
(2) Se va proceda in conformitate cu prevederile de la alin. (1) si in
cazul persoanelor date disparute, al accidentelor de traseu, precum si al
accidentelor de circulatie in care, printre victime, sunt si persoane aflate in
indeplinirea unor sarcini de serviciu.
(3) In cazul accidentelor de circulatie soldate cu decesul victimelor,
precum si in cazul vatamarilor grave si a incidentelor periculoase, produse pe
drumurile publice, serviciile politiei rutiere/brigada de politie rutiera a
Capitalei vor anunta operativ, prin telefon, inspectoratul de stat teritorial
pentru protectia muncii (ISTPM) din judetul respectiv.
(4) Daca printre victimele accidentului se afla si angajati ai altor
persoane juridice, accidentul va fi comunicat si acestora, de catre
conducatorul persoanei juridice sau de catre persoana fizica la care s-a produs
evenimentul.
(5) Accidentul produs in conditiile prevazute la art. 5 lit. d) si e), daca
a avut loc in afara incintei persoanei juridice sau fizice si nu a avut nici o
legatura cu aceasta, va fi comunicat primariei pe raza careia s-a produs, de
catre orice persoana care are cunostinta despre producerea evenimentului.
(6) Victimele sau familia victimelor unui accident care are legatura cu
serviciul au dreptul sa sesizeze si sa se informeze la ISTPM din judetul
respectiv asupra accidentului suferit.
Art. 8
(1) Accidentul produs in conditiile prevazute la art. 4 si 5, urmat de ITM,
va fi comunicat, in maximum 48 de ore de la data producerii, prin orice mijloace,
de catre conducatorul persoanei juridice sau de catre persoana fizica la care
s-a produs accidentul, la ISTPM din judetul pe teritoriul caruia a avut loc
accidentul, precum si la cel din judetul pe teritoriul caruia isi are sediul
persoana juridica unde era angajata victima.
(2) Accidentul mortal, cel care produce vatamare grava, cel colectiv,
precum si incidentul periculos vor fi comunicate, imediat, de catre
conducatorul persoanei juridice sau de catre persoana fizica la care s-a produs
evenimentul, organelor prevazute la alin . (1), precum si organelor de urmarire
penala, competente teritorial.
(3) In cazul persoanei date disparuta, al accidentului de traseu si al
accidentului de circulatie, conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica
la care este/a fost angajata victima va proceda conform prevederilor alin. (1)
si (2).
(4) Comunicarea evenimentelor mentionate la alin. (2) si (3) este
obligatorie, indiferent daca acestea intrunesc sau nu conditiile unui accident
de munca.
Art. 9
(1) Comunicarea operativa a accidentului va cuprinde urmatoarele
informatii:
a) denumirea/numele persoanei juridice sau al persoanei fizice la care s-a
produs accidentul si, daca este cazul, denumirea persoanei juridice la care
este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa si numarul de telefon ale persoanei juridice sau fizice;
c) locul unde s-a produs accidentul (sectie, atelier, DN - in cazul
accidentului de circulatie etc.);
d) data si ora la care s-a produs accidentul/data si ora la care a decedat
accidentatul;
e) datele personale ale victimei (numele si prenumele, ocupatia, varsta,
starea civila, vechimea in ocupatie si la locul de munca);
f) imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
g) consecintele accidentului;
h) numele si functia persoanei care comunica accidentul;
i) data comunicarii.
(2) Comunicarea operativa a incidentelor periculoase va cuprinde
informatiile solicitate, prevazute la alin. (1), mai putin datele personale ale
victimei.
Art. 10
(1) In cazul persoanei spitalizate ca urmare a unui accident, conducatorul
persoanei juridice sau persoana fizica la care s-a produs accidentul se va
informa asupra starii de sanatate a victimei si va comunica saptamanal, ISTPM,
informatiile primite, pana la rezolvarea definitiva a cazului.
(2) In cazul accidentului urmat de ITM si care, ulterior, are drept
consecinta decesul sau invaliditatea victimei, confirmata prin acte medicale,
conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica la care s-a produs
accidentul va instiinta, imediat, ISTPM din judetul pe teritoriul caruia s-a
produs accidentul, precum si pe cel din judetul pe teritoriul caruia isi are
sediul.
Art. 11
(1) Conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica va lua masurile
necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea
evenimentului, pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza
cercetarea, cu exceptia cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera
producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentatilor sau ar pune in
pericol viata celorlalti participanti la procesul muncii.
(2) In situatia in care este necesar sa se modifice starea de fapt
rezultata din producerea evenimentului, se vor face, dupa posibilitati, schite
sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica si se vor ridica
orice obiecte care contin sau poarta o urma a evenimentului. Aceste obiecte vor
fi predate organelor care efectueaza cercetarea, acestea constituind probe in
cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a starii de fapt initiale, rezultata din
producerea evenimentului, conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica
va asigura consemnarea intr-un proces-verbal a tuturor modificarilor efectuate,
pe propria raspundere.
Art. 12
(1) Accidentul mortal, inclusiv persoanele date disparute, accidentul
colectiv, precum si incidentul periculos vor fi comunicate, de indata, la
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale - Protectia muncii (MMPS - Pr. M), de catre
ISTPM din judetul pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul, indiferent ca
intrunesc sau nu conditiile unui accident de munca.
(2) Accidentul urmat de INV va fi comunicat la MMPS - Pr. M, de catre ISTPM
care il are in evidenta, imediat dupa primirea, la inspectorat, a deciziei de
incadrare intr-un grad de INV.
(3) Comunicarea operativa a accidentului, catre MMPS- Pr. M, va cuprinde
informatiile specificate in anexa nr. 1.
(4) Comunicarea operativa a incidentului periculos, catre MMPS - Pr. M, va
cuprinde informatiile specificate in anexa nr. 1, mai putin cele referitoare la
datele personale ale victimei.
Art. 13
(1) Unitatea sanitara care acorda asistenta medicala de urgenta se va
pronunta, in scris, cu privire la diagnosticul provizoriu, in cazurile de
vatamare grava, in termen de maximum 3 zile de la solicitarea organelor care
efectueaza cercetarea accidentului.
In aceste cazuri, unitatea sanitara va lua masuri pentru recoltarea
probelor de laborator, in vederea determinarii consumului de alcool sau de
droguri, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de ISTPM,
urmand sa comunice rezultatul determinarilor specifice, in termen de 5 zile de
la obtinerea acestora.
(2) In caz de deces al persoanei accidentate in munca, ISTPM va solicita,
in scris, unitatii medico-legale competente, aprecierea faptului ca decesul a
fost sau nu urmarea unei vatamari violente. Unitatea medico-legala va raspunde,
in scris, imediat, acestei solicitari, urmand ca raportul de constatare medico
- legala sa fie trimis in termenul prevazut de lege. Raportul de constatare
medico -legala va contine si rezultatele determinarilor specifice.
(3) In cazul accidentului urmat de INV, unitatea de expertiza medicala si
recuperare a capacitatii de munca, care a emis decizia de incadrare intr-un
grad de INV, va trimite o copie de pe decizie, in termen de 3 zile de la data
eliberarii acesteia, la ISTPM din judetul respectiv.
Sectiunea a 3-a
Cercetarea evenimentelor
Art. 14
(1) Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a
cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementarilor legale
incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru
prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru determinarea
caracterului accidentului.
(2) Cercetarea oricarui eveniment este obligatorie, inclusiv in cazul
persoanelor date disparute, indiferent daca intruneste sau nu conditiile unui
accident de munca.
(3) Cercetarea se face, imediat dupa comunicare, astfel:
a) de catre persoana juridica la care s-a produs evenimentul, in cazul
accidentelor care au antrenat ITM.
In cazul accidentelor urmate de vatamare grava, cercetarea se face de catre
persoana juridica, sub supravegherea ISTPM.
Persoana juridica sau persoana fizica va cerceta, de asemenea, accidentul
usor;
b) de catre ISTPM din judetul pe teritoriul caruia s-a produs evenimentul,
in cazul accidentelor mortale, al situatiilor cu persoane date disparute, al accidentelor
care produc INV, al celor colective, precum si in cazul incidentelor
periculoase.
ISTPM va cerceta, de asemenea, accidentele care produc ITM, suferite de
angajatii persoanelor fizice;
c) de catre MMPS - Pr. M, in cazul accidentelor colective si al
incidentelor periculoase, care prezinta un grad ridicat de complexitate.
Art. 15
Evenimentele care se produc in unitati ale Ministerului Apararii Nationale,
Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei - Directia generala a penitenciarelor
- si ale Ministerului Finantelor - Garda financiara -, precum si ale
Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului
de Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Paza se cerceteaza
de catre organele acestor ministere si servicii, in conformitate cu normele
metodologice proprii privind comunicarea, cercetarea si raportarea accidentelor
de munca, emise in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Art. 16
(1) Pentru cercetarea accidentelor care produc ITM raspunde conducatorul
persoanei juridice care organizeaza activitatea in care s-a produs evenimentul,
acesta avand obligatia sa numeasca, de indata, prin decizie scrisa, comisia de
cercetare din care va face parte si o persoana din compartimentul de protectie
a muncii cu atributii speciale de protectie a muncii.
(2) Comisia de cercetare a accidentului se recomanda a avea in componenta
cel putin trei persoane.
(3) Daca in accident sunt implicate una sau mai multe victime angajate la
persoane juridice diferite, la cercetare pot participa si delegati ai acestora.
(4) Pentru cercetarea accidentului de traseu, urmat de ITM, raspunde
conducatorul persoanei juridice la care este angajata victima;
(5) Pentru cercetarea accidentului de circulatie pe drumurile publice,
urmat de ITM, raspunde conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica care
a organizat transportul.
(6) Pentru cercetarea evenimentului prevazut la art. 5 lit. d) si e), daca
acesta a avut loc in afara teritoriului unei persoane juridice si nu a avut
nici o legatura cu aceasta, raspunderea revine primariei pe raza careia s-a
produs.
(7) Persoanele imputernicite, potrivit legii, cu efectuarea cercetarii
accidentului trebuie sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie
implicate cu raspunderi in producerea evenimentului.
(8) Persoana fizica, precum si persoana juridica care nu dispune de
personal competent, nu indeplineste conditiile de la alin. (7) sau nu are
personal suficient, trebuie sa asigure cercetarea apeland la persoane abilitate
sa efectueze cercetari ale accidentelor, respectiv la ISTPM, in conditiile
prevederilor art. 20 lit. n) din Legea protectiei muncii, sau la un agent
economic din sectorul privat, autorizat de catre MMPS - Pr. M sa desfasoare
activitate de consulting in domeniul protectiei muncii.
In aceasta situatie, cheltuielile ocazionate de cercetarea accidentului vor
fi suportate de persoana juridica sau fizica pentru care se solicita
cercetarea.
Art. 17
(1) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, serviciile
politiei rutiere/brigada de politie rutiera a Capitalei vor transmite organelor
imputernicite sa efectueze cercetarea, la cererea acestora, in termen de 5 zile
de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fata locului
si orice alte documente existente, necesare cercetarii, copii de pe declaratii,
foaia de parcurs, delegatie, schite, persoanele raspunzatoare de incalcarea
prevederilor din reglementarile legale privind circulatia rutiera si precizari
privind eventuala incepere a cercetarii penale.
(2) In baza acestor acte si a altor documente din care sa rezulte ca
victima se afla sau nu in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, organele
imputernicite potrivit legii vor efectua cercetarea de specialitate,
determinand caracterul accidentului si, dupa caz, sanctiunile.
Art. 18
(1) Evenimentele produse in activitatile nucleare, datorita unor cauze
specifice acestor activitati, se vor cerceta de catre organele Comisiei Nationale
pentru Controlul Activitatilor Nucleare, potrivit atributiilor ce le revin.
(2) In cazul evenimentelor produse in activitatile nucleare, soldate cu
victime, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi inaintat, in cel
mult 5 zile de la data la care accidentul a fost comunicat Comisiei Nationale
pentru Controlul Activitatilor Nucleare, la ISTPM din judetul respectiv, care
va finaliza cercetarea de specialitate si va stabili caracterul accidentului.
Art. 19
Persoanele imputernicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea
evenimentelor au dreptul sa ia declaratii scrise, sa solicite sau sa consulte
orice acte sau documente ale persoanei juridice sau persoanei fizice, sa
preleveze/sa solicite prelevarea de probe necesare cercetarii, iar cei ce le
detin sunt obligati sa le puna la dispozitie.
Art. 20
(1) Pentru cercetarea evenimentelor, MMPS - Pr. M si ISTPM pot solicita,
dupa caz, experti sau specialisti din cadrul unor agenti economici sau de la
inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva, Inspectia de Stat
pentru Cazane, Recipienti sub Presiune si Instalatii de Ridicat (ISCIR),
Comandamentul pompierilor, Institutul National de Securitate Miniera si
Protectie Antiexploziva (INSEMEX) etc., iar acestea sunt obligate sa raspunda
solicitarii.
(2) In aceste situatii, specialistii solicitati intocmesc un act de
expertiza tehnica ce va face parte din dosarul de cercetare.
(3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor se suporta de persoana
juridica sau persoana fizica la care a avut loc evenimentul.
Art. 21
(1) Cercetarea accidentului urmat de ITM se va incheia in cel mult 5 zile
de la data producerii, cu exceptia cazurilor cand sunt necesare expertize,
situatii in care termenul se poate prelungi cu cel mult 5 zile.
(2) Cercetarea accidentului urmat de vatamare grava se va incheia in cel
mult 7 zile de la data producerii acestuia.
(3) Cercetarea accidentului mortal, inclusiv a situatiilor cu persoane date
disparute, a celui colectiv, precum si a incidentului periculos se va incheia
in cel mult 10 zile de la data comunicarii acestora.
(4) In cazuri exceptionale, ISTPM, care cerceteaza evenimentele aratate la
alin. (3), poate solicita, argumentat, la MMPS - Pr. M, prelungirea termenului
de cercetare.
Art. 22
(1) In cazul accidentului, care initial a antrenat ITM si care, ulterior, a
devenit accident mortal sau urmat de INV, confirmat prin decizie, ISTPM va
completa, dupa caz, dosarul de cercetare, intocmit la data producerii
evenimentului si, in baza actelor aflate in dosarul respectiv, va incheia
procesul-verbal de cercetare care va fi atasat la dosar.
(2) Revizuirea dosarului de cercetare a accidentului prevazut la alin. (1)
se face in cel mult 3 zile de la primirea deciziei la ISTPM.
Art. 23
Pentru unele situatii neprevazute in prezentele norme metodologice, privind
cercetarea accidentelor care produc ITM, ISTPM vor stabili modul in care se va
efectua cercetarea.
Art. 24
(1) Cu prilejul cercetarii evenimentelor, se intocmeste un dosar, care va
cuprinde:
a) opisul actelor aflate in dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) schite, fotografii referitoare la eveniment;
d) declaratia accidentatului/accidentatilor, in cazul accidentului urmat de
ITM sau de INV;
e) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la
elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
f) declaratiile persoanelor raspunzatoare de nerespectarea reglementarilor
legale;
g) copii de pe actele si documentele necesare pentru elucidarea
imprejurarilor si a cauzelor reale ale evenimentului;
h) orice alte documente, declaratii, necesare pentru a determina caracterul
accidentului;
i) formularul pentru inregistrarea accidentului de munca - FIAM.
(2) In functie de eveniment, dosarul de cercetare va mai cuprinde, dupa
caz:
a) copie de pe autorizatie, in cazul in care victima, in momentul
accidentului, desfasura o activitate care necesita autorizare;
b) acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
c) concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul
accidentului mortal;
d) copie de pe hotararea judecatoreasca prin care se declara decesul, in
cazul persoanelor date disparute;
e) actul medical, emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta
medicala de urgenta, din care sa rezulte diagnosticul provizoriu, in cazul
accidentelor urmate de vatamare grava;
f) copie de pe certificatul/certificatele de concediu medical, in cazul
accidentului urmat de ITM, si copie de pe decizia de incadrare intr-un grad de
INV, in cazul accidentului urmat de INV, care se vor atasa la dosar dupa
eliberarea de catre unitatea sanitara;
g) actul emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de
urgenta, din care sa rezulte data si ora cand accidentatul s-a prezentat pentru
consultatie, precum si diagnosticul, in cazul accidentelor de traseu;
h) orice acte doveditoare, emise de organe autorizate si prezentate de
accidentat, din care sa se poata stabili locul, data si ora producerii
accidentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora si data
accidentarii;
i) copie de pe procesul-verbal de cercetare la fata locului, incheiat de
serviciile politiei rutiere/brigada politiei rutiere a Capitalei, in cazul
accidentelor de circulatie pe drumurile publice;
j) documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de
serviciu (foaie de parcurs, ordin de serviciu etc., in cazul accidentelor de
circulatie pe drumurile publice si al accidentelor in care sunt implicate
persoane aflate in delegatie).
Art. 25
(1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va intocmi astfel:
a) intr-un exemplar (originalul), pentru accidentele care produc ITM, care
se pastreaza in arhiva persoanei juridice sau fizice care inregistreaza
accidentul;
b) intr-un exemplar (originalul), pentru accidentele urmate de vatamari
grave, care se pastreaza la ISTPM pana la solutionarea cazului;
c) in doua exemplare, pentru accidentele mortale, inclusiv pentru
persoanele date disparute, pentru accidentele colective si pentru cele care au
produs INV, confirmate prin decizie, din care, un exemplar (originalul) se
inainteaza organului de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la ISTPM
care a efectuat cercetarea;
d) intr-un exemplar, pentru incidentele periculoase, care se pastreaza la
ISTPM care a efectuat cercetarea;
e) in trei exemplare, pentru evenimentele deosebite cercetate de MMPS - Pr.
M, dintre care originalul se inainteaza la organele de urmarire penala, un
exemplar ramane la MMPS- Pr. M si un exemplar la ISTPM din judetul pe
teritoriul caruia s-a produs evenimentul.
(2) In cazul in care faptele care au generat accidentele urmate de ITM,
inclusiv vatamare grava, sau incidentele periculoase au fost comise in astfel
de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni, dosarul de
cercetare se incheie in doua exemplare, originalul fiind inaintat organului de
urmarire penala.
Art. 26
(1) Dosarul de cercetare a accidentului, intocmit de comisia persoanei
juridice sau de persoana fizica la care s-a produs evenimentul, va fi inaintat,
pentru verificare si avizare, la ISTPM din judetul respectiv, in termen de 5
zile de la finalizarea cercetarii.
(2) ISTPM va aviza si va restitui dosarul in cel mult 7 zile de la data
primirii.
(3) In cazul in care cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, ISTPM
poate dispune completarea sau, dupa caz, refacerea dosarului, iar persoana
juridica sau fizica va raspunde solicitarilor stabilite de inspectorat.
(4) Daca accidentul urmat de ITM s-a produs in conditiile prevazute la art.
25 alin. (2), ISTPM va inainta originalul dosarului de cercetare la organul de
urmarire penala, imediat dupa avizare.
Art. 27
(1) Dosarul de cercetare a accidentului mortal, a celui colectiv, precum si
a incidentului periculos, intocmit de ISTPM, va fi inaintat, in vederea
avizarii, la MMPS - Pr. M, in cel mult 5 zile de la finalizarea cercetarii.
(2) MMPS - Pr. M va aviza si va restitui dosarele prevazute la alin. (1) in
cel mult 10 zile de la data primirii.
(3) Dosarele de cercetare prevazute la alin. (1) vor fi trimise, de catre
ISTPM, organelor de urmarire penala, numai dupa ce au fost avizate de MMPS - Pr.
M.
(4) Dosarul de cercetare pentru cazul disparitiei unei persoane, in
conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc
presupunerea decesului acesteia, va fi pastrat la ISTPM care a efectuat
cercetarea, pana la emiterea hotararii judecatoresti prin care se declara
decesul persoanei disparute, conform prevederilor legale in vigoare, dupa care
va fi inaintat in vederea avizarii la MMPS - Pr. M.
Art. 28
Parchetele de pe langa tribunale si judecatorii vor comunica ISTPM rezultatul
anchetei penale, in termen de 15 zile de la definitivarea acesteia.
Art. 29
Procesul-verbal de cercetare a evenimentelor va contine urmatoarele
informatii:
a) data incheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor care efectueaza cercetarea accidentului si calitatea
acestora, cu indicarea documentului potrivit caruia sunt indreptatite sa
efectueze cercetarea, precum si institutia unde lucreaza;
c) perioada de timp si locul in care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetarii;
e) data (ziua, luna, anul) si ora producerii evenimentului. In cazul in
care s-a produs un accident si ulterior a survenit decesul victimei/victimelor
implicate in acest accident, se va preciza si data decesului;
f) locul producerii evenimentului [subunitate, sectie, atelier etc., drum
national (DN), in cazul accidentelor de circulatie];
g) datele de identificare a persoanei juridice sau fizice la care s-a
produs evenimentul, activitatea principala desfasurata de aceasta si, daca este
cazul, datele de identificare a persoanei juridice la care este/a fost incadrat
accidentatul;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor (numele,
prenumele, cetatenia, varsta, starea civila, numarul de copii minori,
domiciliul, locul de munca la care este incadrat, profesia de baza, ocupatia in
momentul accidentarii, vechimea in munca, in functie sau in meserie si la locul
de munca, iar pentru persoanele care, in momentul accidentarii, desfasurau o
activitate pentru care este necesara autorizare, se va face referire si la
aceasta);
i) descrierea detaliata a locului, echipamentului tehnic, a imprejurarilor
si modului in care s-a produs evenimentul, reconstituite, in special, in baza:
- constatarilor facute la locul accidentului;
- declaratiei conducatorului locului de munca;
- declaratiei accidentatului/accidentatilor, in cazul in care este posibil;
- declaratiilor martorilor;
- verificarii altor acte si documente necesare stabilirii imprejurarilor;
k) urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de accidentat /
accidentati;
l) cauzele reale ale evenimentului, cu trimitere la reglementarile legale
in vigoare, incalcate, precizand actele normative nerespectate, cu redarea
integrala a textului acestora.
De asemenea, cauzele accidentului se vor clasifica si se vor codifica in
functie de elementele sistemului de munca (executant, sarcina de munca, mijloc
de productie, mediu de munca), conform instructiunilor in vigoare privind
completarea FIAM.
Se considera utila sinteza metodologica prezentata in anexa nr. 12;
m) alte constatari facute cu ocazia cercetarii evenimentului;
n) persoanele raspunzatoare de incalcarea reglementarilor legale cu
trimitere la actele normative si la articolele incalcate, in conditiile
precizate la lit. l);
o) sanctiunile contraventionale aplicate, cu precizarea prevederilor legale
incalcate si, dupa caz, propuneri pentru cercetare penala si/sau propuneri
pentru sanctiuni administrative si/sau disciplinare;
p) persoana juridica sau fizica care va inregistra si va declara accidentul
de munca;
r) masurile stabilite pentru prevenirea altor evenimente similare, precum
si termenul de raportare la ISTPM privind solutionarea deficientelor;
s) numarul de exemplare in care s-a incheiat procesul-verbal de cercetare
si repartizarea acestora;
s,) semnatura persoanei/persoanelor care au efectuat cercetarea;
t) viza inspectorului-sef, in cazul evenimentelor cercetate de ISTPM, iar
in cazul accidentelor cercetate de comisia persoanei juridice sau de persoana
fizica, viza conducatorului acesteia sau a unei persoane cu delegatie de
competenta.
Art. 30
In situatiile in care, din cercetare, rezulta ca accidentul nu intruneste
conditiile pentru a fi incadrat ca accident de munca, se va face aceasta
mentiune in procesul-verbal de cercetare si, dupa caz, se vor dispune masurile
care trebuie luate de conducatorul persoanei juridice sau de persoana fizica,
pentru prevenirea unor cazuri asemanatoare.
Art. 31
(1) In situatia in care, cu ocazia cercetarii unui eveniment, persoana /
persoanele imputernicita/imputernicite in acest scop constata contraventii si,
in acelasi timp, face/fac si propuneri de ancheta penala, in procesul-verbal de
cercetare se va mentiona ca sanctiunile dispuse contravenientilor devin
aplicabile imediat dupa finalizarea cercetarii, fara a se astepta
instrumentarea cazului de catre organele de urmarire penala competente.
(2) In cazul in care, cu ocazia cercetarii unui eveniment, persoana /
persoanele imputernicita/imputernicite in acest sens considera ca este necesar,
poate/pot face si propuneri de sanctiuni disciplinare si/sau administrative, pe
care le va/le vor mentiona in procesul-verbal de cercetare.
Art. 32
Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se intocmeste:
a) in doua exemplare, in cazul accidentului urmat de ITM, din care:
- un exemplar la dosarul de cercetare a persoanei juridice sau fizice la
care s-a produs accidentul;
- un exemplar la ISTPM care a avizat dosarul;
b) in trei exemplare, in cazul accidentului urmat de INV, din care:
- un exemplar la persoana juridica sau fizica la care s-a produs
accidentul;
- un exemplar la dosarul inaintat organului de urmarire penala;
- un exemplar la dosarul ISTPM care a efectuat cercetarea;
c) in patru exemplare, in cazul accidentului mortal sau al celui colectiv,
din care:
- un exemplar la persoana juridica sau fizica la care s-a produs
accidentul;
- un exemplar la dosarul inaintat organului de urmarire penala;
- un exemplar la dosarul ISTPM care a efectuat cercetarea;
- un exemplar la MMPS- Pr. M;
d) in cazul in care accidentul va fi inregistrat de alta persoana juridica
sau fizica decat cea la care acesta s-a produs, un exemplar din procesul-verbal
de cercetare va fi trimis si acesteia;
e) in cazul in care persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza
accidentul de munca isi are sediul pe teritoriul altui judet decat cel in care
s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de
cercetare si ISTPM din judetul respectiv;
f) in patru exemplare, in cazul incidentului periculos, din care:
- un exemplar la persoana juridica sau fizica la care a avut loc
incidentul;
- un exemplar la dosarul inaintat organelor de urmarire penala, daca este
cazul;
- un exemplar la dosarul ISTPM care a efectuat cercetarea;
- un exemplar la MMPS-PR. M;
g) dupa caz, la solicitare, procesul-verbal de cercetare poate fi intocmit
intr-un numar mai mare de exemplare (exemplu: pentru institutiile de
asigurari).
Art. 33
In cazul unui accident, cu ITM sau INV, certificatul medical, cu cod sau
diagnostic de accident, va fi insotit obligatoriu de declaratia scrisa a celui
pentru care s-a eliberat certificatul, din care sa rezulte imprejurarile in
care a avut loc accidentul suferit, indiferent daca accidentul intruneste sau
nu conditiile unui accident de munca.
Sectiunea a 4-a
Inregistrarea, evidenta, declararea accidentelor de munca si a incidentelor
periculoase
Art. 34
(1) Inregistrarea, la nivel national, a accidentelor de munca si a
incidentelor periculoase se face in baza procesului-verbal de cercetare, de
catre persoana juridica, precum si de persoana fizica la care s-a produs
evenimentul.
La nivelul persoanei juridice sau fizice, inregistrarea se extinde si
asupra accidentului usor si se face in baza procesului-verbal de cercetare
intocmit de comisia acesteia.
(2) Accidentul de munca produs pe teritoriul unei persoane juridice sau fizice,
alta decat cea la care este incadrata victima, in timpul prestarii unor
servicii pe baza de contract, comanda sau alte forme legale incheiate, se
inregistreaza potrivit clauzelor prevazute, in acest sens, in documentele
incheiate.
(3) In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens
sau clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile,
accidentul se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica raspunzatoare
de conducerea si/sau de organizarea activitatii in care s-a produs evenimentul.
(4) Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii, pe baza
de comanda, la domiciliul clientului, se inregistreaza de catre persoana
juridica sau fizica la care este/a fost angajata victima.
(5) Accidentul suferit de o persoana, aflata in indeplinirea indatoririlor
de serviciu pe baza de delegatie, pe teritoriul unei persoane juridice sau
fizice, se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica raspunzatoare de
conducerea si/sau de organizarea activitatii in cadrul careia s-a produs
accidentul.
(6) Accidentele suferite de elevi, studenti si ucenici in timpul
desfasurarii practicii profesionale se inregistreaza de catre persoana juridica
sau fizica la care se efectueaza practica.
(7) Accidentul de munca suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de
stat sau de interes public, pe teritoriul altor tari, se inregistreaza de catre
persoana juridica romana la care este/a fost angajat accidentatul.
(8) Accidentul de munca suferit de o persoana, in cadrul activitatilor
cultural-sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati, se
inregistreaza de catre institutia organizatoare a actiunii respective.
(9) Accidentul de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o
persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru
prevenirea ori inlaturarea unui pericol ce ameninta avutul public, se
inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica la care s-a produs
evenimentul.
In cazul accidentului de aceasta natura, produs in afara teritoriului unei
persoane juridice sau fizice si care nu are nici o legatura cu aceasta,
inregistrarea se face de catre primaria pe raza careia s-a produs.
(10) Accidentul de munca de traseu si accidentul de munca de circulatie se
inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica la care este/a fost
angajata victima.
(11) Accidentul produs in afara teritoriului persoanei juridice sau fizice
la care este angajata victima, ca urmare a neluarii unor masuri de securitate
(locuri periculoase nesemnalizate - exemplu: gropi, canale -, drumuri
neintretinute, conductori electrici neizolati etc.), se inregistreaza de catre
persoana juridica sau fizica care a creat sau este raspunzatoare de existenta
pericolului.
(12) Accidentul de munca suferit de insotitorii de incarcaturi (animale,
substante periculoase), personalul de posta de la vagoanele C.F.R. etc.,
angajati ai unor persoane juridice care, potrivit legii, sunt obligate sa
delege insotitori pentru astfel de incarcaturi, pe mijloace de transport ce nu
le apartin, se va inregistra de catre persoana juridica sau fizica
raspunzatoare de organizarea activitatii in care s-a produs accidentul.
(13) Accidentul de munca suferit de persoanele aflate la cursurile de
reconversie, in timpul si din cauza activitatilor de instruire practica, se
inregistreaza de catre persoana juridica unde se efectueaza practica.
(14) Pentru unele situatii neprevazute in prezentele reglementari, cu
privire la inregistrarea accidentelor de munca, ISTPM vor stabili modul de
inregistrare a accidentului in cauza.
Art. 35
(1) Disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in
imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia, se inregistreaza
ca accident mortal, dupa o perioada de un an, respectiv, dupa emiterea
hotararii judecatoresti, conform prevederilor legale, prin care este declarat
decesul.
(2) Data inregistrarii si deci a luarii in evidenta a accidentului de munca
mortal coincide cu data inscrisa in hotararea judecatoreasca.
(3) Persoana juridica sau fizica la care a fost angajat disparutul va
comunica, imediat, numarul si data hotararii judecatoresti la ISTPM, pentru a
fi inregistrata si de acesta.
Art. 36
Accidentul de munca urmat de INV se va inregistra pe baza procesului-verbal
de cercetare intocmit de ISTPM, dupa emiterea deciziei de incadrare a victimei
intr-un grad de INV de catre comisia de expertiza medicala.
Art. 37
(1) In baza procesului-verbal de cercetare intocmit de organele abilitate
prin lege, persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul va
completa FIAM, care va fi tipizat, conform modelului din anexa nr. 2.
(2) FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata in parte si
constituie documentul de declarare oficiala a accidentului de munca.
FIAM va purta semnatura si stampila conducatorului persoanei juridice sau
persoanei fizice, sau a unei persoane cu delegare de competenta, si, de
asemenea, semnatura si stampila conducatorului ISTPM si semnatura inspectorului
de specialitate care a verificat formularul.
(3) FIAM se completeaza, imediat dupa incheierea cercetarii accidentului,
conform instructiunilor de completare a FIAM, aflate in vigoare, in trei
exemplare, care vor fi distribuite astfel:
a) un exemplar la persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza
accidentul;
b) un exemplar la ISTPM din judetul respectiv, in termen de 5 zile de la
finalizarea cercetarii (o data cu dosarul pentru avizare);
c) un exemplar la persoana accidentata;
d) in cazul in care victima unui accident de munca a fost propusa pentru
pensionare, se va completa un exemplar de FIAM care se va anexa la dosarul de
pensionare ce va fi inaintat unitatii de expertiza medicala si recuperare a
capacitatii de munca.
(4) In cazul accidentelor mortale, FIAM va fi inaintat la ISTPM, in termen
de 5 zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare intocmit de
inspectorat si avizat de MMPS - Pr. M.
Art. 38
(1) Persoana juridica sau fizica va tine evidenta evenimentelor, pe care le
inregistreaza in:
a) Registrul de evidenta a accidentatilor in munca, conform anexei nr. 3;
b) Registrul de evidenta a incidentelor periculoase, conform anexei nr. 4;
c) Registrul de evidenta a accidentelor usoare, conform anexei nr. 5.
(2) In situatia in care evenimentele se produc la subunitati, inclusiv la
cele dispersate pe teritoriul altor judete, evidenta primara a acestora se tine
la fiecare subunitate si, centralizat, la unitatea cu personalitate juridica.
(3) Daca prin sistemul de organizare, unitatea cu personalitate juridica
este subordonata unei alte unitati coordonatoare, aceasta isi va organiza
evidenta evenimentelor rezultate din intreaga activitate, respectiv din unitatile
subordonate.
Modalitatea de raportare a evenimentelor de la unitatile subordonate la
unitatea coordonatoare se va stabili de catre acestea.
(4) Registrele de evidenta se tin la zi si se completeaza pentru fiecare an
calendaristic in parte, in baza FIAM si, respectiv, a procesului-verbal de
cercetare a accidentelor usoare si a incidentelor periculoase.
(5) Registrele de accidente vor cuprinde evidenta nominala a persoanelor
vatamate, iar in FIAM se va trece acelasi numar ca cel inscris in registru, in
dreptul fiecarei persoane.
Art. 39
Daca o persoana este victima a doua sa mai mult de doua accidente, in
cursul aceluiasi an, fiecare accidentare este tratata distinct, procedandu-se
conform prevederilor prezentelor norme metodologice si, de fiecare data se
inregistreaza in registrul de evidenta corespunzator.
Art. 40
(1) In baza formularelor de inregistrare a accidentelor de munca si a
proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, ISTPM va inregistra
si va tine evidenta tuturor accidentelor de munca si a incidentelor periculoase
inregistrate de persoanele juridice sau fizice care au sediul pe teritoriul
judetului respectiv.
(2) Evidenta se tine, de asemenea, in Registrul de evidenta a
accidentatilor in munca si, respectiv, in Registrul de evidenta a incidentelor
periculoase.
Art. 41
(1) Daca, prin sistemul de organizare, unitatea cu personalitate juridica
are subunitati cu autonomie functionala si cu posibilitati de organizare a unui
compartiment de protectie a muncii, ce desfasoara o activitate ci caracter
permanent sau de minimum 3 ani pe teritoriul altor judete, acestea vor declara
si vor raporta statistic accidentele de munca si incidentele periculoase la
ISTPM din judetele pe teritoriul carora functioneaza.
(2) ISTPM respective vor inregistra si vor tine in evidenta accidentele de
munca si incidentele periculoase inregistrate de subunitatile mentionate.
(3) In cazul subunitatilor dispersate pe teritoriul altor judete, care
desfasoara activitati cu caracter temporar, ocazional sau activitati cu
caracter permanent, dar nu indeplinesc conditiile precizate la alin. (1),
declararea si raportare statistica a accidentelor de munca si a incidentelor
periculoase se vor face la ISTPM din judetul unde isi are sediul unitatea cu
personalitate juridica.
(4) ISTPM respectiv va inregistra si va tine evidenta accidentelor de munca
si a incidentelor periculoase produse la subunitatile mentionate la alin. (3).
(5) ISTPM din judetele pe teritoriul carora functioneaza subunitatile
mentionate mai sus vor controla activitatea acestor subunitati, vor cerceta
evenimentele produse si vor aviza dosarele pentru accidentele care au antrenat
ITM.
(6) Un exemplar din procesele-verbale de cercetare a accidentelor vor fi
inaintate, in vederea inregistrarii, si la ISTPM din judetul unde isi are
sediul unitatea cu personalitate juridica.
Art. 42
(1) Persoanele juridice, inclusiv subunitatile mentionate la art. 41 alin.
(1) si persoanele fizice care a inregistrat accidentele de munca intocmesc,
semestrial, un raport privind situatia accidentatilor care si-au incheiat
perioada de ITM, conform anexei nr 6, pe care il inainteaza ISTPM din judetul
respectiv, in cel mult 5 zile de la incheierea semestrului.
(2) Raportul va purta semnatura si stampila conducatorului persoanei
juridice sau ale persoanei fizice ori ale unei persoane cu delegare de
competenta, precum si semnatura persoanei care l-a intocmit.
Sectiunea a 5-a
Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si declararea evenimentelor produse
in afara granitelor Romaniei, in care sunt implicati angajati ai unor persoane
juridice sau fizice romane, aflati in indeplinirea sarcinilor de stat, de
interes public sau a indatoririlor de serviciu
Art. 43
(1) Comunicarea evenimentelor, produse in afara granitelor tarii, in care
sunt implicati angajati ai unor persoane juridice/persoane fizice romane, se
face conform prevederilor sectiunii a 2-a din prezentele norme metodologice,
privind comunicarea evenimentelor, cu urmatoarele precizari:
a) Orice eveniment, produs pe teritoriul altei tari cu ocazia efectuarii
unor lucrari cu personal roman, pe baza de contracte bilaterale, conventii
internationale sau in alte conditii prevazute de lege, va fi comunicat, imediat,
conducatorului formatiei de lucru, de catre orice persoana care are cunostinta
despre accident.
b) Conducatorul formatiei de lucru va instiinta, imediat, pe conducatorul
persoanei juridice din tara (antreprenorul general), care a incheiat contractul
cu partenerul strain, precum si misiunea diplomatica sau oficiul consular roman
din tara respectiva.
c) Orice accident, suferit de personalul misiunilor diplomatice sau al
oficiilor consulare romane, care functioneaza pe teritoriul altor tari, precum
si orice accident suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de
interes public in afara granitelor Romaniei, vor fi comunicate, imediat,
sefului misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
d) Se va proceda conform prevederilor lit. c) si in cazul angajatilor unei
persoane juridice sau fizice romane, aflati in delegatie in afara granitelor
Romaniei, in indeplinirea indatoririlor de serviciu, in timpul deplasarii si pe
perioada inscrisa in documentul de deplasare.
e) Conducatorul misiunii diplomatice sau al oficiului consular roman, care
a primit comunicarea, va anunta, imediat, Ministerul Afacerilor Externe din
Romania.
f) Daca persoana vatamata este/a fost angajata la alta persoana juridica
sau fizica, Ministerul Afacerilor Externe va comunica acesteia producerea
evenimentului.
g) Conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica din tara care a
primit comunicarea si al carei angajat este/a fost persoana vatamata, precum si
antreprenorul general care a incheiat contractul cu partenerul strain vor
proceda conform prevederilor prezentelor norme metodologice.
Art. 44
Cercetarea evenimentelor produse in afara granitelor tarii, in care sunt
implicati angajati ai unor persoane juridice sau fizice romane, se va face
conform prevederilor sectiunii a 3-a din prezentele norme metodologice, cu
urmatoarele precizari:
1. Pentru cercetarea evenimentelor care s-au produs cu ocazia efectuarii de
lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, raspunde persoana juridica
romana care a incheiat contractul cu partenerul strain, indiferent de
gravitatea evenimentului.
Cercetarea se face in conformitate cu precizarile stabilite, in acest sens,
in contractul incheiat de persoana juridica romana cu partenerul strain si cu
societatile comerciale asociate, din tara, tinandu-se seama de prevederile
prezentelor norme metodologice.
La cercetare poate participa si un delegat din partea misiunii diplomatice
sau oficiului consular roman din tara respectiva.
2. Pentru cercetarea evenimentelor in care au fost implicati lucratorii
misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane, persoanele care
indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, in afara granitelor
Romaniei, precum si angajatii unei persoane juridice sau fizice romane, aflati
in indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor Romaniei,
raspunde Ministerul Afacerilor Externe roman, indiferent de gravitatea
evenimentului.
3. Sub aspect infractional, cercetarea evenimentelor mentionate la pct. 1
si 2 se efectueaza de organele competente din tara respectiva (politie, parchet
etc.), urmand ca persoanele juridice romane sa faca cercetarea de specialitate,
stabilind caracterul accidentului.
Pentru aceasta, atat antreprenorul general care a incheiat contractul cu
partenerul strain, cat si Ministerul Afacerilor Externe, imediat ce au fost
instiintati despre producerea evenimentului, vor numi, prin decizie scrisa,
persoanele care vor efectua cercetarea de specialitate.
4. In cazul accidentului mortal, inclusiv al persoanelor date disparute, al
celui colectiv, al celui care a antrenat vatamare grava precum si in cazul
incidentului periculos, daca organele romane, abilitate prin lege sa efectueze
cercetarea acestor evenimente, considera ca este necesar, vor delega
reprezentanti care sa efectueze cercetarea de specialitate, la fata locului.
In aceasta situatie, cercetarea va incepe conform prevederilor pct. 1 si 2
si se va finaliza, dupa caz, de ISTPM din judetul pe teritoriul caruia se afla
persoana juridica romana sau de MMPS - Pr. M.
Cheltuielile efectuate cu ocazia deplasarii in vederea finalizarii
cercetarii de catre organele mentionate vor fi suportate de catre persoana
juridica romana care a incheiat contractul cu partenerul strain sau de catre
persoana juridica sau fizica al carei angajat este accidentatul.
Art. 45
(1) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor raspunde persoana
juridica care a incheiat contractul cu partenerul strain, in cazul efectuarii
de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, in
cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai
oficiilor consulare romane.
(2) Dosarul de cercetare intocmit va cuprinde actele prevazute la art. 24,
completat cu:
a) copii de pe originalul documentelor de cercetare, emise de organele
competente din tara pe teritoriul careia s-a produs evenimentul, precum si
traducerea acestora in limba romana sau intr-o limba de circulatie internationala;
b) copie de pe contractul incheiat cu partenerul strain, din care sa
rezulte: cine a incheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari
se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele
referitoare la activitatea de protectie a muncii si la comunicarea, cercetarea
si inregistrarea accidentelor, in cazul efectuarii de lucrari cu personal
roman.
(3) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va intocmi in numarul de
exemplare precizat la art. 25.
(4) Imediat dupa finalizarea dosarului de cercetare, acesta va fi trimis
persoanei juridice romane semnatare a contractului cu partenerul strain sau
persoanei juridice sau fizice al carei angajat este/a fost accidentatul, care
va proceda conform prevederilor prezentelor norme metodologice.
Dosarul va fi trimis in tara prin misiunea diplomatica sau prin oficiul
consular roman.
(5) Dosarele de cercetare, inclusiv cele pentru accidentele care au
antrenat ITM, vor fi verificate si avizate, conform prevederilor prezentelor
norme metodologice, de ISTPM din judetul pe teritoriul caruia se afla persoana
juridica sau fizica semnatara a contractului cu partenerul strain sau la care
este/a fost angajat accidentatul.
(6) In cazul in care cercetarea de specialitate a evenimentelor a fost
efectuata de catre comisia persoanei juridice romane si, cu ocazia verificarii,
ISTPM considera ca este necesar a se completa dosarul cu alte documente,
persoana juridica va raspunde acestei solicitari, in termenul stabilit de ISTPM
sau, dupa caz, de MMPS - Pr. M.
Art. 46
Inregistrarea, evidenta si declararea accidentelor de munca, precum si a
incidentelor periculoase se face de catre persoana juridica sau fizica romana
al carei angajat este/a fost accidentatul, iar in cazul efectuarii de lucrari
cu personal roman, se face conform precizarilor din contractele incheiate de
persoana juridica romana, atat cu partenerul strain, cat si cu partenerii de
afaceri din tara.
Sectiunea a 6 - a
Comunicarea si cercetare evenimentelor produse pe teritoriul Romaniei in
care sunt implicati cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de
serviciu
Art. 47
(1) Orice eveniment produs pe teritoriul Romaniei, in care sunt implicati
cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu, va fi
comunicat, imediat, la ISTPM din judetul pe teritoriul caruia a avut loc, de
catre conducatorul persoanei juridice sau fizice sau de catre orice alta
persoana care are cunostinta despre eveniment.
(2) ISTPM care a primit comunicarea va instiinta misiunea diplomatica sau
consulatul tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul MMPS -
Pr. M.
Art. 48
(1) Cercetarea unor astfel de evenimente se face de catre ISTPM din judetul
pe teritoriul caruia s-au produs, impreuna cu celelalte organe competente
(parchet, politie etc.), precum si cu reprezentanti ai firmei straine implicate
in eveniment.
La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al
consulatului tarii respective.
(2) Termenul cercetare va fi cel prevazut de legislatia romana in vigoare.
(3) Dosarul de cercetare va fi intocmit de ISTPM si va cuprinde actele
prevazute la alin. 24 din prezentele norme metodologice.
(4) Dosarul de cercetare se va intocmi in trei exemplare, din care:
a) originalul se va transmite organelor de urmarire penala;
b) un exemplar ramane in arhiva inspectoratului care a efectuat cercetarea;
c) un exemplar se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii
de unde provine accidentatul si acesta va contine copii de pe originalul
actelor de cercetare, precum si traducerea acestora in limba tarii respective
sau intr-o limba de circulatie internationala.
CAP. 2
Bolile profesionale si bolile legate de profesie
Art. 49
Bolile profesionale sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii
unei meserii sau a unei profesiuni, cauzate de factori nocivi fizici, chimici
sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.
Art. 50
Sunt boli profesionale si afectiunile suferite de elevi, studenti si
ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale, produse in conditiile
mentionate la art. 49.
Art. 51
Intoxicatia acuta profesionala se considera si accident de munca, iar boala
transmisibila profesionala se declara si ca boala transmisibila, conform
normelor antiepidemice in vigoare.
Art. 52
Imbolnavirile de cancer la locurile de munca in care exista noxe potential
cancerigene se declara obligatoriu ca boli profesionale.
Art. 53
(1) Bolile profesionale, ale caror cercetare, declarare si evidenta sunt
obligatorii, sunt cele prevazute in lista-anexa nr. 7 la prezentele norme
metodologice.
(2) Cercetarea, declararea si evidenta bolilor profesionale enumerate in
lista nationala sunt obligatorii indiferent daca sunt sau nu urmate de
incapacitate temporara de munca sau daca aceeasi persoana a mai contractat
boala respectiva, declarata anterior si vindecata.
Art. 54
Bolile legate de profesiuni sunt boli cu determinare multifactoriala,
factorii profesionali avand o contributie semnificativa. Lista acestora este
prezentata in anexa nr. 8.
Sectiunea a 2 - a
Semnalarea, declararea, cercetarea si confirmarea bolilor profesionale
Art. 55
(1) Bolile profesionale cat si suspiciunile de boli profesionale se vor
semnala obligatoriu de catre toti medicii care depisteaza astfel de imbolnaviri
cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene profilactice, consultatii la
cerere etc.
(2) Institutiile medicale in care se interneaza bolnavi de cancer de
lucreaza in locuri de munca unde exista noxe potential cancerigene sunt
obligate sa investigheze pacientii asupra activitatii lor profesionale in
astfel de locuri de munca si sa semnaleze, in scris situatiile in care se
suspecteaza riscul profesional, la inspectoratul de politie sanitara si
medicina preventiva judetean in raza caruia se afla locul de munca, respectiv.
al municipiului Bucuresti.
(3) Semnalarea se face prin completarea fisei BP1, prezentata in anexa nr.
9, care se transmite, in cel mai scurt termen, la inspectoratele de politie
sanitara si medicina preventiva judetene, respectiv al municipiului Bucuresti.
Art. 56
(1) Cercetarea bolilor profesionale si a suspiciunilor de boala
profesionala se face in scopul confirmarii diagnosticului de boala, al
confirmarii sau infirmarii caracterului profesional, precum si pentru
stabilirea cauzelor care au favorizat imbolnavirea.
(2) Confirmarea diagnosticului de boala se va face de catre medicii de
medicina a muncii, care pot efectua in acest scop investigatii de specialitate
cu sprijinul dispensarelor policlinici, spitalelor, laboratoarelor si al
clinicilor sau al institutelor de cercetari medicale.
Imbolnavirile de pneumoconioze se confirma numai pe baza diagnosticului
precizat de catre comisiile teritoriale de pneumoconioze, potrivit
reglementarilor in vigoare.
(3) Cercetarea cauzelor si confirmarea sau infirmarea caracterului
profesional al bolii se fac de catre medicul de medicina a muncii desemnat de
inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiv. Agentii economici,
organele de protectia muncii si personalul medico-sanitar din toate categoriile
de unitati sanitare, economice si social culturale sunt obligati sa puna la
dispozitia medicului de medicina a muncii documentatia si datele necesare
cercetarii cauzelor acestor imbolnaviri.
Art. 57
(1) Factorii determinanti, conditiile care au favorizat aparitia bolii,
precum si masurile ce se impun pentru prevenirea unor situatii similare se
consemneaza intr-un proces-verbal (anexa nr. 11), stabilindu-se, impreuna cu
conducatorul unitatii, termenele pentru remedierea deficientelor constatate.
(2) Urmarirea eliminarii sau reducerii factorilor generatori de imbolnaviri
profesionale, precum si aplicarea masurilor stabilite conform prevederilor
alineatului precedent se vor face de catre inspectoratul de politie sanitara si
medicina preventiva judetean sau al municipiului Bucuresti, impreuna cu ISTPM.
Sectiunea a 3-a
Declararea si evidenta bolilor profesionale
Art. 58
(1) Declararea bolilor profesionale se face de catre inspectoratele de
politie sanitara si medicina preventiva judetene sau al municipiului Bucuresti
pe formularul BP2, care se inainteaza la Institutul de Igiena, Sanatate
Publica, Servicii de Sanatate si Conducere Bucuresti - Sectia "Medicina
muncii" - in cursul lunii in care s-a confirmat imbolnavirea.
(2) In baza prelucrarii acestor fise se vor face informari periodice catre
organele interesate si analize anuale ale cauzelor imbolnavirilor, cu propuneri
de imbunatatire a activitatii in acest domeniu.
Art. 59
(1) Inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva vor pastra
evidenta centralizata a bolilor profesionale confirmate, inregistrate in judet,
respectiv in municipiul Bucuresti, intr-un registru continand rubricile din
fisa BP2 prezentata in anexa nr. 10.
(2) O evidenta similara vor avea si cabinetele de medicina a muncii pentru
teritoriul arondat.
(3) Cazurile de pneumoconioze, precum si cazurile de cancer profesional se
inregistreaza la ultimul agent economic unde a lucrat bolnavul si unde exista
noxele care puteau produce aceste imbolnaviri; ele se declara si se pastreaza
in evidenta de catre inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva
din judetul sau din municipiul Bucuresti in care se afla agentul economic
respectiv.
(4) Inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva va trimite
lunar la ISTPM situatia statistica a bolilor profesionale inregistrate.
Art. 60
(1) La agentii economici cu factori de risc susceptibili de a produce boli
profesionale dupa o perioada mai mare de latenta se vor pastra in evidenta,
dupa incetarea expunerii, atat lista persoanelor expuse, cat si dosarul medical
al acestora.
(2) Factorii de risc mentionati la alin. (1), precum si durata pastrarii
documentelor respective in functie de perioada de latenta se vor stabili de
catre medicii de medicina a muncii din teritoriu, pentru fiecare agent
economic.
Art. 61
Evidenta bolilor profesionale, precum si a bolilor multifactoriale
constituie documentatia de baza in evaluarea starii de sanatate a angajatilor
in raport cu factorii de risc, precum si in vederea stabilirii unor masuri
eficiente de profilaxie.
Art. 62
(1) Periodic, serviciul medical al agentului economic, cabinetele de
medicina a muncii si inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva
judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, vor face analiza imbolnavirilor
profesionale si a celor multifactoriale din cadrul agentilor economici
arondati, precizand cauzele acestor boli si masurile de profilaxie necesare.
(2) Informarea intocmita se va comunica celor interesati, in vederea
remedierii deficientelor semnalate.
CAP. 3
Dispozitii finale
Art. 63
In contractele incheiate intre persoanele juridice sau fizice pentru
prestarea de activitati si servicii vor fi prevazute si clauze privind raspunderile
referitoare la comunicarea, cercetarea si inregistrarea unor eventuale
accidente de munca.
Art. 64
(1) In situatia in care conducatorul persoanei juridice sau persoana
fizica, precum si persoanele implicate, din randul angajatilor acestora, nu
sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a
accidentului sau cu masura de inregistrare a acestuia, se pot adresa, in termen
de 15 zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare, la ISTPM sau,
dupa caz, la MMPS - Pr. M.
(2) Solutiile adoptate in aceste situatii vor fi comunicate celor
interesati, in termen de 20 de zile de la data primirii contestatiei si raman
definitive.
Art. 65
Dosarele si procesele-verbale de cercetare a accidentelor de munca, precum
si registrele de evidenta se pastreaza in arhiva timp de minimum 30 de ani de
la data producerii evenimentului. Pentru incidentele periculoase, aceasta
perioada este de 10 ani.
Art. 66
(1) Sesizarile si reclamatiile cu privire la accidente se rezolva de catre
ISTPM, care are obligatia sa pastreze confidentialitatea in legatura cu acestea
si sa comunice raspunsul in termen de 20 de zile de la data primirii sesizarii.
(2) Daca in urma investigatiilor rezulta ca accidentul este de munca, ISTPM
va lua masuri pentru efectuarea cercetarii in conformitate cu prevederile
prezentelor norme metodologice, dispunand conducatorului persoanei juridice sau
persoanei fizice in cauza completarea FIAM.
Art. 67
(1) Conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica are
responsabilitatea juridica de a asigura respectarea si aplicarea prezentelor
norme pentru toti angajatii si pentru ceilalti participanti la procesul de
munca, indiferent daca acestia se afla la locul de munca obisnuit sau nu.
(2) Nerespectarea prevederilor prezentelor norme metodologice atrage
sanctionarea conform prevederilor stipulate in Legea protectiei muncii nr.
90/1996.
Art. 68
(1) Periodic, compartimentele de protectie a muncii ale agentilor economici
ISTPM vor face analiza evenimentelor inregistrate, sub aspectul cauzelor si al
imprejurarilor in care s-au produs sau sub alte aspecte concludente, in baza
carora se vor stabili masurile de prevenire necesare, iar rezultatele vor fi
comunicate celor interesati, in vederea eliminarii deficientelor constatate.
Persoanele juridice sau fizice vor face, de asemenea, analiza periodica a
accidentelor usoare.
(2) La solicitarea persoanelor juridice sau fizice, ISTPM, precum si MMPS -
ISPM pot efectua studii si analize statistice in conditiile prevazute la art.
20 lit. n) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996.
(3) Periodic, serviciile medicale ale agentilor economici, cabinetele de
medicina a muncii si inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva
vor face analize ale bolilor profesionale si ale celor legate de profesiune din
intreprinderile arondate, sub aspectul cauzelor care au favorizat
imbolnavirile, precum si al masurilor de profilaxie necesare.
(4) Rezultatul analizelor va fi comunicat celor interesati, in vederea
remedierii deficientelor constatate.
TERMINOLOGIE
In prezentele norme metodologice, termenii si expresiile folosite au
semnificatiile specificate mai jos:
- accident de munca de circulatie: accidentul survenit in timpul circulatiei
pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, care are drept cauze
incalcarea prevederilor legale privind circulatia pe drumurile publice, daca
persoana vatamata se afla in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
- accident de munca de traseu: accidentul survenit pe traseul normal pe
care lucratorul il parcurge intre locul sau de munca si:
- domiciliu si invers;
- locul unde isi ia mesele in mod normal (daca accidentul s-a produs in
timpul de lucru remunerat);
- locul unde isi incaseaza salariul in mod normal, cu mijloace de transport
conforme cu prevederile legale in vigoare, si care a antrenat decesul acestuia
sau vatamari ale organismului;
- accident usor: evenimentul survenit in conditiile prevazute la art. 4 si
5 din prezentele norme metodologice, dar care are drept consecinta leziuni
superficiale:
- care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale;
- care au antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;
- caracterul accidentului: rezulta in urma cercetarii, cand se stabileste
ca accidentul este:
- de munca, daca indeplineste conditiile prevazute la art. 1 si 2 din
prezentele norme metodologice;
- in afara muncii, daca nu indeplineste aceste conditii;
- usor, daca se incadreaza in definitia data accidentului usor;
- comunicare: procedura care defineste caile si mijloacele de instiintare
privind producerea unui eveniment.
Este supus comunicarii:
- orice eveniment, imediat dupa declansare/producere;
- orice boala profesionala, precum si cazurile suspecte de boala
profesionala;
- comunicare operativa: instiintarea imediata a organelor competente asupra
producerii unui eveniment;
- declarare: procedura prin care se transmit informatii referitoare la accidentele
de munca si bolile profesionale inregistrate, de la persoana juridica sau
fizica la inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii,
institutiile de asigurari sau alte organisme competente, prin caile si
mijloacele stabilite de legislatia in vigoare (de exemplu: formulare tipizate).
Declararea accidentelor de munca si a bolilor profesionale se face cu dublu
scop:
1. al reparatiei (despagubire);
2. statistic.
Declararea se face conform reglementarilor legale in vigoare.
- de indata: imediat, fara intarziere, numaidecat;
- echipamente tehnice, in sensul Legii protectiei muncii nr. 90/1996, sunt:
masinile, utilajele, instalatiile, aparatura, uneltele, dispozitivele si alte
mijloace asemanatoare, necesare in procesul muncii;
- eveniment:
- orice accident care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului sau
orice incident periculos care s-a produs pe teritoriul persoanei juridice sau
fizice sau in orice loc de munca organizat de aceasta sau in timpul indeplinirii
unor sarcini de serviciu;
- situatiile privind persoanele date disparute;
- accidentul de traseu sau de circulatie, in conditiile in care in accident
au fost implicate persoane angajate la o persoana juridica sau fizica;
- bolile profesionale care figureaza pe lista nationala sau corespund
definitiei date pentru aceste boli;
- orice caz suspect de boala profesionala;
- boli legate de profesiune;
- evidenta: procedura prin care se stabilesc mijloacele si modalitatile de
pastrare a informatiilor referitoare la evenimentele si la bolile profesionale
inregistrate.
Sunt supuse inregistrarii si evidentei toate evenimentele, dintre care, in
mod distinct:
- accidentele de munca;
- incidentele periculoase;
- bolile profesionale care figureaza pe lista nationala sau care corespund
definitiei date pentru aceste boli;
- bolile legate de profesiune.
La nivelul persoanelor juridice sau fizice, inregistrarea si evidenta se
extind si asupra accidentelor usoare.
Accidentele usoare se inregistreaza si se tin in evidenta, in principal,
pentru a conserva drepturile accidentatilor, in cazul in care, ulterior, apar
consecinte asupra sanatatii acestora, care ar putea modifica caracterul
accidentului.
Inregistrarea si evidenta se realizeaza conform reglementarilor in vigoare;
- incapacitate de munca: intrerupere temporara sau permanenta a activitatii
lucratorului la locul sau de munca, ca urmare a producerii unui eveniment;
- incident periculos: eveniment identificabil (explozia, incendiul, avaria,
accidentul tehnic, emisii majore de noxe etc), rezultat din disfunctionalitatea
unei activitati sau a unui echipament tehnic sau/si din comportamentul
neadecvat al factorului uman, care nu a afectat persoanele participante la
procesul de munca, dar era posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat sau
era posibil sa produca pagube materiale la locurile de munca cu pericol
deosebit si/sau in imprejurimi;
- indatoriri de serviciu: sarcini profesionale stabilite in: contractul
individual de munca sau conventia civila, regulamentele de ordine interioara,
regulamentele de organizare si functionare, deciziile scrise, dispozitiile
scrise sau verbale ale conducatorului direct, in legatura cu activitatea
profesionala a participantilor la procesul de munca;
- inregistrarea: procedura de inscriere/preluare intr-un sistem de evidenta
a informatiilor referitoare la un eveniment sau la o boala profesionala;
- intoxicatie acuta profesionala: stare patologica aparuta brusc, ca urmare
a expunerii organismului la vapori, gaze, pulberi nocive sau iritante,
substante toxice in stare lichida sau solida, radiatii ionizante din mediul de
munca.
Exemplu: intoxicatia acuta cu monoxid de carbon, hidrogen sulfurat etc.,
iritari sau tulburari ale aparatului respirator datorate inhalarii clorului si
altele.
Determinantul de baza pentru a clasifica (a incadra) efectul unui accident
ca vatamare violenta sau ca boala profesionala este dat de natura
evenimentului, respectiv de o expunere instantanee sau de o expunere in timp
indelungat la factorii de risc caracteristici muncii respective si/sau mediului
de munca.
Exemple: 1. O deficienta auditiva se incadreaza ca accident de munca, daca
este cauzata de o explozie, si, ca boala profesionala, daca este urmarea unei
expuneri in timp indelungat la zgomotul industrial (trauma sonora).
2. Vatamarea tendoanelor de la o mana este considerata accident de munca,
daca este cauzata de o lovitura, iar afectiunile tendoanelor provocate de
miscari repetative si ritmice (vibratiile), specifice locului de munca, sunt
incadrate ca boli profesionale.
3. Eforturile extreme, cum sunt ridicarile accidentale de greutati, care
produc vatamari ale organismului, cu efect nociv imediat (imobilizarea acuta a
victimei), sunt incadrate ca accidente de munca; daca aceste eforturi au un
caracter permanent, legat de specificul muncii, si provoaca afectiuni, sunt
incadrate ca boli profesionale.
Intoxicatia acuta profesionala se incadreaza si ca accident de munca si ca
boala profesionala, daca expunerea lucratorului este instantanee si
accidentala. Daca expunerea se face in timp indelungat, intoxicatia acuta
profesionala se incadreaza numai ca boala profesionala;
- loc de munca: - orice loc (zona, incapere, vehicul etc.) unde isi
desfasoara activitatea unul sau mai multi lucratori si unde se exercita
autoritatea conducatorului persoanei juridice sau a persoanei fizice;
- orice loc organizat, inclusiv punctele de lucru dispersate, unde persoana
juridica sau persoana fizica desfasoara o activitate cu caracter permanent sau
temporar.
- participanti la procesul de munca: persoane care presteaza o activitate
de munca pe cont propriu sau pentru o persoana juridica, indiferent de natura
juridica a raportului de munca stabilit. Sunt participanti la procesul de
munca:
a) salariatii;
b) persoanele angajate cu contract individual, pe o perioada determinata
sau pentru o lucrare determinata;
c) persoanele angajate cu conventie civila;
d) membrii asociatiilor familiale constituite legal;
e) membrii cooperatori;
f) lucratorii independenti (persoane autorizate sa lucreze pe cont
propriu);
g) somerii, pe perioada reconversiei;
h) ucenici, elevi si studenti in perioada efectuarii practicii profesionale;
i) persoana care coordoneaza activitatea unitatii al carei proprietar este
(patron);
- persoane juridice:
- agentii economici din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv
cei cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei;
- autoritatile si institutiile publice;
- agentii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman, pe
teritoriul altor tari, in baza unor conventii internationale, contracte
bilaterale sau alte forme prevazute de lege;
- asociatiile cu scop lucrativ, constituite potrivit prevederilor legii*),
care au dobandit personalitate juridica;
- asociatiile si organizatiile nonprofit constituite ca persoane juridice;
- persoane fizice:
- membrii asociatiilor cu scop lucrativ, care nu au dobandit personalitate
juridica*);
- membrii asociatiilor familiale constituite potrivit prevederilor
legale*);
- lucratorii independenti;
- fiecare participant la procesul de munca;
- practica profesionala: instruire practica, specifica meseriei si
specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii si ucenicii in atelierele
si laboratoarele persoanelor juridice si fizice;
- puncte de lucru dispersate: sondele, traseele de cale ferata, retelele
electrice si telefonice, soselele, tarlalele agricole, parchetele forestiere,
prospectiunile (geologice, geofizice, seismice etc.), sectoarele in care isi
exercita activitatea picherii, factorii postali, controlorii de conducte etc.,
precum si locurile unde se efectueaza prestari de servicii pe baza de comanda,
contract sau alte forme legale (inclusiv domiciliul clientului);
- raportare (statistica): procedura prin care se transmit periodic, prin
mijloacele stabilite de legislatie (tabele, situatii, rapoarte etc), date
referitoare la accidente si boli profesionale, de la persoana juridica sau
fizica catre organismele interesate, pe fluxul informational intern si extern;
- subunitate: atelier, sectie, uzina, filiala etc., inclusiv cele
dispersate pe teritoriul altor judete, apartinand unei persoane juridice;
- termenele stabilite in prezentele norme metodologice se refera la zile
lucratoare;
- vatamare grava: vatamarea violenta a organismului care, prin gravitatea
sa, este posibil sa antreneze invaliditatea sau decesul victimei;
- vatamare profesionala: decesul, vatamarea corporala sau boala provocata
de un accident imputabil procesului muncii sau survenit in timpul muncii, care
impiedica lucratorul sa-si indeplineasca munca in mod normal, ducand la o incapacitate
de munca temporara sau permanenta.
Consecintele unui accident de traseu nu se considera vatamari profesionale.
- vatamare violenta a organismului: afectarea integritatii
anatomo-functionale, cu efecte imediate asupra starii de sanatate a persoanei
accidentate, care are drept consecinta urmatoarele traume:
a) o leziune fizica acuta asupra corpului uman, cum sunt: arsura, contuzia,
plaga, fractura, luxatia, entorsa, intepaturi, inflamatii etc., produsa in
conditiile si cu consecintele prevazute la art. 1;
Exemple:
- arsura pielii provocata de un arc electric sau de o flacara, de contactul
accidental cu substante chimice agresive - cum sunt acizii si bazele - sau cu
substante si suprafete fierbinti;
- o lovitura care cauzeaza contuzia tendoanelor de la o mana;
b) un efect negativ si acut, rezultat dintr-o expunere instantanee, care
are drept consecinta leziuni multiple asupra corpului uman, cum sunt:
electrocutarea, asfixia, inecul etc., produs in conditiile prevazute la art. 1;
c) pierderea sau dereglarea unui simt, dereglarea unui aparat sau a unui
sistem al organismului, precum si trauma neuropsihica cauzata de leziuni
fizice, de dereglari senzoriale, de climatul psihosocial existent sau de
intoxicatii acute, produse in conditiile prevazute la art. 1;
Exemple:
- o tulburare respiratorie cauzata de explozia unui agent toxic;
- iritarea gatului datorita unei expuneri instantanee la gaze, vapori,
emanate, de exemplu, de o conducta fisurata;
- suprasolicitarea organismului la eforturi suplimentare mari (ridicarea
intamplatoare de greutati mari), cu efecte daunatoare imediate.
Prescurtari utilizate
MMPS = Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;
Pr. M = protectia muncii;
ISTPM = Inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii;
ISPM = Inspectia de stat pentru protectia muncii din MMPS;
ITM = incapacitate temporara de munca;
INV = invaliditate;
D = deces;
RA = reluarea activitatii
FIAM = formular-tip de inregistrare a accidentelor de munca;
BP1 = fisa de semnalare a bolilor profesionale;
BP2 = fisa de Inregistrare a bolilor profesionale.
------------------
*) Decretul-lege nr. 54/1990.
NORME METODOLOGICE
privind finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a
muncii
In aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. g) din Legea protectiei
muncii nr. 90/1996 se emit prezentele norme metodologice.
CAP. 1
Dispozitii generale si definitii
Art. 1
(1) Prin masuri de protectie a muncii se intelege ansamblul lucrarilor si
actiunilor tehnice si organizatorice de prevenire a accidentelor de munca si a
bolilor profesionale.
(2) Masurile de protectie a muncii sunt:
a) de interes national;
b) de interes local.
Art. 2
(1) Masurile de protectie a muncii de interes national se stabilesc de
catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, prin programe anuale, care se
supun spre aprobare Guvernului.
(2) Masurile de protectie a muncii de interes local se stabilesc de catre
conducerea persoanei juridice si de persoana fizica.
CAP. 2
Finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a muncii
de interes national
Art. 3
(1) Masurile de protectie a muncii de interes national, prezentate in anexa
nr. 1, se propun de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale prin programe
nationale si se aproba de catre Guvern.
(2) Finantarea cheltuielilor pentru lucrarile si actiunile de protectie a muncii
de interes national se face de la bugetul de stat, prin fondurile prevazute,
conform legii, inclusiv din fondurile de asigurari sociale.
CAP. 3
Finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a muncii
de interes local
Art. 4
(1) Persoanele juridice vor elabora anual, cu consultarea sindicatelor
si/sau a reprezentantilor salariatilor, programe proprii de masuri de protectie
a muncii pe baza evaluarii riscurilor la locurile de munca.
(2) Programul de masuri se aproba de catre consiliul de administratie, care
poate sa dispuna si completarea acestuia ori de cate ori situatia o impune.
(3) Persoanele fizice vor elabora, de asemenea, programe de masuri de
protectie a muncii.
(4) Categoriile de masuri de protectie a muncii de interes local sunt
prezentate in anexa nr. 2.
Art. 5
(1) Persoanele juridice si fizice vor constitui fondurile necesare
finantarii cheltuielilor pentru realizarea programelor proprii de masuri de
protectie a muncii.
(2) Cheltuielile aferente realizarii masurilor de protectie a muncii se
suporta integral din costurile de productie ale persoanelor juridice sau fizice
sau de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, pentru persoanele
juridice finantate de la buget.
Art. 6
Inspectorii de protectie a muncii vor controla modul in care persoanele
juridice si fizice utilizeaza sumele alocate pentru protectia muncii, precum si
eficienta obtinuta.
CAP. 4
Dispozitii finale
Art. 7
Contractele colective de munca pot cuprinde pe langa masurile de protectie
a muncii prevazute de Legea protectiei muncii, si alte clauze a caror aplicare
sa asigure conditii normale de munca, prevenirea accidentelor de munca si a
bolilor profesionale.
Art. 8
La analizele periodice privind activitatea de protectie a muncii ce se
efectueaza in cadrul unitatii se vor evidentia si cheltuielile aferente acestei
activitati, precum si eficienta obtinuta.
NORME METODOLOGICE
privind locul de munca cu pericol deosebit si pericol iminent de accidentare
In aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. h) din Legea protectiei
muncii nr. 90/1996 se emit prezentele norme metodologice.
A. Pericol deosebit
Art. 1
Prin loc de munca cu pericol deosebit se intelege locul de munca cu un
nivel ridicat de risc de accidentare sau de imbolnavire profesionala care poate
genera accidente cu consecinte grave, ireversibile (deces sau invaliditate).
Art. 2
Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa identifice si sa evidentieze
locurile de munca cu pericol deosebit din activitatea proprie.
Art. 3
(1) Conducerea persoanelor juridice si persoanele fizice au obligatia de a
intocmi, pentru fiecare loc de munca cu pericol deosebit, o fisa care va
cuprinde date concrete privind criteriile care stau la baza stabilirii
locurilor de munca cu pericol deosebit.
(2) Lista locurilor de munca identificate si fisele acestora vor fi tinute
in evidenta si vor fi reactualizate ori de cate ori intervin modificari ale
proceselor si parametrilor care caracterizeaza locul de munca respectiv.
(3) Fisele se intocmesc in 2 exemplare, dintre care un exemplar la
conducerea unitatii si un exemplar, la conducatorul locului de munca respectiv.
Art. 4
(1) La stabilirea locurilor de munca cu pericol deosebit se vor avea in
vedere urmatoarele criterii:
a) identificarea factorilor de risc de accidentare si de imbolnavire
profesionala, precum si consecintele actiunii acestora asupra organismului uman
(deces sau invaliditate);
b) nivelul cantitativ al factorilor de risc in cazul imbolnavirilor
profesionale;
c) durata de expunere la actiunea factorilor de risc;
d) nivelul morbiditatii prin accidente si boli profesionale.
(2) Locurile de munca cu pericol deosebit se caracterizeaza prin existenta
unuia sau a mai multor factori de risc prezentati in continuare:
a) factori de risc care pot genera explozii:
- pulberi in suspensie in aer;
- gaze sau vapori explozivi;
- substante explozive;
- recipiente sub presiune;
- alti factori;
b) factori de risc care genereaza incendii:
- gaze sau vapori inflamabili;
- substante inflamabile;
- alti factori;
c) factori de risc mecanic si termic:
- surpare, prabusire, scufundare;
- scurgere, deversare, eruptie, jet de fluide la temperaturi si presiuni
ridicate;
- corpuri cu temperaturi ridicate din domeniile: metalurgie, siderurgie,
deformare plastica la cald, tratament termic, fabricarea sticlei si a
produselor ceramice, fabricarea produselor refractare si altele;
d) factori de risc chimic:
- substante toxice, caustice, cancerigene;
- gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici;
e) factori de risc fizic:
- zgomot si vibratii;
- radiatii electromagnetice si ionizante;
- pulberi pneumoconiogene;
f) factori de risc biologic:
- microorganisme patogene;
- plante periculoase;
- animale periculoase;
g) factori de risc datorati caracterului special al mediului:
- subteran;
- acvatic;
- subacvatic;
- aerian;
h) factori naturali de risc:
- avalanse;
- trasnet;
- viitura;
i) factori de risc psihic:
- ritm mare de munca impus de tehnologie;
- monotonia muncii.
Art. 5
(1) Identificarea locurilor de munca cu pericol deosebit se face la nivelul
unitatii de catre o comisie mixta formata din specialisti desemnati de
conducatorul unitatii, reprezentanti ai sindicatelor sau/si reprezentanti ai
salariatilor.
(2) La stabilirea locurilor de munca cu pericol deosebit, unitatile pot
solicita, dupa caz, asistenta tehnica de la institutele de specialitate
(I.C.S.P.M. Bucuresti, INSEMEX Petrosani etc.) sau experti abilitati in acest
sens.
Art. 6
(1) La locurile de munca cu pericol deosebit se iau una sau mai multe
dintre urmatoarele masuri de protectie a muncii, organizatorice sau tehnice:
a) adoptarea tehnologiilor de lucru cu risc minim;
b) dotarea cu aparatura de control, semnalizare si avertizare a depasirii
parametrilor de securitate;
c) selectia personalului de decizie si operativ pe baza verificarii
pregatirii profesionale si a examinarii medicale si psihologice;
d) elaborarea programelor de lucru specifice pe baza fiselor tehnologice si
a instructiunilor de lucru;
e) instruirea si testarea personalului cu privire la cunostintele de
protectie a muncii specifice locurilor de munca;
f) repartizarea sarcinilor si supravegherea indeplinirii acestora conform
instructiunilor tehnologice;
g) verificarea dotarii si folosirii echipamentului individual de protectie;
h) dotarea cu sisteme de protectie colectiva (de exemplu: ventilatie,
captare noxe etc.);
i) organizarea sistemului informational si luarea deciziei de prevenire;
j) alte masuri.
(2) Masurile de prevenire care se stabilesc vor fi adaptate specificului
locului de munca si vor fi aprobate si avizate o data cu lista locurilor de
munca cu pericol deosebit.
(3) Situatia locurilor de munca cu pericol deosebit de accidentare si
imbolnavire profesionala si masurile de prevenire aferente constituie
prioritate pentru controalele preventive.
Art. 7
Evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit constituie obligatia
persoanelor juridice si a persoanelor fizice.
B. Pericol iminent
Art. 8
(1) Prin pericol iminent de accidentare se intelege situatia concreta,
reala si actuala, careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a deveni
realitate in orice moment.
(2) Constatarea starii de pericol iminent se face de catre executant sau de
catre conducatorul procesului de munca in raport cu prevederile normelor
specifice, normativelor, standardelor, instructiunilor tehnice, precum si de
catre persoanele care au atributii de control in domeniul protectiei muncii.
(3) La constatarea starii de pericol iminent se vor lua imediat una sau mai
multe dintre urmatoarele masuri de securitate, dupa caz:
a) oprirea instalatiilor si/sau a activitatii;
b) evacuarea personalului din zonele periculoase;
c) anuntarea conducatorilor ierarhici;
d) eliminarea starii care a condus la oprirea instalatiilor si/sau a
activitatii.
(4) In vederea realizarii masurilor precizate la alin. (3), conducerea
persoanei juridice si persoana fizica au urmatoarele obligatii:
a) sa stabileasca masurile necesare pentru: acordarea primului ajutor in
caz de accident, eliminarea cauzelor care creeaza situatia de pericol iminent,
evacuarea rapida a lucratorilor; la stabilirea acestor masuri se va tine seama
de natura activitatilor, marimea unitatii, precum si de prezenta altor persoane
in afara celor implicate direct in procesul muncii;
b) sa asigure sistemul de contactare a serviciilor exterioare pentru
interventie in cazul producerii unui accident, si anume: serviciul medical de
urgenta, salvarea si pompierii;
c) sa desemneze persoanele responsabile cu asigurarea masurilor privind
acordarea primului ajutor si evacuarea lucratorilor; numarul persoanelor
desemnate in acest sens, instruirea lor si echipamentul pus la dispozitie vor
fi stabilite in functie de conditiile concrete;
d) sa asigure un sistem operativ de informare a lucratorilor asupra
pericolului iminent la care sunt expusi si asupra masurilor de protectie care
au fost luate;
e) sa asigure instruirea lucratorilor privind modul in care urmeaza sa
intrerupa lucrul si sa paraseasca locul de munca spre o zona sigura, in cazul
aparitiei unei situatii de pericol iminent. In situatia in care conducatorul
locului de munca lipseste, instructajul trebuie sa asigure securitatea
lucratorilor pentru desfasurarea actiunilor proprii in conditii
corespunzatoare;
f) sa interzica prin masuri severe continuarea sau reluarea activitatii
inainte de eliminarea cauzelor care au creat situatia de pericol iminent.
Art. 9
Conducerea persoanei juridice sau persoana fizica este obligata sa
identifice locurile de munca unde pot aparea stari de pericol iminent de
accidentare, in vederea realizarii masurilor mentionate la art. 7.
----------------------
NOTA:
Anexele la normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 388/1996 vor fi
puse la dispozitia celor interesati de catre inspectoratele de stat teritoriale
pentru protectia muncii.