ORDIN   Nr. 225 din  3 decembrie 2002

privind punerea in aplicare a instructiunilor elaborate de Consiliul Concurentei in baza Legii concurentei nr. 21/1996

ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 920 din 17 decembrie 2002

    In temeiul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si (3) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996,
    si avand in vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

    presedintele Consiliului Concurentei emite urmatorul ordin:

    Art. 1
    In urma adoptarii in plenul Consiliului Concurentei se pun in aplicare instructiunile privind modul de aplicare a regulilor de concurenta acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice - cadru general, piete relevante si principii.
    Art. 2
    Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
    Art. 3
    Prezentul ordin si instructiunile prevazute la art. 1 vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

                     PRESEDINTELE CONSILIULUI CONCURENTEI,
                          THEODOR VALENTIN PURCAREA

                                INSTRUCTIUNI
privind modul de aplicare a regulilor de concurenta acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice - cadru general, piete relevante si principii

    In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996,
    Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.

    PREFATA
    In industria comunicatiilor electronice acordurile de acces sunt esentiale pentru a permite operatorilor de pe piata sa beneficieze de liberalizare.
    Scopul prezentelor instructiuni consta in:
    a) stabilirea principiilor de acces ce deriva din dreptul concurentei, pentru a crea o siguranta mai mare pe piata si conditii mai stabile pentru initiative comerciale si investitionale in sectoarele comunicatiilor electronice si serviciilor multimedia;
    b) definirea si clarificarea relatiilor dintre legea concurentei si legislatia specifica a sectorului (in special in ceea ce priveste relatiile dintre regulile de concurenta si legislatia privind accesul si interconectarea retelelor de comunicatii electronice);
    c) explicarea modalitatii in care vor fi aplicate regulile de concurenta, intr-un mod coerent, in sectoarele implicate in furnizarea de noi servicii si in special aspectelor de acces in acest context.

    INTRODUCERE
    1. Avand in vedere ca data liberalizarii complete a sectorului de comunicatii electronice a fost stabilita, Romania trebuie sa inlature ultimele bariere in ceea ce priveste furnizarea retelelor si a serviciilor de comunicatii electronice catre consumatori intr-un mediu concurential pana la data de 1 ianuarie 2003. Ca rezultat al acestui proces de liberalizare va aparea un al doilea set de produse si de servicii, ca de altfel si necesitatea de acces la facilitatile necesare pentru furnizarea acestor servicii. In acest sector interconectarea cu reteaua publica de comunicatii electronice este un exemplu tipic de acces, dar nu singurul.
    2. Consiliul Concurentei a decis sa trateze acordurile de acces din domeniul comunicatiilor electronice conform regulilor de concurenta. Prezentele instructiuni trateaza modul in care regulile si procedurile de concurenta se aplica acordurilor de acces in contextul armonizarii legislatiei nationale cu legislatia europeana din sectorul comunicatiilor electronice.
    3. In Romania, la momentul adoptarii prezentelor instructiuni, cadrul legal de reglementare este constituit din: Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociata, precum si interconectarea acestora, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 527/2002, denumita in cele ce urmeaza Ordonanta Guvernului nr. 34/2002*1) si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 591/2002*2).
------------
    *1) Prin Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 a fost preluata Directiva Parlamentului European si a Consiliului Europei 2002/19/CE din 7 martie 2002 cu privire la accesul la si interconectarea retelelor de comunicatii electronice si a facilitatilor asociate (Directiva de acces);
    *2) Directiva Parlamentului European si a Consiliului Europei 2002/21/CE din 7 martie 2002 cu privire la un cadru de reglementare comun pentru retele si servicii de comunicatii electronice (Directiva-cadru);

    4. In sectorul comunicatiilor electronice cadrul legal al procesului de liberalizare si de armonizare permite si simplifica posibilitatile agentilor economici de a initia noi activitati pe piete noi si, ca atare, permite utilizatorilor sa beneficieze de rezultatele unei concurente mai puternice. Aceste avantaje nu trebuie sa fie periclitate de practicile restrictive sau abuzive ale agentilor economici: noilor intrati trebuie sa li se garanteze dreptul de a avea acces la retelele operatorilor dominanti de comunicatii electronice. Din acest motiv regulile de concurenta sunt esentiale pentru a asigura obtinerea acestei evolutii. Autoritatile care au un rol in reglementarea acestui sector sunt: Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii (ANRC) si Consiliul Concurentei. Pentru ca procesul de concurenta sa functioneze corect pe piata este necesara asigurarea conlucrarii dintre aceste autoritati, precum si dintre ANRC si Oficiul Concurentei.
    5. Capitolul I al prezentelor instructiuni stabileste cadrul general si detaliaza modul in care autoritatea de concurenta intentioneaza sa protejeze drepturile agentilor economici si ale utilizatorilor, conform regulilor de concurenta, si sa evite dublarea inutila a procedurilor.
    Capitolul al II-lea stabileste modalitatea de definire a pietei in acest sector.
    Capitolul al III-lea detaliaza principiile pe care Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei le va urma in aplicarea regulilor de concurenta, in scopul de a ajuta agentii economici de pe piata comunicatiilor electronice sa aiba in vedere respectarea cerintelor Legii concurentei nr. 21/1996 la incheierea acordurilor de acces. Principiile stabilite in prezentele instructiuni se aplica nu numai serviciilor de comunicatii electronice traditionale, pe linii fixe, dar si celorlalte tipuri de servicii de comunicatii electronice, inclusiv unor domenii precum comunicatiile prin satelit si comunicatiile mobile.
    Capitolul al IV-lea stabileste cadrul general de analiza a situatiei in care acelasi operator furnizeaza atat retele de comunicatii electronice, cat si retele de televiziune prin cablu.
    6. Prezentele instructiuni se bazeaza pe aspecte care au aparut in Uniunea Europeana in timpul etapelor initiale ale tranzitiei de la monopoluri la piete concurentiale. Data fiind convergenta sectoarelor de comunicatii electronice, radiodifuziune si tehnologia informatiei, precum si intarirea concurentei de pe aceste piete, pot aparea in viitor si alte aspecte. Aceasta poate conduce la necesitatea de a adapta scopul si principiile stabilite in prezentele instructiuni acestor noi sectoare.
    7. Prezentele instructiuni nu isi propun sa realizeze o analiza comprehensiva a tuturor problemelor posibile de concurenta din acest sector, intrucat in acest domeniu pot aparea probleme noi.
    8. Consiliul Concurentei va lua in considerare, daca va fi cazul, modificarea sau completarea prezentelor instructiuni pe baza experientei ce va fi acumulata in timpul perioadei initiale a procesului de liberalizare a comunicatiilor electronice in Romania.

    CAP. 1
    Cadrul general

    SECTIUNEA 1
    Relatiile dintre regulile de concurenta si reglementarea specifica a sectorului

    9. Problemele de acces sunt reglementate in Romania prin Ordonanta Guvernului nr. 34/2002. Un furnizor de servicii intra in contact cu o problema de acces, cum ar fi refuzul nejustificat al unui operator dominant de comunicatii electronice de a furniza sau furnizarea in termeni nerezonabili a unei linii inchiriate de care solicitantul are nevoie pentru a oferi un anumit serviciu consumatorilor sai si, prin urmare, trebuie sa ia in considerare un numar de posibilitati in vederea gasirii unei solutii. In general, atunci cand se confrunta cu o problema de acces, partile lezate au doua posibilitati: (i) procedurile specifice de actiune in fata ANRC, stabilite in prezent in concordanta cu dreptul comunitar; si (ii) o actiune in fata autoritatii de concurenta sau in instanta judecatoreasca.
    10. Consiliul Concurentei are in vedere faptul ca ANRC are atributii diferite si opereaza intr-un cadru legal diferit de cel al Consiliului Concurentei, atunci cand acesta din urma aplica regulile de concurenta. Acest cadru legal specific sectorului, bazat pe consideratii de politica a comunicatiilor electronice, poate avea obiective diferite, dar aflate in concordanta cu obiectivele politicii de concurenta. Consiliul Concurentei va coopera cat de mult posibil cu ANRC.
    11. Regulile de concurenta nu sunt suficiente pentru a solutiona toate problemele din domeniul comunicatiilor electronice. Prin urmare, ANRC are o sfera de activitate semnificativ extinsa si un rol semnificativ in reglementarea acestui sector.
    12. Este, de asemenea, important faptul ca legislatia din domeniul comunicatiilor electronice impune operatorilor de comunicatii electronice care au o putere semnificativa pe piata obligatii de transparenta si de nediscriminare, care sunt mai oneroase decat cele impuse conform art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996. Aceasta legislatie stabileste obligatii referitoare la transparenta, obligatii de furnizare si obligatii legate de modalitatea de stabilire a tarifelor. Obligatiile mentionate sunt impuse de catre ANRC, care are, de asemenea, jurisdictie in asigurarea unei concurente efective pe piata.
    13. In legatura cu art. 6 din Legea nr. 21/1996, prezentele instructiuni au in vedere, in principal, situatia in care, inainte de liberalizare, pe piata a existat un operator de comunicatii electronice care detinea o pozitie dominanta. Existenta si pozitia pe piata a operatorilor concurenti vor fi relevante pentru a determina daca exista o pozitie dominanta a unui anumit operator sau o pozitie dominanta colectiva: referirile din prezentele instructiuni la pozitia dominanta vor fi interpretate in acest sens.
    14. ANRC are jurisdictie asupra acordurilor de acces, ceea ce nu exclude insa, in conditiile legii concurentei, obligativitatea notificarii unor astfel de acorduri la Consiliul Concurentei. ANRC trebuie sa se asigure ca actiunile intreprinse de ea sunt in concordanta cu dreptul concurentei. Aceasta obligatie presupune sa nu intreprinda actiuni contrare legislatiei de protectie a concurentei.
    15. Acordurile de acces reglementeaza, in principiu, furnizarea anumitor servicii intre agenti economici independenti si nu conduc la crearea unei entitati autonome, distincte de partile acordului. De aceea, in mod general, acordurile de acces nu cad sub incidenta Regulamentului Consiliului Concurentei privind autorizarea concentrarilor economice.
    16. Conform Regulamentului Consiliului Concurentei pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei poate analiza un acord de acces ca urmare a: (i) notificarii unui asemenea acord, realizata de catre una sau mai multe dintre partile implicate; (ii) unei plangeri impotriva unui acord de acces restrictiv ori impotriva unui comportament al unui agent economic dominant privind acordarea sau refuzul de a acorda accesul; (iii) unei proceduri initiate din oficiu de catre autoritatea de concurenta referitoare la modalitatea de acordare a accesului sau la refuzul de acordare a accesului; (iv) unei investigatii a intregului sector.
    17. Exista un numar de domenii in care acordurile vor fi supuse atat regulilor de concurenta, cat si reglementarilor specifice sectorului de comunicatii electronice. Acestea din urma au ca scop stabilirea unui regim juridic pentru aceste acorduri. Agentii economici care opereaza in sectorul comunicatiilor electronice trebuie sa fie constienti ca respectarea regulilor de concurenta nu ii absolva de indatorirea de a se supune obligatiilor ce le pot fi impuse in contextul reglementarilor specifice din domeniu si viceversa.

    SECTIUNEA a 2-a
    Modul de actiune a Consiliului Concurentei sau, dupa caz, a Oficiului Concurentei in legatura cu acordurile de acces

    18. Acordurile de acces, luate ca intreg, sunt de mare importanta si prin urmare Consiliul Concurentei considera ca este indicat sa precizeze intr-un mod cat mai clar cadrul juridic in care aceste acorduri vor fi incheiate. Acordurile de acces care contin clauze anticoncurentiale vor cadea sub incidenta art. 5 din Legea nr. 21/1996. Acordurile care implica agenti economici dominanti sau monopolisti pot intra sub incidenta art. 6 din acelasi act normativ.

    SECTIUNEA a 3-a
    Notificari

    19. Acordurile care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 vor fi notificate Consiliului Concurentei in vederea obtinerii beneficiului exceptarii individuale, conform art. 5 alin. (2) din aceeasi lege.

    SECTIUNEA a 4-a
    Plangeri

    20. Persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim pot, in conditiile stabilite prin lege, sa inainteze o plangere Consiliului Concurentei sau, dupa caz, Oficiului Concurentei, solicitand acestor institutii efectuarea de investigatii si impunerea, prin decizie a Consiliului Concurentei, a incetarii unei incalcari a art. 5 sau a art. 6 din Legea nr. 21/1996.
    21. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei, in analizarea fiecarui caz adus in atentia sa, va examina posibilitatea de a stabili existenta incalcarii si cat de semnificative sunt efectele presupusei incalcari asupra concurentei, in scopul de a isi indeplini in cele mai bune conditii posibile sarcina de a asigura respectarea art. 5 si 6 din Legea nr. 21/1996.
    22. Cu privire la actiunile inaintea ANRC, Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 prevede ca aceasta are competenta de a interveni si a impune schimbari atat in ceea ce priveste existenta, cat si in ceea ce priveste continutul acordurilor de acces. ANRC trebuie sa tina seama de necesitatea de a stimula o piata concurentiala si poate impune conditii uneia sau mai multor parti pentru a asigura concurenta efectiva*3).
------------
    *3) Art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002.

    SECTIUNEA a 5-a
    Investigatii sectoriale din oficiu

    23. Atunci cand se va dovedi necesar Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei poate declansa o investigatie ex officio, care poate acoperi intregul sector.

    SECTIUNEA a 6-a
    Amenzi

    24. In conditiile prevazute de Legea nr. 21/1996 Consiliul Concurentei poate impune amenzi de pana la 10% din cifra de afaceri anuala agentilor economici care, cu intentie sau din culpa, au incalcat prevederile art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din Legea nr. 21/1996. Atunci cand acordurile au fost notificate conform Regulamentului Consiliului Concurentei pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale, in vederea obtinerii beneficiului exceptarii individuale conform art. 5 alin. (2) din aceeasi lege, Consiliul Concurentei nu va aplica amenzi pentru activitatile si actiunile acoperite prin cererea de dispensa in perioada cuprinsa intre data cand cererea devine efectiva si data emiterii deciziei. Cu toate acestea, Consiliul Concurentei poate retrage aceasta imunitate, informand agentul economic implicat ca, dupa o examinare preliminara, apreciaza ca interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 este aplicabila acordului si, prin urmare, aplicarea art. 5 alin. (2) din legea de mai sus nu este justificata.

    CAP. 2
    Pietele relevante

    25. In cursul investigarii cazurilor conform cadrului general stabilit la cap. I, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei se va intemeia pentru definirea pietei relevante pe Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata, emise de catre Consiliul Concurentei*4).
------------
    *4) Publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.

    26. Exista trei surse principale de presiune concurentiala asupra agentilor economici: substituibilitatea din punct de vedere al cererii, substituibilitatea din punct de vedere al ofertei si concurenta potentiala, prima constituind cea mai rapida si mai eficienta forta de disciplinare a furnizorilor unui serviciu sau ai unui produs dat. Substituibilitatea din punct de vedere al cererii este, prin urmare, principalul instrument folosit pentru definirea pietei relevante a produsului, in scopul identificarii restrictiilor asupra concurentei in sensul art. 5 alin. (1) si art. 6 din Legea nr. 21/1996.
    27. Substituibilitatea din punct de vedere al ofertei poate fi folosita, atunci cand circumstantele o justifica, ca un element suplimentar pentru definirea pietei relevante. In practica aceasta nu poate fi distinsa in mod clar de concurenta potentiala.
    Substituibilitatea din punct de vedere al ofertei si concurenta potentiala sunt folosite pentru a determina daca un agent economic are pozitie dominanta, daca restrictionarea concurentei este semnificativa in sensul art. 5 din Legea nr. 21/1996 sau daca concurenta a fost eliminata.
    28. In analizarea pietelor relevante este necesar sa se aiba in vedere dezvoltarea pietei pe termen scurt.
    Urmatoarele sectiuni stabilesc principii de baza cu relevanta in sectorul comunicatiilor electronice.

    SECTIUNEA 1
    Piata relevanta a produsului

    29. Punctul 1 lit. a) din Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata, emise de catre Consiliul Concurentei*5) prevede ca piata relevanta a produsului "cuprinde toate produsele care sunt considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii date acestora."
------------
    *5) Publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.

    30. Liberalizarea sectorului comunicatiilor electronice va conduce la aparitia unui al doilea tip de piata, acela al accesului la facilitatile care sunt necesare pentru furnizarea acestor servicii liberalizate. Interconectarea cu reteaua publica de comunicatii electronice comutata este un exemplu tipic de acces. Fara interconectare nu va fi posibil, din punct de vedere comercial, pentru terti sa furnizeze, de exemplu, o gama completa de servicii de telefonie vocala.
    31. Prin urmare, este clar ca in sectorul comunicatiilor electronice se pot defini cel putin doua tipuri de piete relevante care pot fi luate in considerare - cea a serviciului furnizat utilizatorilor finali si cea a accesului la facilitatile necesare pentru a furniza serviciul catre utilizatorii finali (informatii, reteaua fizica etc.). In fiecare caz va fi necesara definirea pietelor relevante ale accesului si ale serviciului prestat utilizatorilor finali, ca de exemplu interconectarea cu reteaua publica de comunicatii electronice si furnizarea serviciilor de telefonie publica vocala.
    32. Atunci cand este cazul, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va folosi testul pietei relevante, care consta in a analiza daca, in situatia in care toti furnizorii serviciilor in cauza ar creste preturile cu 5 - 10%, profiturile lor colective ar creste. Conform acestui test, daca profiturile lor colective ar creste, piata analizata constituie o piata relevanta separata, distincta.
    33. Consiliul Concurentei considera ca principiile generale de definire a pietei relevante a produsului din dreptul concurentei se aplica si pietelor relevante specifice din domeniul comunicatiilor electronice. Datorita schimbarilor de ordin tehnologic din acest domeniu, orice incercare de a defini pietele particulare ale produsului in prezentele instructiuni prezinta riscul de a deveni rapid inadecvata si inutila. Definirea unor piete particulare ale produsului, de exemplu determinarea faptului daca facilitatile de initiere a apelului si a celor de receptionare a apelului sunt parti ale aceleiasi piete a infrastructurii, se va realiza pe baza examinarii detaliate a fiecarui caz individual.

    A. Piata serviciilor
    34. Aceasta poate fi definita in sens larg ca fiind furnizarea oricarui serviciu de comunicatii electronice catre utilizatori. Diferite servicii de comunicatii electronice vor fi considerate substituibile daca prezinta un grad suficient de interschimbabilitate pentru utilizatorii finali, ceea ce inseamna ca poate exista o concurenta reala intre diferitii furnizori ai acestor servicii.

    B. Accesul la infrastructuri
    35. Pentru ca un furnizor sa presteze servicii utilizatorilor finali, acesta va solicita deseori accesul la una sau mai multe infrastructuri (in aval sau in amonte). De exemplu, pentru a livra fizic servicii utilizatorilor finali furnizorul va trebui sa aiba acces la punctele terminale ale retelei de comunicatii electronice la care acesti utilizatori finali sunt conectati. Acest acces poate fi realizat la nivel fizic prin infrastructura dedicata sau partajata, care este furnizata fie in mod autonom, fie inchiriata de la un furnizor de infrastructura la nivel local. Acest acces poate fi realizat, de asemenea, fie printr-un furnizor de servicii care are deja ca abonati acesti utilizatori finali, fie printr-un furnizor de interconectare care are acces direct/indirect la punctele terminale relevante.
    36. Pe langa accesul fizic un furnizor poate avea nevoie de acces la alte infrastructuri pentru a putea oferi serviciile catre utilizatorii finali si sa fie in masura de a face cunoscute utilizatorilor finali serviciile sale. Atunci cand un agent economic detine o pozitie dominanta in furnizarea de servicii, cum ar fi cartile de telefon si serviciile de informatii, pot aparea probleme similare cu cele legate de accesul fizic la infrastructuri.
    37. In multe cazuri Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va trebui sa se ocupe de problemele legate de accesul fizic, o importanta deosebita prezentand accesul la infrastructura retelei operatorului de comunicatii electronice dominant.
    38. Anumiti operatori de comunicatii electronice dominanti pot fi tentati sa se opuna acordarii accesului unor terti furnizori de servicii ori altor operatori de retea, in special in domeniile in care serviciile propuse vor concura cu un serviciu furnizat de catre insusi operatorul de comunicatii electronice dominant. Aceasta opozitie se va manifesta deseori prin intarzierea nejustificata in acordarea accesului, prin refuzul de a permite accesul sau printr-o dispozitie de a nu permite accesul decat in conditii mai putin avantajoase pentru solicitant. Este rolul legislatiei de protectie a concurentei sa se asigure ca este permisa dezvoltarea acestor piete potentiale de acces si ca operatorii de comunicatii electronice dominanti nu pot exercita controlul asupra accesului pentru a frana dezvoltarea pietelor acestor servicii.
    39. In sectorul comunicatiilor electronice liberalizarea poate conduce la dezvoltarea unor retele noi, alternative, care vor avea in final un impact asupra definirii pietei accesului.

    SECTIUNEA a 2-a
    Piata geografica relevanta

    40. Piata geografica relevanta este definita la pct. 1 lit. b) din Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata, emise de catre Consiliul Concurentei*6) ca "zona in care sunt localizati agentii economici implicati in livrarea produselor incluse in piata produsului, zona in care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi diferentiata in arii geografice vecine datorita, in special, unor conditii de concurenta substantial diferite".
------------
    *6) Publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997

    41. Cu privire la piata furnizarii serviciilor de comunicatii electronice si a accesului, piata geografica relevanta va fi zona in care conditiile obiective de concurenta care se aplica furnizorilor de servicii sunt similare si in care concurentii sunt in masura sa isi ofere serviciile. Prin urmare, va fi necesar sa se examineze posibilitatea de acces a acestor furnizori de servicii si a utilizatorilor finali in orice parte a acestei zone, in conditii similare si viabile din punct de vedere economic. Conditiile de reglementare, cum ar fi termenii licentelor si orice drepturi speciale sau exclusive detinute de catre furnizorii locali ai accesului, concurenti, prezinta o importanta deosebita.

    CAP. 3
    Principii

    42. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va aplica principiile stabilite in continuare, in cazurile care ii sunt inaintate.
    43. Art. 5 si 6 din Legea nr. 21/1996 se aplica si acordurilor sau practicilor care au fost aprobate ori autorizate de ANRC sau in cadrul carora autoritatea a solicitat includerea unor conditii, la cererea uneia sau a mai multor parti implicate. Aceste conditii nu trebuie sa contravina regulilor de concurenta.
    44. ANRC poate impune standarde stricte de transparenta, obligatii cu privire la practicile de furnizare si de stabilire a tarifelor sau preturilor, mai ales ca acestea sunt necesare in etapele initiale ale liberalizarii. Daca se considera necesar, legislatia specifica din domeniul comunicatiilor electronice va fi folosita ca un instrument in sprijinul interpretarii normelor de concurenta. Avand in vedere obligatia ANRC de a asigura o concurenta efectiva, aplicarea normelor de concurenta este, de asemenea, necesara pentru o interpretare corespunzatoare a legislatiei specifice din domeniu.

    SECTIUNEA 1
    Pozitia dominanta - art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996

    45. Pentru ca un agent economic sa poata opera pe piata serviciilor de comunicatii electronice, acesta ar putea avea nevoie de acces la diverse infrastructuri. Pentru furnizarea de servicii de comunicatii electronice, spre exemplu, va fi necesara de obicei interconectarea cu reteaua publica de comunicatii electronice. Accesul la aceasta retea va fi aproape intotdeauna controlat de catre operatorul de comunicatii electronice dominant. In ceea ce priveste acordurile de acces, pozitia dominanta concretizata in controlul asupra facilitatilor va fi cel mai important aspect.
    46. Pentru a aprecia daca un agent economic se afla sau nu intr-o pozitie dominanta, nu sunt suficiente doar drepturile legale acordate acestuia. Simpla eliminare a unui monopol legal nu pune capat existentei unei pozitii dominante. Aparitia si dezvoltarea unei concurente efective din partea altor furnizori de retele, cu capacitate adecvata si cu acoperire geografica corespunzatoare, se vor produce intr-o perioada semnificativa de timp.
    47. In sectorul comunicatiilor electronice este posibil ca un operator sa detina o pozitie foarte puternica pe piata infrastructurii si pe pietele din avalul pietei infrastructurii.
    Costurile infrastructurii constituie, in general, elementul de cost cel mai ridicat al operatiunilor de pe piata din aval. Mai mult, operatorii vor intalni de multe ori aceiasi concurenti atat pe piata infrastructurii, cat si pe pietele din aval.
    48. Este posibil ca in acest mod sa fie puse in evidenta anumite situatii in care exista piete strans legate, iar un operator sa detina o putere foarte mare pe cel putin una dintre aceste piete.
    49. Daca aceste conditii sunt indeplinite, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei este cel care va determina daca operatorul in cauza se afla intr-o situatie similara cu detinerea unei pozitii dominante pe ansamblul acestor piete.
    50. In sectorul comunicatiilor electronice conceptul de "facilitati esentiale" va juca, in numeroase situatii, un rol important in stabilirea obligatiilor ce incumba operatorilor de comunicatii electronice aflati in pozitie dominanta. Acest termen este utilizat pentru a desemna o instalatie sau infrastructura care este esentiala pentru asigurarea conexiunii cu consumatorii si/sau pentru a permite concurentilor sa isi desfasoare activitatea si care nu poate fi reprodusa prin mijloace rezonabile.
    51. Un agent economic care controleaza accesul la facilitatile esentiale detine o pozitie dominanta in sensul art. 6 din Legea nr. 21/1996. De asemenea, un agent economic poate detine o pozitie dominanta in sensul art. 6 din aceeasi lege si fara a controla o facilitate esentiala.

    A. Piata serviciilor
    52. Unul dintre factorii folositi pentru a evalua puterea pe piata a unui agent economic este reprezentat de vanzarile acelui agent economic, exprimate ca procentaj din totalul vanzarilor de servicii substituibile pe piata geografica relevanta. In ceea ce priveste piata serviciilor, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va determina, printre altele, cifra de afaceri corespunzatoare serviciilor substituibile, excluzandu-se vanzarile sau consumul intern de servicii de interconectare si vanzarea ori consumul intern al infrastructurii locale, luandu-se in considerare conditiile de competitivitate si structura ofertei si a cererii de pe piata.

    B. Accesul la facilitati
    53. Conceptul de "acces" se poate referi la o multitudine de situatii, inclusiv la disponibilitatea unor linii de inchiriat care sa ii permita furnizorului de servicii sa isi construiasca propria retea si sa realizeze propria interconectare in sens restrans, care inseamna interconectarea a doua retele de comunicatii electronice, spre exemplu fixa si mobila. In materie de acces este probabil ca operatorii in functiune vor continua sa ocupe o pozitie dominanta pentru o anumita perioada si dupa liberalizarea cadrului legal. Acesti operatori, care controleaza infrastructurile, sunt in mod obisnuit cei mai puternici prestatori de servicii, pana in prezent ei neavand nevoie sa distinga intre generarea serviciului si furnizarea acestuia catre utilizatorii finali. In mod obisnuit, un operator care era in acelasi timp si furnizor de servicii nu cerea subdiviziunilor sale care operau in aval sa plateasca pentru acces si, prin urmare, acestuia ii era dificil sa calculeze venitul corespunzator utilizarii infrastructurii respective. Cand un operator furnizeaza deopotriva accesul si serviciile, este necesar sa se separe pe cat posibil veniturile corespunzatoare fiecareia dintre aceste piete inainte de a utiliza veniturile ca baza pentru calcularea cotei pe care o detine agentul economic respectiv pe fiecare dintre pietele pe care actioneaza. Art. 11 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 abordeaza acest aspect, autoritatea de reglementare putand impune operatorilor desemnati ca avand putere semnificativa de piata obligatia privind evidenta contabila separata, in cadrul contabilitatii interne de gestiune, pentru anumite activitati care au legatura cu interconectarea retelelor de comunicatii - acoperind atat serviciile de interconectare furnizate in interior, cat si serviciile de interconectare furnizate altor utilizatori - ori cu accesul la aceste retele sau la infrastructura asociata.
    54. Semnificatia economica a obtinerii accesului depinde, printre altele, de acoperirea retelei cu care se solicita interconectarea. De aceea, aditional folosirii cifrelor de afaceri, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va lua in considerare ori de cate ori este posibil numarul clientilor care s-au abonat la serviciile companiei care detine o pozitie dominanta, prin comparatie cu numarul celor pe care furnizorul de servicii care solicita accesul intentioneaza sa il aiba. In consecinta, puterea pe piata a unui anumit agent economic va fi dimensionata in parte prin numarul abonatilor care sunt conectati la terminalele retelei de comunicatii electronice, putere de piata pe care agentul economic a exprimat-o procentual prin raportarea numarului sau de abonati la totalul numarului de abonati conectati la terminalele din zona geografica relevanta.

    C. Substituibilitatea din punct de vedere al ofertei
    55. Astfel cum s-a aratat la pct. 27, substituibilitatea din punct de vedere al ofertei este, de asemenea, importanta pentru chestiunea existentei unei pozitii dominante pe o piata data. O cota de piata de peste 50% este de obicei suficienta pentru a demonstra existenta unei pozitii dominante, desi exista si alti factori care vor fi luati in considerare. De exemplu, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va examina daca exista si alti furnizori de retele in zona geografica relevanta, pentru a determina daca asemenea infrastructuri alternative sunt suficient de dense pentru a concura cu reteaua operatorului in cauza si cu nivelul la care este posibil ca noii furnizori de acces sa intre pe piata.

    D. Alti factori relevanti
    56. Pentru determinarea existentei unei pozitii dominante a unui operator, in plus fata de informatiile referitoare la cota de piata si substituibilitatea din punct de vedere al ofertei, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va analiza, de asemenea, daca operatorul are acces privilegiat la facilitati care nu pot fi, din motive rezonabile, construite in paralel cu cele existente intr-o perioada scurta de timp fie din motive legale, fie pentru ca ar fi prea costisitor.
    57. Pe masura ce apare concurenta intre furnizorii de acces, care va ameninta pozitia dominanta a agentului economic respectiv, sfera de aplicare a drepturilor care sunt acordate de catre autoritati si, mai ales, acoperirea lor teritoriala vor avea importanta in determinarea puterii pe piata. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va urmari indeaproape evolutia pietei referitor la aceste aspecte si va tine seama de orice conditii care afecteaza piata, pentru analizarea aspectelor de acces din punct de vedere al regulilor de concurenta.

    E. Dominanta colectiva
    58. Prevederile art. 6 din Legea nr. 21/1996 se aplica si atunci cand pozitia dominanta a unui agent economic este impartita cu unul sau mai multi agenti economici. Circumstantele in care o pozitie dominanta colectiva se creeaza si se exploateaza in maniera abuziva nu au fost pe deplin clarificate in jurisprudenta comunitara si in practica Comisiei Europene, situatie care se regaseste si in Romania.
    59. Art. 6 din Legea nr. 21/1996 ("abuzul unuia sau mai multor agenti economici") reglementeaza o situatie de fapt diferita de cea reglementata de art. 5 din acelasi act normativ (intelegeri anticoncurentiale sau practici concertate intre agenti economici). Cu toate acestea nu este exclusa o aplicare paralela a art. 5 si 6 acelorasi intelegeri sau practici; nimic nu impiedica insa Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei sa aplice doar una dintre aceste prevederi legale, chiar atunci cand ambele sunt incidente.
    60. Pentru ca doi sau mai multi agenti economici sa se afle intr-o dominanta colectiva este necesar ca acestia impreuna sa aiba in mod substantial aceeasi pozitie fata de clientii si concurentii lor, asemenea unei singure companii care ar detine o pozitie dominanta. Cu referire concreta la sectorul comunicatiilor electronice, dominanta colectiva ar fi realizata de catre doi operatori ai infrastructurii de comunicatii electronice care acopera aceeasi piata geografica.
    61. In plus, pentru ca doua sau mai multe companii sa se afle intr-o pozitie de dominanta colectiva este necesar, desi nu si suficient, ca intre aceste companii sa nu existe o concurenta efectiva pe piata relevanta. In practica aceasta lipsa de concurenta poate sa se datoreze faptului ca agentii economici respectivi au intre ei anumite legaturi, de tipul unor intelegeri de cooperare sau acorduri de interconectare. Consiliul Concurentei nu considera insa ca aceste legaturi sunt in mod legal absolut necesare pentru a exista o pozitie de dominanta colectiva. O legatura economica suficienta exista in situatia in care se manifesta un tip de interdependenta, de genul celor care apar in situatiile de oligopol. De notat este faptul ca in practica asemenea legaturi vor exista adesea in sectorul comunicatiilor electronice, unde operatorii de comunicatii electronice aproape in mod inevitabil au diverse legaturi intre ei.
    62. Daca se ia exemplul pietei accesului la bucla locala pe o anumita piata geografica relevanta, este foarte posibil ca acest acces sa fie controlat intr-un viitor apropiat de catre doi operatori - operatorul dominant de comunicatii electronice si un operator de televiziune prin cablu. Pentru a furniza anumite servicii clientilor este necesar accesul la bucla locala atat al operatorului dominant de comunicatii electronice, cat si al operatorului de televiziune prin cablu. In functie de imprejurari si, in special, de relatia existenta intre cei doi operatori este posibil ca nici unul dintre acestia sa nu detina o pozitie dominanta; cu toate acestea, impreuna ei pot detine o pozitie dominanta colectiva pe piata de acces la facilitati. Pe termen mai lung progresul tehnic ar putea permite punerea la punct a altor mecanisme viabile de acces la bucla locala, precum retelele de energie. Se va tine seama de existenta acestor mecanisme pentru a stabili daca exista pozitii dominante individuale sau colective.

    SECTIUNEA a 2-a
    Abuzul de pozitie dominanta

    63. Aplicarea art. 6 din Legea nr. 21/1996 presupune existenta unei pozitii dominante si anumite legaturi intre aceasta pozitie dominanta si pretinsul comportament abuziv. In sectorul comunicatiilor electronice va fi necesara examinarea unui numar de piete asociate, dintre care una sau mai multe pot fi dominate de catre un anumit operator. In aceste imprejurari exista un numar de situatii posibile in care pot aparea abuzuri:
    - comportamentul de pe piata dominata sa aiba efecte pe aceasta piata dominata;
    - comportamentul de pe piata dominata sa aiba efecte pe alte piete decat cea dominata;
    - comportamentul de pe alta piata decat cea dominata sa aiba efecte pe piata dominata;
    - comportamentul de pe alta piata decat cea dominata sa aiba efecte pe o piata, alta decat cea dominata.
    64. Desi circumstantele economice si de fapt din sectorul comunicatiilor electronice prezinta adesea un caracter original, in multe cazuri este posibila aplicarea principiilor clasice ale dreptului concurentei. Atunci cand se analizeaza problemele de concurenta din acest sector, este important sa se aiba in vedere jurisprudenta existenta si deciziile Consiliului Concurentei referitoare, de exemplu, la exploatarea unei puteri pe piata pentru a controla alte piete, discriminare si vanzari legate (in forma vanzarii legate de servicii).

    A. Refuzul de a permite accesul la facilitati si impunerea unor clauze contractuale inechitabile
    65. Refuzul de a permite accesul la facilitati poate constitui o practica interzisa, conform art. 6 din Legea nr. 21/1996, daca acest refuz emana de la o companie care se afla intr-o pozitie dominanta datorita controlului detinut asupra infrastructurilor, asa cum, in general, va fi in viitor cazul operatorilor de comunicatii electronice existenti in prezent pe piata. Un refuz poate avea ca efect impiedicarea mentinerii unui anumit grad de concurenta care exista pe piata sau dezvoltarea acestei concurente.
    Refuzul nu va fi abuziv decat daca rezulta din exploatarea abuziva a unei pozitii dominante sau produce efecte anticoncurentiale. Pe pietele serviciilor de comunicatii electronice vor exista initial putini concurenti, iar refuzul de a permite accesul la facilitati va afecta, in general, concurenta de pe aceste piete. In toate cazurile de refuz, orice justificare va fi examinata cu atentie pentru a determina daca aceasta este obiectiva.
    66. In linii mari exista trei posibilitati:
    a) refuzul de a permite accesul in scopul prestarii unui serviciu, cand altui operator i s-a permis accesul de catre furnizorul de acces pentru a opera pe acea piata a serviciului;
    b) refuzul de a permite accesul in scopul prestarii unui serviciu, cand nici unui alt operator nu i s-a acordat accesul de catre furnizorul de acces pentru a opera pe acea piata a serviciului;
    c) o retragere a accesului deja acordat unui anumit client.

    Discriminarea
    67. Referitor la prima dintre ipotezele mentionate mai sus este clar ca un refuz de a acorda accesul unui nou client, in situatia in care furnizorul de acces aflat intr-o pozitie dominanta a acordat deja accesul unuia sau mai multor clienti care opereaza in avalul aceleiasi piete, ar constitui un tratament discriminatoriu care, daca restrictioneaza concurenta de pe piata din aval, reprezinta un abuz. Daca operatorii de retea ofera aceleasi servicii sau unele similare ca si operatorul care solicita accesul, ar exista posibilitatea in acest mod a restrictionarii concurentei si a abuzului de catre pozitia lor dominanta. Ar putea exista desigur justificari pentru asemenea refuzuri, de exemplu, fata de solicitantii care prezinta un risc potential din punct de vedere al solvabilitatii. In absenta unei justificari obiective un refuz reprezinta de obicei un abuz de pozitie dominanta pe piata de acces.
    68. In termeni generali o companie care detine o pozitie dominanta are obligatia de a permite accesul, astfel incat bunurile si serviciile oferite companiilor din aval sa le fie furnizate in conditii nu mai putin favorabile decat cele acordate altor parti, inclusiv in conditiile aplicate propriilor operatiuni din aval.

    Facilitati esentiale
    69. Cu privire la cea de-a doua ipoteza de mai sus, se pune intrebarea daca cel care permite accesul trebuie sa fie obligat sa incheie contract cu furnizorul de servicii pentru a-i permite acestuia sa opereze pe o noua piata. Daca nu exista constrangeri legate de capacitate, iar compania care refuza sa permita accesul la propriile facilitati nu a permis accesul la acea facilitate nici propriei reprezentante din aval si nici altei companii care opereaza pe acea piata a serviciului, atunci se pune problema de a sti ce alta justificare obiectiva ar putea motiva refuzul.
    70. In domeniul transportului s-a stabilit ca o firma care controleaza o facilitate esentiala trebuie sa permita accesul la acea facilitate in anumite circumstante. Aceeasi regula se aplica si sectorului de comunicatii electronice. Daca nu exista nici o alta alternativa acceptabila din punct de vedere comercial pentru acel serviciu solicitat, atunci partea care solicita accesul nu va putea opera pe piata acelui serviciu daca accesul nu ii este acordat. In acest caz refuzul ar limita din acel moment dezvoltarea de noi piete sau de noi produse pe acea piata, contrar prevederilor art. 6 lit. b) din Legea nr. 21/1996 sau ar impiedica dezvoltarea concurentei existente pe piata. Un refuz avand asemenea efecte este foarte posibil sa constituie un abuz.
    71. Principiul conform caruia agentii economici care detin o pozitie dominanta sunt obligati sa incheie contracte in anumite situatii este adesea relevant in sectorul comunicatiilor electronice. In mod curent, pentru majoritatea serviciilor de comunicatii electronice exista monopoluri sau monopoluri virtuale in asigurarea infrastructurii de retea. Chiar acolo unde restrictiile au fost sau vor fi in curand ridicate concurenta de pe pietele din aval va continua sa depinda de preturile si conditiile de acces la serviciile de retea din amonte, care vor reflecta doar in mod gradual mecanismele concurentiale de pe piata. Dat fiind ritmul rapid al progresului tehnologic din sectorul comunicatiilor electronice este posibil sa apara situatii in care companiilor care vor incerca sa ofere servicii sau produse noi, care nu concureaza cu produsele si serviciile deja oferite de catre operatorul cu pozitie dominanta, li se va refuza accesul de catre operatorul dominant.
    72. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei trebuie sa se asigure ca detinerea controlului asupra facilitatilor de care se bucura anumiti operatori nu este folosita in scopul de a impiedica dezvoltarea unui mediu concurential in sectorul comunicatiilor electronice. Unei companii care se afla intr-o pozitie dominanta pe o piata a serviciilor si care savarseste un abuz interzis de art. 6 din Legea nr. 21/1996 pe acea piata i se va cere sa permita accesul unuia sau mai multor concurenti de pe acea piata la facilitatile detinute, in scopul incetarii acelui abuz. In particular, o companie poate savarsi un abuz de pozitie dominanta daca prin actiunile sale impiedica aparitia unui nou produs sau serviciu.
    73. Punctul de pornire in analiza efectuata de catre Consiliul Concurentei sau, dupa caz, de catre Oficiul Concurentei va fi identificarea unei piete existente sau potentiale pentru care este solicitat accesul. In scopul de a determina daca este necesar ca obligatia de a permite accesul sa fie impusa ca urmare a aplicarii regulilor de concurenta, se va lua in calcul o eventuala incalcare a obligatiei de nediscriminare de catre compania aflata in pozitie dominanta sau urmatoarele elemente, in mod cumulativ:
    a) accesul la facilitatea in discutie este esential pentru ca agentii economici sa poata concura pe acea piata conexa.
    Aspectul cheie il reprezinta determinarea elementelor care sunt esentiale. Nu este suficient ca pozitia companiei care solicita accesul sa fie mai avantajoasa in cazul in care accesul ii este permis, ci trebuie ca, prin refuzul de a i se acorda accesul, activitatea propusa sa fie ori imposibil de efectuat, ori ineficienta din punct de vedere economic;
    b) capacitatea disponibila este suficienta pentru acordarea accesului;
    c) compania care detine facilitatile nu reuseste sa satisfaca cererea de pe o piata a serviciului sau a produsului, blocheaza intrarea unui produs sau unui serviciu potential ori impiedica concurenta pe piata unui serviciu sau produs existent ori potential;
    d) compania care solicita accesul este pregatita sa plateasca un pret rezonabil si nediscriminatoriu si accepta termenii si conditiile nediscriminatorii de acces.
    Justificarile admisibile in acest context se pot referi la dificultati insurmontabile in acordarea accesului companiei care il solicita sau la necesitatea celui care detine infrastructura si care a facut investitii pentru introducerea unui produs ori serviciu nou de a beneficia de conditii si de o amanare suficiente pentru a folosi acea facilitate in scopul de a plasa produsul sau serviciul respectiv pe piata. Cu toate acestea, orice justificare va trebui sa fie examinata cu grija de la caz la caz, intrucat este important pentru sectorul comunicatiilor electronice ca beneficiile care vor aparea pentru utilizatorii finali de pe urma dezvoltarii unui mediu concurential sa nu fie compromise de actiunile fostelor monopoluri, care vizeaza sa impiedice aparitia si dezvoltarea concurentei.
    74. Pentru a se determina daca s-a savarsit o incalcare a art. 6 din Legea nr. 21/1996 vor fi luate in considerare atat situatia reala din zona respectiva sau din alte zone geografice, cat si, daca este relevant, relatia dintre configuratia tehnica a facilitatii si acordarea accesului.
    75. Problematica privind justificarea obiectiva necesita o analiza foarte riguroasa in acest domeniu. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei trebuie sa stabileasca daca dificultatile invocate intr-un anumit caz sunt insurmontabile, astfel incat sa justifice refuzul de a acorda accesul; in plus, autoritatile implicate trebuie sa decida si daca aceste dificultati sunt suficiente pentru a prevala asupra prejudiciilor aduse concurentei in cazul in care accesul este impiedicat sau ingreunat si daca concurenta de pe pietele serviciilor din aval este limitata.
    76. Furnizorul de acces ar putea manipula trei elemente importante legate de acces, in scopul de a refuza acordarea acestuia: timpul de raspuns, configuratia tehnica a retelei si pretul.
    77. Operatorii de comunicatii electronice care detin o pozitie dominanta au obligatia de a trata solicitarile de acces in mod eficient: refuzul de a raspunde sau intarzierea inexplicabila ori nejustificata in a da un raspuns la o solicitare de acordare a accesului poate constitui un abuz. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va analiza raspunsul dat unei solicitari de acordare a accesului din punct de vedere al:
    a) perioadei de timp si conditiilor aplicabile in mod obisnuit de catre furnizorul de acces la acordarea accesului propriilor filiale sau ramuri operationale;
    b) raspunsurilor la solicitarile de acordare a accesului la facilitati similare de pe alte piete geografice;
    c) explicatiilor date oricaror alte intarzieri in rezolvarea solicitarilor de acordare a accesului.
    78. Problematica configuratiei tehnice a retelei va fi examinata in detaliu pentru a se determina daca este reala. In principiu, regulile de concurenta necesita ca partii ce solicita accesul sa i se acorde acesta la cel mai potrivit punct, cu conditia ca aceasta sa fie posibila din punct de vedere tehnic pentru furnizorul de acces. Problema fezabilitatii tehnice poate constitui o justificare obiectiva pentru un refuz de acordare a accesului, de exemplu traficul pentru care accesul este solicitat trebuie sa satisfaca standardele tehnice relevante pentru infrastructura; de asemenea, justificarea obiectiva poate consta in restrictii de capacitate.
    79. In afara de faptul ca poate constitui un abuz de pozitie dominanta, practicarea de preturi excesive pentru acces poate, de asemenea, sa fie echivalenta cu un refuz efectiv de a acorda accesul.
    80. In cadrul acestor verificari exista un numar de elemente care necesita o evaluare atenta. Problema pretului in sectorul de comunicatii electronice este facilitata de posibilitatea ANRC de a institui sisteme transparente de calcul al costurilor, conform Ordonantei Guvernului nr. 34/2002.

    Retragerea accesului
    81. In ceea ce priveste cea de-a treia situatie prezentata la pct. 66, in jurisprudenta comunitara exista analize si decizii referitoare la cazuri de retragere a accesului acordat concurentilor din aval, precizandu-se ca "un intreprinzator care are o pozitie dominanta pe o piata de materii prime si care, cu scopul de a-si pastra aceste materii prime pentru prelucrarea propriilor derivate, refuza sa serveasca un client, care este la randul sau producator de asemenea derivate, riscand - prin aceasta - sa elimine concurenta din partea acestui client, abuzeaza de pozitia sa dominanta in sensul art. 86 din Tratat" (art. 6 din Legea nr. 21/1996).
    82. Rezilierea unilaterala a acordului de acces ridica probleme similare celor examinate in cazul refuzurilor de acordare a accesului. Retragerea accesului acordat deja unui client va constitui in mod normal un abuz de pozitie dominanta. Totusi, si in acest caz pot fi invocate motive obiective care sa poata justifica rezilierea contractului. Aceste motive trebuie sa fie proportionale cu efectele asupra concurentei, determinate de retragerea accesului acordat.

    B. Alte forme de abuz
    83. Refuzul de a acorda accesul este doar una dintre formele posibile de abuz de pozitie dominanta din acest domeniu. Abuzuri pot aparea si in cazul in care accesul a fost deja acordat. Un abuz de pozitie dominanta poate aparea, printre altele, atunci cand operatorul in cauza se comporta intr-o maniera discriminatorie sau atunci cand actiunile operatorului limiteaza dezvoltarea tehnica ori dezvoltarea pietelor. Exemplele urmatoare constituie situatii de abuz.

    Configurarea retelei
    84. Configurarea retelei de catre un operator de retea care ocupa o pozitie dominanta intr-un asemenea mod incat face ca accesul sa fie, in mod obiectiv, mult mai dificil pentru prestatorii de servicii poate constitui un abuz numai daca aceasta nu este justificata de motive obiective. O justificare obiectiva ar putea fi aceea ca aceasta configuratie conduce la ameliorarea eficientei generale a retelei.

    Servicii legate
    85. Aceasta problematica prezinta o importanta deosebita atunci cand serviciile pentru care operatorul de comunicatii electronice ocupa o pozitie dominanta sunt legate de alte servicii, pentru care acesta nu detine o pozitie dominanta. Atunci cand operatorul de retea integrat pe verticala, care detine o pozitie dominanta, obliga partea care solicita acces sa cumpere unul sau mai multe servicii fara a avea o justificare adecvata, aceasta poate duce la impiedicarea concurentilor furnizorului dominant de acces de a oferi si ei, in mod independent, acele elemente ale "pachetului" de servicii. Aceasta cerinta poate astfel sa constituie o incalcare a art. 6 din Legea nr. 21/1996. Chiar in cazul in care vanzarile legate de doua produse sunt in concordanta cu uzantele comerciale sau exista o legatura naturala intre cele doua produse in cauza, asemenea vanzari pot totusi sa constituie un abuz in sensul art. 6 din legea de mai sus, cu exceptia cazului in care sunt justificate din punct de vedere obiectiv.

    Tarifarea
    86. Pentru a determina daca tarifarea ridica probleme din punctul de vedere al aplicarii regulilor de concurenta, va fi necesar sa se demonstreze ca veniturile si costurile sunt alocate intr-un mod adecvat. Alocarea incorecta a costurilor si manipularea preturilor de transfer pot fi folosite ca mecanisme pentru a ascunde de fapt practicarea preturilor excesive, a preturilor de ruinare sau practicarea subventionarii incrucisate.

    Preturile excesive
    87. Problemele de tarifare legate de accesul furnizorilor de servicii la infrastructura unui operator care detine o pozitie dominanta sunt legate deseori de niveluri de pret excesiv de mari. In absenta unei alternative viabile la infrastructura la care prestatorii de servicii incearca sa dobandeasca acces operatorul ce detine o pozitie dominanta sau de monopol poate fi tentat sa practice preturi excesive.
    88. Pretul excesiv poate fi definit ca fiind "un pret exagerat in comparatie cu valoarea economica a serviciului furnizat". Acest exces poate fi, printre altele, determinat in mod obiectiv prin realizarea unei comparatii intre pretul de vanzare al produsului in cauza si costul de productie al acestuia.
    89. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei trebuie sa determine care este costul real al produsului in cauza. Alocarea corespunzatoare a costurilor este de aceea fundamentala in a determina daca un pret este sau nu este excesiv. De exemplu, in cazul in care o societate comerciala este angajata in mai multe activitati, costurile fiecareia dintre acestea trebuie clar identificate; la acestea trebuie sa se adauge o cota corespunzatoare din costurile comune. De asemenea, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei ar putea sa stabileasca o metoda adecvata de alocare a costurilor, in cazul in care aceasta alocare face obiectul unui diferend.
    90. Pentru a determina daca un pret este sau nu excesiv, trebuie sa se ia in considerare legislatia specifica domeniului, care stabileste principiile ce trebuie respectate in materie de stabilire a preturilor din acel sector.
    91. In plus, poate servi ca indicator al pretului excesiv comparatia cu alte zone geografice: daca este posibil, se poate realiza o comparatie intre preturile practicate de catre o societate comerciala dominanta si cele practicate pe piete care sunt deschise concurentei. O asemenea comparatie poate permite sa se determine daca preturile practicate de catre compania dominanta au fost sau nu corecte. In anumite circumstante, atunci cand nu exista date comparative, ANRC ar putea ea insasi sa incerce sa determine care ar fi fost pretul pe o piata deschisa concurentei. In anumite cazuri o astfel de analiza poate fi avuta in vedere si de catre Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei pentru a determina daca un pret este excesiv sau nu.

    Preturi de ruinare
    92. Preturile de ruinare apar, printre altele, atunci cand o companie dominanta vinde un bun sau un serviciu la un pret situat sub cost, pe o perioada lunga de timp, cu scopul de a impiedica noi agenti economici sa intre pe piata sau cu scopul de a elimina un concurent, ceea ce ii permite companiei dominante sa obtina in continuare o crestere a puterii pe piata si, ulterior, o crestere a profiturilor. Practicarea unor astfel de preturi este interzisa prin prevederile art. 6 lit. f) din Legea nr. 21/1996. O astfel de problema ar putea sa apara, de exemplu, in contextul concurentei dintre diferite retele de comunicatii electronice, in cazul in care un operator cu pozitie dominanta poate avea tendinta sa practice preturi foarte mici in scopul de a elimina concurenta din partea altor furnizori de acces la retea (intrati de curand pe piata). In general, un pret este abuziv daca este sub media costurilor variabile ale societatii dominante sau daca este sub media costurilor totale si daca practicarea sa face parte dintr-un plan anticoncurential. In industriile de retea o simpla aplicare a regulii de mai sus nu reflecta realitatea economica a acestora.
    93. Costurile variabile reprezinta acele costuri care variaza in functie de cantitatile produse. Un agent economic care detine o pozitie dominanta nu ar avea nici un interes sa practice astfel de preturi, cu exceptia aceluia de a elimina de pe piata pe vreunul dintre concurentii sai, si, prin aceasta sa aiba posibilitatea de a creste preturile si de a profita de pozitia sa de monopol; aceasta deoarece vanzarea de unitati de produs la preturi sub costurile variabile genereaza pierderi echivalente costurilor fixe (acele costuri care raman constante indiferent de cantitatea produsa) si cel putin ale partii din costurile variabile aferente unitatilor respective.
    94. In scopul comercializarii rentabile a unui serviciu sau grup de servicii, un operator trebuie sa adopte o strategie de stabilire a preturilor care sa ii permita acestuia acoperirea tuturor costurilor suplimentare prin veniturile suplimentare obtinute ca rezultat al prestarii serviciului sau grupului de servicii respectiv. In cazul in care un operator dominant fixeaza un pret pentru un produs sau un serviciu dat, care este inferior mediei costurilor totale reiesite din prestarea acelui serviciu, operatorul trebuie sa justifice acest pret in termeni comerciali: un operator dominant care ar obtine beneficiile de pe urma unei asemenea politici de preturi, doar daca unul sau mai multi concurenti au fost afectati, trebuie considerat ca practicand un abuz.
    95. Pentru a dovedi abuzul autoritatea de concurenta este cea care trebuie sa determine pretul sub care o companie ar putea obtine un profit doar prin eliminarea sau slabirea unuia sau a mai multor concurenti. Structurile de cost in industriile de retea tind sa fie diferite de majoritatea altor industrii, in masura in care industriile de retea suporta costuri comune mult mai mari.
    96. De exemplu, in cazul furnizarii serviciilor de comunicatii electronice, un pret care este egal cu costurile variabile ale unui serviciu poate fi substantial mai mic decat pretul de care operatorul are nevoie pentru a-si acoperi costul furnizarii serviciului. Aplicand ipoteza mentionata la pct. 93 preturilor care vor fi practicate de catre un operator pe o perioada mai mare de timp si pe care se bazeaza pentru a decide sa investeasca, costurile luate in considerare trebuie sa includa costurile totale care sunt profitabile pentru furnizarea serviciului. In analizarea situatiei se va acorda atentie perioadei adecvate de timp in care costurile vor fi analizate. In majoritatea cazurilor exista motive sa se considere ca nu sunt indicate nici perioadele foarte scurte de timp, dar nici cele foarte lungi.
    97. In aceste circumstante Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va trebui deseori sa examineze costurile suplimentare (incrementale) medii de furnizare a serviciului, putandu-se dovedi necesara analizarea acestora pe o perioada mai mare de un an.
    98. In acest context regulile specifice sectorului de comunicatii electronice cu privire la cerintele de contabilitate si transparenta ale acestuia asigura aplicarea efectiva a art. 6 din Legea nr. 21/1996.

    Subventionarea incrucisata
    99. O practica de subventionare incrucisata poate constitui un abuz atunci cand un operator se afla in pozitie dominanta pe o piata a produsului sau a serviciului. Dovada unei asemenea practici poate fi facuta demonstrand ca operatiunile din aval ale companiei dominante nu s-ar putea desfasura profitabil pe baza preturilor practicate in relatiile cu concurentii de pe piata din aval de catre unitatea de operare din amonte a companiei dominante. Operatorul aflat in pozitie dominanta ar putea ascunde faptul ca unitatile sale din aval inregistreaza pierderi, alocand activitatilor legate de acces costuri care ar fi trebuit alocate, in mod normal, operatiilor din aval sau determinand in mod impropriu preturile de transfer in cadrul organizatiei. Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 abordeaza acest aspect, ANRC putand impune unui operator dominant integrat pe verticala obligatii privind evidenta contabila separata, in cadrul contabilitatii interne de gestiune, pentru anumite activitati care au legatura cu interconectarea retelelor de comunicatii electronice ori cu accesul la aceste retele sau la infrastructura asociata. In plus, ii poate impune sa urmareasca distinct tarifele la vanzarea de gros si tarifele de transfer intern pentru a asigura, intre altele, indeplinirea obligatiei de nediscriminare. Cu toate acestea, existenta contabilitatilor separate nu exclude existenta unui posibil abuz. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va examina faptele pe baza unei analize de la caz la caz.
    100. In anumite circumstante o practica de subventionare incrucisata ar putea fi demonstrata si aratand ca diferenta dintre preturile de acces practicate in relatiile cu concurentii de pe piata din aval (piata care include si operatiunile din aval ale companiei dominante, daca exista) si pretul pe care operatorul de retea il practica pe piata din aval este insuficienta pentru a permite o furnizare a serviciului in conditii de eficienta rezonabila pe piata din aval, pentru a obtine un profit normal (cu exceptia cazului in care societatea comerciala aflata in pozitie dominanta poate demonstra ca operatiunile sale din aval se caracterizeaza printr-o eficacitate exceptionala).
    101. In ipotezele de mai sus concurentii de pe piata din aval se vor confrunta cu o practica de subventionare incrucisata care i-ar putea elimina de pe piata.

    Discriminare
    102. Un furnizor dominant de acces nu poate face discriminari intre partile cu care a incheiat acorduri de acces diferite, atunci cand asemenea discriminari ar restrictiona concurenta. Orice diferentiere fondata mai degraba pe utilizarea prevazuta a fi data accesului decat pe diferentele dintre tranzactiile ce ar putea exista pentru furnizorul de acces este contrara art. 6 din Legea nr. 21/1996, atunci cand discriminarea risca sa restranga sau sa denatureze concurenta actuala ori potentiala. Aceasta discriminare ar putea lua forma impunerii unor conditii diferite, inclusiv practicarea unor preturi diferite sau alte diferentieri intre acordurile de acces, cu exceptia cazului in care asemenea discriminare ar fi in mod obiectiv justificata, de exemplu pe baza de costuri sau consideratii tehnice ori de faptul ca utilizatorii opereaza la niveluri diferite. Aceasta discriminare ar putea sa restrictioneze concurenta de pe piata din aval pe care compania care solicita accesul a cautat sa opereze, prin faptul ca ar putea limita posibilitatea acelui operator de a intra pe piata sau de a-si extinde operatiunile de pe acea piata.
    103. Aceasta discriminare ar putea avea efect asupra concurentei si atunci cand a avut loc intre operatori de pe piete din aval strans legate, invecinate. Atunci cand exista doua piete distincte ale produsului in aval, dar unul dintre produse poate fi considerat substituibil cu celalalt, insa nu si din punct de vedere al pretului, orice discriminare prin preturile practicate in relatia cu furnizorii celor doua produse ar putea slabi concurenta actuala sau potentiala.
    De exemplu, desi in prezent serviciile de telefonie vocala fixa si mobila constituie probabil piete distincte ale produsului, aceste piete sunt in masura sa convearga. Faptul de a practica tarife de interconectare mai mari operatorilor de telefonie mobila, comparativ cu operatorii de telefonie fixa, va tinde sa limiteze aceasta convergenta si prin urmare va avea efect asupra concurentei. Efecte similare asupra concurentei se pot produce si pe alte piete de comunicatii electronice. Aceasta discriminare va fi, in orice eventualitate, dificil de justificat, data fiind obligatia de a stabili preturi in functie de costuri.
    104. Referitor la discriminarea prin pret, art. 6 lit. c) din Legea nr. 21/1996 interzice discriminarea practicata de catre un agent economic ce detine o pozitie dominanta fata de clientii sai, inclusiv discriminarea intre clienti pe baza faptului ca acestia accepta sau nu sa trateze in mod exclusiv cu acea companie dominanta.
    105. Art. 6 din Legea nr. 21/1996 nu poate impune unei companii dominante sa nu aplice un tratament diferentiat pentru categorii diferite de clienti, atunci cand diferentierea poate fi obiectiv justificata pe baza tipului de interconectare oferit si/sau pe baza conditiilor in vigoare de acordare a licentelor (dat fiind faptul ca aceste diferente nu determina o distorsionare a concurentei). Dimpotriva, art. 6 de mai sus interzice companiilor dominante sa practice discriminari pentru tranzactii similare atunci cand o asemenea discriminare va avea efect asupra concurentei. Determinarea faptului daca aceste diferente produc efecte distorsionante asupra concurentei trebuie efectuata in fiecare caz in parte. Din aceasta perspectiva trebuie reamintit ca art. 5 si 6 din Legea nr. 21/1996 se ocupa de aspecte referitoare la concurenta si nu de aspecte de reglementare a diferitelor sectoare economice.
    106. Discriminarea cu privire la orice aspecte sau conditii ale unor acorduri de acces, fara o justificare obiectiva, poate constitui un abuz. Discriminarea se poate referi la elemente ca: fixarea tarifelor, intarzieri la acordarea accesului, aspectele tehnice ale accesului, rutare, numerotare, restrictii de retea ce exced cerintelor esentiale si folosirea datelor din retea referitoare la clienti. Totusi existenta discriminarii nu poate fi demonstrata decat pe baza unei analize de la caz la caz. Discriminarea reprezinta o practica interzisa de art. 6 din Legea nr. 21/1996 indiferent de faptul ca ea rezulta sau nu in mod clar din termenii unui anumit acord de acces.
    107. Exista in acest context o obligatie generala a operatorului de retea de a trata clientii independenti in acelasi mod ca si propria sa filiala sau activitate de furnizare de servicii din aval. Natura clientilor si cererile acestora pot juca un rol semnificativ in a determina daca tranzactiile sunt comparabile. Practicarea de preturi diferite pentru clienti aflati pe niveluri diferite (de exemplu vanzare angro si en detail) nu constituie in mod necesar o discriminare.
    108. Probleme de discriminare pot aparea si in ceea ce priveste configurarea tehnica a accesului, data fiind importanta acesteia. Gradul de complexitate tehnica a accesului reprezinta restrictiile asupra tipului sau nivelului din ierarhia retelei centralei telefonice care asigura accesul ori capacitatea tehnica a acesteia si au o importanta deosebita din punct de vedere concurential. Acestea se pot referi la infrastructurile disponibile pentru a asigura o conexiune sau la tipul interfetei si al sistemului de semnalizare folosit pentru a determina tipul de serviciu ce poate fi pus la dispozitia partii care solicita accesul. Numarul si/sau localizarea punctelor de conectare reprezinta cerinta de a colecta si a distribui traficul pentru o anumita zona prin centrul de comutare care deserveste direct acea zona si nu la un nivel mai inalt al ierarhiei de retea poate juca un rol important. Partea care solicita accesul suporta cheltuieli suplimentare fie datorita furnizarii legaturilor la o distanta mai mare de propriul sau centru de comutare, fie datorita faptului ca este obligata sa plateasca tarife de transport mai mari. Accesul egal reprezinta posibilitatea clientilor partii care solicita accesul de a beneficia de serviciile prestate de catre furnizorul de acces prin tastarea aceluiasi numar de cifre ca si clientii celui din urma reprezinta o problema de mare importanta in ceea ce priveste concurenta in domeniul comunicatiilor electronice.

    Justificari obiective
    109. Justificarile ar putea include factori legati de operarea efectiva a retelei detinute de operatorul care asigura accesul sau restrictii legate de licentiere, de exemplu, de natura drepturilor de proprietate intelectuala.

    C. Abuzul de pozitie dominanta colectiva
    110. In cazul unei dominante colective comportamentul uneia sau al mai multora dintre companiile dominante poate fi abuziv, chiar daca celelalte nu au acelasi comportament.
    111. In completarea masurilor prevazute de Legea nr. 21/1996, in situatia in care nici un operator nu este dispus sa acorde accesul si nu exista nici o justificare tehnica sau comerciala pentru acest refuz, se presupune ca ANRC ar putea rezolva aceasta problema, impunand uneia sau mai multor companii obligatia de a acorda accesul in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 34/2002.

    SECTIUNEA a 3-a
    Acordurile de acces - art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996

    112. Restrictiile asupra concurentei incluse sau rezultate din acordurile de acces pot avea doua efecte distincte: restrangerea concurentei dintre cele doua parti la acordul de acces sau restrangerea concurentei din partea unor terti, de exemplu printr-o exclusivitate acordata uneia sau ambelor parti la acord. Mai mult, in cazul in care o parte a acordului detine o pozitie dominanta, clauzele acordurilor de acces pot avea ca rezultat consolidarea pozitiei dominante sau extinderea acelei pozitii dominante pe o piata invecinata sau, daca aceste clauze sunt incorecte, pot constitui o exploatare ilegala a pozitiei dominante.
    113. Acordurile in care accesul este, in principiu, nelimitat, nu constituie in sine o restrictionare a concurentei in intelesul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. In schimb, obligatiile de exclusivitate din contractele de furnizare a accesului pot conduce la restrictionarea concurentei intrucat limiteaza accesul altor companii la infrastructura. Deoarece majoritatea retelelor dispune de o capacitate superioara celei de care este susceptibil a avea nevoie un utilizator unic, acesta va fi, in general, si cazul retelelor de comunicatii electronice.
    114. Acordurile de acces pot avea efecte pro-concurentiale semnificative in masura in care ele pot imbunatati accesul pe pietele din aval. In contextul interconectarii acordurile de acces sunt esentiale pentru asigurarea interoperabilitatii serviciilor si a infrastructurii, conducand astfel la intensificarea concurentei pe pietele serviciilor din aval, care pot genera o valoare superioara in comparatie cu infrastructura locala.
    115. Totusi exista riscul ca acordurile de acces sau anumite clauze ale acestora sa aiba efecte anticoncurentiale. De exemplu, acordurile de acces pot:
    a) sa constituie mijloace de coordonare a preturilor;
    b) sa constituie mijloace de impartire a pietelor;
    c) sa aiba ca efect excluderea unor terte parti;
    d) sa conduca la un schimb de informatii comerciale importante intre parti.
    116. Riscul coordonarii preturilor este deosebit de acut in sectorul comunicatiilor electronice deoarece tarifele de interconectare reprezinta adesea peste 50% din totalul costurilor serviciilor furnizate, iar interconectarea cu reteaua unui operator cu pozitie dominanta este de obicei inevitabila. In aceste conditii concurenta prin pret este limitata, iar riscul coordonarii preturilor este in mod corespunzator mai mare.
    117. Mai mult, in loc sa creeze o concurenta intre retele, in anumite conditii, acordurile de interconectare dintre operatorii de retele pot constitui instrumente de impartire a pietelor intre operatorul de retea care acorda accesul si operatorii care solicita acest acces.
    118. Intr-un sector de comunicatii electronice liberalizat, tipurile de restrictii anterior mentionate vor fi monitorizate de catre Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei, conform regulilor de concurenta. Dreptul partilor afectate de orice comportamente anticoncurentiale de a se adresa autoritatilor de concurenta nu este modificat de legislatia de reglementare sectoriala in vigoare.
    119. Consiliul Concurentei a identificat anumite tipuri de restrictii care ar putea incalca art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 si, prin urmare, pentru care va fi necesara obtinerea beneficiului unei exceptari individuale. Aceste clauze sunt in general legate de cardul comercial al accesului.
    120. In sectorul comunicatiilor electronice, in cadrul acordurilor de interconectare, partile vor obtine in mod inerent anumite informatii privind clientii si traficul concurentilor. Acest schimb de informatii poate, in anumite cazuri, sa influenteze comportamentul concurential al societatilor comerciale implicate si ar putea cu usurinta sa fie folosit de parti in scopul savarsirii unor practici concertate, cum ar fi impartirea pietelor. Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 prevede ca informatiile obtinute de la o companie care solicita interconectarea sa fie folosite numai in scopurile pentru care au fost furnizate. In vederea respectarii regulilor de concurenta si a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 34/2002, operatorii vor trebui sa introduca masuri de siguranta care sa garanteze faptul ca informatiile confidentiale vor fi accesibile doar acelor parti ale companiei implicate in realizarea acordurilor de interconectare si ca aceste informatii nu vor fi folosite in scopuri anticoncurentiale. In conditiile in care aceste masuri de siguranta sunt complete si functioneaza corect, in principiu, nu trebuie sa existe motiv pentru care simplele acorduri de interconectare sa cada sub incidenta art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.
    121. Clauzele de exclusivitate, in special cele in virtutea carora traficul va fi condus exclusiv prin reteaua de comunicatii electronice a uneia sau a celor doua parti, mai degraba decat prin cea a tertului cu care au fost incheiate acorduri de acces, vor trebui sa faca obiectul unei analize prin prisma art. 5 alin. (2) din Legea nr. 21/1996. Daca nu se furnizeaza nici o justificare pentru aceasta rutare, clauzele de acest gen vor fi interzise. Aceste clauze de exclusivitate nu sunt prin urmare inerente acordurilor de acces.
    122. Este foarte putin probabil ca acordurile de acces care au fost incheiate in scop anticoncurential sa indeplineasca criteriile de acordare a unei exceptari individuale conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 21/1996.
    123. Mai mult, acordurile de acces pot avea impact asupra structurii concurentiale de pe piata. Tarifele pentru accesul local vor constitui deseori o parte considerabila a costului total al serviciului furnizat consumatorului final de catre partea care solicita accesul, limitand astfel posibilitatea manifestarii concurentei prin pret. Datorita necesitatii de a proteja acest grad limitat de concurenta, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei va acorda atentie examinarii acordurilor de acces in contextul efectelor lor potentiale pe pietele relevante, pentru a se asigura ca aceste acorduri nu constituie mijloace indirecte sau ascunse pentru fixarea sau coordonarea tarifelor platite de catre utilizatorii finali, practica ce constituie una dintre cele mai grave incalcari ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. Din acest punct de vedere pietele de tip oligopol vor fi tratate cu o atentie speciala.
    124. In plus, clauzele care implica o discriminare ce conduce la excluderea tertelor parti au in aceeasi masura si un efect de restrictionare a concurentei. Cea mai importanta este discriminarea prin pret, calitate sau alte aspecte comerciale semnificative ale accesului in detrimentul partii care solicita accesul, care are ca scop, in general, favorizarea intr-o maniera incorecta a operatiunilor furnizorului de acces.

    CAP. 4
    Cadrul de analiza a situatiei in care un operator furnizeaza atat retele de comunicatii electronice, cat si retele de televiziune prin cablu

    125. Consiliul Concurentei considera ca detinerea de retele de comunicatii electronice si de retele de televiziune prin cablu de catre un operator aflat in pozitie dominanta poate constitui o piedica in calea dezvoltarii pietei si a manifestarii efectelor pro-concurentiale ale liberalizarii.
    126. Pentru a se obtine efectele scontate, ca rezultat al procesului de liberalizare, masurile minime ar trebui sa vizeze:
    a) asigurarea transparentei informatiei contabile si prevenirea comportamentului discriminatoriu acolo unde un operator dominant de comunicatii electronice, care furnizeaza infrastructura de retea publica comutata de comunicatii electronice, furnizeaza si infrastructura de retea de televiziune prin cablu;
    b) asigurarea separarii contabilitatii financiare pentru serviciile de furnizare a fiecarei retele si pentru activitatile operatorului ce constau in furnizarea de servicii de comunicatii electronice.
    127. Simpla separare a contabilitatii va asigura doar transparenta fluxurilor financiare, in timp ce separarea legala ar putea conduce la o mai mare transparenta a activelor si a costurilor si ar facilita monitorizarea profitabilitatii si a managementului operatiunilor pe reteaua de cablu. Furnizarea retelelor de comunicatii electronice si a retelelor de cablu TV sunt activitati legate. Prin urmare, pozitia unui operator pe una dintre aceste piete are impact asupra pozitiei sale de pe o alta piata, iar supravegherea activitatilor sale de pe aceste piete devine mai dificila.
    128. In aplicarea regulilor de concurenta in cazuri specifice este esential sa fie avut in vedere contextul juridic si economic. Aceasta implica faptul ca schimbarile in conditiile pietei, cum ar fi cele generate de progresul tehnologic, au un impact direct in analiza efectuata in baza Legii nr. 21/1996. In momentul convergentei si al aparitiei noilor piete ale serviciilor multimedia, detinerea incrucisata a proprietatii intre retelele de comunicatii electronice si cele de cablu are un impact potential mult mai ridicat cu privire la puterea de piata si la potentialul abuz de pozitie dominanta. Comportamentul comercial al agentului economic in cauza va necesita prin urmare o analiza mai detaliata, avandu-se in vedere ca exista o mare probabilitate pentru aparitia unui comportament abuziv si a unor efecte de impiedicare a accesului pe piata. In aceste conditii contabilitatea separata ar putea constitui o masura insuficienta, fiind mai indicata implementarea separarii legale, in sensul de operare a celor doua tipuri de retele - de cablu TV si de comunicatii electronice - prin entitati legale distincte.
    129. In plus, pe pietele de telefonie locala este indicat ca operatorul care exploateaza cele doua retele sa nu fie singurul furnizor al infrastructurii pentru concurentii sai, avandu-se in vedere conditiile specifice ale pietelor relevante locale de telefonie unde, de regula, construirea de infrastructuri paralele este lenta si costisitoare.
    130. O eventuala excludere a utilizarii retelei de comunicatii electronice publice pentru difuzarea de programe de televiziune ar putea conduce insa la cresterea deficitului de capacitate disponibila pentru acest tip de transmisie. Limitarea capacitatii disponibile ar putea avea, in special, efecte severe asupra furnizorilor de servicii de televiziune prin cablu.
    131. Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei intentioneaza sa actioneze conform art. 5 sau 6 din Legea nr. 21/1996 si Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice, in urma unei analize de la caz la caz, pentru reducerea unor efecte anticoncurentiale viitoare ale furnizarii de catre un anumit operator a retelelor de televiziune prin cablu si a celor de comunicatii electronice. Actiunea poate fi pornita din oficiu sau in urma sesizarii cu o plangere conform art. 6 din Legea nr. 21/1996. In plus, Consiliul Concurentei poate actiona ca rezultat al unei notificari realizate de catre o companie dominanta de comunicatii electronice si televiziune prin cablu, avand ca obiect extinderea sa in noi zone multimedia, prin impunerea unor modificari structurale sau a altor masuri pe care le va considera indicate pentru mentinerea unui mediu concurential normal.
    132. In acest sector prevederile art. 6 din Legea nr. 21/1996 ar trebui aplicate a fortiori unui agent economic care este proprietarul atat al unei retele de comunicatii electronice, cat si al unei retele de cablu, in particular cand este dominant pe ambele piete. Atunci cand un agent economic detine o pozitie dominanta pe doua piete, acesta nu trebuie ca prin comportamentul sau sa submineze si sa distorsioneze concurenta. In special, aceasta dominanta nu trebuie folosita ca o parghie pe piete invecinate, impiedicand astfel aparitia unor servicii noi sau consolidand pozitia dominanta prin achizitii sau infiintarea de societati cooperative fie orizontale, fie verticale.
    133. Pentru a actiona impotriva unor practici interzise de art. 6 din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei poate decide declansarea unor investigatii din oficiu sau in urma unei plangeri. In plus, in baza art. 5 din aceeasi lege, a prevederilor Regulamentului Consiliului Concurentei privind aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale, si a Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice, Consiliul Concurentei poate primi notificarea unei operatiuni, pe care o va analiza in lumina circumstantelor specifice ale cazului. Este posibil ca extinderea pe piete invecinate a unui operator dominant atat pe retele de comunicatii electronice, cat si pe retele de televiziune prin cablu sa genereze indoieli serioase privind compatibilitatea operatiunii in cauza cu un mediu concurential normal.
    134. Furnizarea retelelor de comunicatii electronice si a celor de televiziune prin cablu de catre un singur operator, fost monopolist, conduce la crearea unei pozitii de start asimetrice pentru operatorii de comunicatii electronice dominanti comparativ cu noii intrati pe piata, avandu-se in vedere ca pietele din acest domeniu tind sa fie convergente; in primul rand va actiona ca o constrangere semnificativa asupra dezvoltarii optime a acestor piete. In mod clar aceasta situatie va avea ca efect reducerea concurentei pe piata comunicatiilor electronice, atat timp cat nou-intratii vor fi incapabili sa acceseze bucla locala independent de operatorul dominant. In al doilea rand aceasta situatie creeaza o mai mare posibilitate pentru ca operatorul dual dominant sa actioneze intr-o maniera care sa impiedice inovatia si sa intarzie dezvoltarea pietelor multimedia din Romania.

    CONCLUZII
    135. Consiliul Concurentei considera ca regulile de concurenta si reglementarile specifice ale sectorului formeaza un set coerent de masuri pentru asigurarea unui mediu de piata concurential si liberalizat al pietelor de comunicatii electronice din Romania.
    136. Atunci cand vor fi invocate regulile de concurenta, Consiliul Concurentei va stabili care sunt pietele relevante si va aplica prevederile art. 5 si 6 din Legea nr. 21/1996 in concordanta cu principiile expuse in prezentele instructiuni.
    137. Abordarea stabilita in prezentele instructiuni va promova concurenta pe pietele de comunicatii electronice si servicii multimedia in beneficiul consumatorilor, prin oportunitatile create pentru nou intrati si prin incurajarea concurentei la nivelul buclei locale, dezvoltarea unor noi servicii pentru consumatori si crearea unei industrii multimedia puternice.
    138. Prezentele instructiuni vor intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2003.