ORDIN
Nr. 61 din 26 martie 2004
privind punerea in aplicare a regulamentelor si instructiunilor Consiliului
Concurentei, elaborate in baza Legii concurentei nr. 21/1996, cu modificarile
si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 288 din 1 aprilie 2004
In baza:
- Decretului nr. 57/2004 pentru numirea membrilor Plenului Consiliului
Concurentei;
- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1), (2) si (3)
si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si
completarile ulterioare;
avand in vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,
presedintele Consiliului Concurentei emite urmatorul ordin:
Art. 1
In urma adoptarii in Plenul Consiliului Concurentei se pun in aplicare
urmatoarele regulamente si instructiuni, prevazute in anexele nr. 1, 2, 3, 4 si
5*), care fac parte integranta din prezentul ordin:
- Regulament de organizare, functionare si procedura al Consiliului
Concurentei;
- Regulament privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile
si serviciile prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si regulamentele emise
in aplicarea acesteia;
- Instructiuni cu privire la definirea pietei relevante, in scopul
stabilirii partii substantiale de piata;
- Instructiuni privind modul de aplicare a regulilor de concurenta
acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice - cadrul general,
piete relevante, principii;
- Instructiuni date in aplicarea prevederilor art. 33 din Legea concurentei
nr. 21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrarilor
economice.
------------
*) Anexele nr. 1, 2, 3, 4 si 5 sunt reproduse in facsimil.
Art. 2
Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor
urmari punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3
Prezentul ordin, regulamentele si instructiunile mentionate la art. 1 vor
fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Presedintele Consiliului Concurentei,
Mihai Berinde
ANEXA 1
REGULAMENT
de organizare, functionare si procedura al Consiliului Concurentei
In temeiul art. 23 alin. (1) si al art. 28 alin. (2) din Legea concurentei
nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, Consiliul Concurentei
adopta prezentul regulament:
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
(1) Administrarea si punerea in aplicare a Legii concurentei nr. 21/1996,
cu modificarile si completarile ulterioare si a Legii nr. 143/1999 privind
ajutorul de stat, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt incredintate
Consiliului Concurentei, ca autoritate administrativa autonoma in domeniul
concurentei, cu personalitate juridica.
(2) In cuprinsul prezentului regulament ori de cate ori se va face
trimitere la Legea concurentei nr. 21/1996 si la Legea nr. 143/1999 privind
ajutorul de stat, se va intelege legile respective cu modificarile si
completarile ulterioare.
(3) Consiliul Concurentei este organizat si functioneaza conform legii si
prevederilor prezentului regulament.
Art. 2
Consiliul Concurentei urmareste, conform legii, protectia si stimularea
concurentei, pentru asigurarea unui mediu concurential normal si promovarea
intereselor consumatorilor.
Art. 3
Consiliul Concurentei are atributiile prevazute de Legea concurentei nr.
21/1996 si de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.
Art. 4
Organizarea, structura si procedurile de functionare ale Consiliului
Concurentei trebuie sa asigure realizarea atributiilor prevazute de Legea
concurentei si de Legea ajutorului de stat.
CAP. 2
Structura Consiliului Concurentei
Art. 5
(1) Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea prin urmatoarele
structuri cu caracter functional si operational: directii, servicii,
compartimente si module.
(2) Organele de conducere si decizie ale Consiliului Concurentei sunt:
plenul, comisiile si presedintele.
(3) Functiile de executie din structura functionala sunt: inspector de
concurenta, consilier juridic, referent.
(4) Functiile de executie din structura operationala sunt: contabil,
referent, secretar, arhivar, curier, sofer, personal administrativ.
(5) Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea, delibereaza si ia
decizii in plen si in comisii.
(6) Presedintele Consiliului Concurentei ia decizii in conditiile prevazute
de lege. Ordinele si deciziile Consiliului Concurentei prin care se dispun
masuri si se aplica sanctiuni se semneaza de catre presedinte.
Plenul Consiliului Concurentei
Art. 6
(1) Plenul Consiliului Concurentei este un organ colegial fiind format din
7 membri, dupa cum urmeaza: un presedinte, 2 vicepresedinti si 4 consilieri de
concurenta. Membrii Plenului Consiliului Concurentei sunt numiti de catre
Presedintele Romaniei, prin decret, la propunerea Guvernului, potrivit art. 18
alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996.
(2) Plenul, ca organ al Consiliului Concurentei, are atributii deliberative
si de decizie.
(3) Plenul Consiliului Concurentei are urmatoarele atributii:
a) examineaza rapoartele de investigatie, cu eventualele obiectii formulate
la acestea, si decide asupra masurilor de luat;
b) autorizeaza concentrarile economice;
c) adopta deciziile prevazute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de
stat;
d) sesizeaza instantele judecatoresti in aplicarea prevederilor art. 7 din
Legea concurentei nr. 21/1996 si in aplicarea art. 17 alin. (1), art. 18 alin.
(2), alin. (3) si ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul
de stat;
e) adopta punctele de vedere, recomandarile si avizele de formulat in
aplicarea dispozitiilor Legii concurentei nr. 21/1996;
f) adopta punctele de vedere si avizele de formulat in aplicarea
dispozitiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat;
g) examineaza categoriile de intelegeri, deciziile luate de asociatiile de
agenti economici si practicile concertate propuse pentru exceptare;
h) analizeaza proiectele de acte normative sau cu caracter reglementar
privind activitatea Consiliului Concurentei sau interesand activitatea
acestuia, propuse spre adoptare;
i) analizeaza incalcarile prevederilor art. 9 din Legea concurentei nr.
21/1996;
j) sesizeaza autoritatea emitenta a unui act normativ prin care se
instituie masuri de ajutor de stat care nu au fost notificate sau interzise
prin decizia Consiliului Concurentei;
k) examineaza raportul anual asupra situatiei concurentei si raportul anual
privind ajutoarele de stat acordate in Romania.
(4) Plenul Consiliului Concurentei constata savarsirea contraventiilor
prevazute la art. 56 alin. (1) lit. a) si b) din Legea concurentei nr. 21/1996,
individualizeaza si aplica amenda.
Presedintele Consiliului Concurentei
Art. 7
(1) Presedintele Consiliului Concurentei angajeaza patrimonial, prin
semnatura sa, Consiliul Concurentei ca persoana juridica si il reprezinta ca
institutie publica in fata persoanelor fizice si juridice, a autoritatilor
legislative, judiciare si administrative, precum si a altor institutii
romanesti si straine, a organismelor si organizatiilor internationale.
(2) Ordinele si deciziile Consiliului Concurentei, prin care se dispun
masuri si se aplica sanctiuni, se semneaza de catre presedinte, iar
reglementarile adoptate de catre Consiliul Concurentei sunt puse in aplicare,
suspendate ori abrogate prin ordin al presedintelui.
(3) In cadrul Consiliului Concurentei, presedintele este singurul care
poate exercita prerogative disciplinare asupra personalului, in conformitate cu
dispozitiile prevazute in Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor
publici, republicata si de legislatia muncii.
(4) Presedintele Consiliului Concurentei ordona efectuarea de investigatii,
desemneaza raportorul pentru fiecare investigatie si poate recomanda, in cazuri
justificate, un termen de finalizare a investigatiei, in functie de specificul
fiecarui caz.
(5) Presedintele Consiliului Concurentei conduce sedintele plenului, supune
la vot propunerile membrilor plenului si controleaza aplicarea efectiva a
deciziilor adoptate, dispunand masurile adecvate.
(6) In caz de absenta ori de indisponibilitate a presedintelui, reprezentarea
legala a Consiliului Concurentei revine unuia dintre vicepresedinti, desemnat
de presedinte pentru durata absentei sau a indisponibilitatii.
(7) Presedintele Consiliului Concurentei poate delega puteri de
reprezentare oricaruia dintre vicepresedinti, consilieri de concurenta,
inspectori de concurenta sau altor salariati, mandatul trebuind sa mentioneze
expres puterile delegate si durata exercitarii lor.
(8) Presedintele Consiliului Concurentei isi poate organiza, in regimul
prevazut de dispozitiile legale in materie, Cabinetului demnitarului.
Comisiile Consiliului Concurentei
Art. 8
(1) Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea si in Comisii, in
scopul aplicarii sanctiunilor pentru contraventiile prevazute la art. 55 lit.
a) si la art. 56 alin. (1) lit. c), precum si a amenzilor cominatorii prevazute
la art. 59 din Legea concurentei nr. 21/1996.
(2) In cadrul Consiliului Concurentei functioneaza Comisia responsabila
pentru domeniul fuziuni si antitrust si Comisia responsabila pentru domeniul
ajutorului de stat.
(3) Comisiile sunt formate din trei membri ai Consiliului Concurentei,
dintre care: un vicepresedinte si doi consilieri de concurenta, desemnati de
presedinte, si sunt conduse de catre vicepresedintele desemnat.
(4) In caz de absenta ori de indisponibilitate a unuia dintre membrii
comisiei, presedintele Consiliului Concurentei va stabili, prin ordin, o alta
componenta a comisiei respective.
(5) Desemnarea comisiei se face de catre presedinte, pentru fiecare caz in
parte, comisie care ramane astfel constituita, afara de situatia prevazuta la
alin. (4).
(6) Convocarea comisiei se face de catre vicepresedinte. Programul
deliberarilor, precum si materialele ce vor fi analizate se transmit tuturor membrilor
cu cel putin doua zile inainte de intrunirea comisiei.
(7) Comisia Consiliului Concurentei poate functiona numai in formatie
completa, luand hotarari cu majoritate.
(8) Comisiile constituite potrivit art. 21 alin. (1) si alin. (2) din Legea
concurentei nr. 21/1996, au urmatoarele atributii:
a) examineaza in activitatile preliminare, notificarile, sesizarile si
orice alte acte adresate Consiliului Concurentei in temeiul Legii concurentei
nr. 21/1996 si a Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, solutionandu-le
potrivit dispozitiilor legale;
b) examineaza practicile anticoncurentiale, concentrarile economice,
omisiunea notificarii unei concentrari economice;
c) propun acordarea derogarii de la regula instituita la art. 16 alin. (4)
din Legea concurentei nr. 21/1996;
d) aplica amenzile cominatorii conform art. 59 din Legea concurentei nr.
21/1996, amenzile pentru omisiunea notificarii operatiunilor de concentrare
economica si amenzile pentru inceperea unei operatiuni de concentrare declarata
incompatibila cu Legea concurentei nr. 21/1996 printr-o decizie a Consiliului
Concurentei;
e) alte sarcini incredintate comisiilor de catre Plenul Consiliului
Concurentei sau de catre Presedinte.
(9) Plangerile si sesizarile referitoare la practici anticoncurentiale,
primite de catre Consiliul Concurentei, se solutioneaza printr-o procedura ce
cuprinde, dupa caz, urmatoarele faze:
a) analizarea acestora de catre directiile de specialitate care, in
termenele legale, inainteaza comisiei coordonatoare propunerea de solutionare a
cazului: respingerea plangerilor care nu prezinta suficient temei de fapt si de
drept sau declansarea unei investigatii;
b) in cazul in care propunerea este aceea de respingere a
sesizarii/plangerii, intrucat, pe baza informatiilor pe care le are in posesie,
nu sunt suficiente temeiuri pentru a justifica declansarea unei investigatii,
comisia va informa autorul plangerii despre intentia sa de a propune
respingerea plangerii, inclusiv despre motivele care stau la baza acestei
intentii si va stabili un termen limita in cadrul caruia acesta sa isi prezinte
punctul de vedere in fata Comisiei;
c) propunerea Comisiei se inainteaza presedintelui Consiliului Concurentei,
in vederea emiterii, de catre acesta, a deciziei de respingere a plangerii sau
a ordinului de declansare a unei investigatii;
(10) Notificarile operatiunilor de concentrare economica, primite de catre
Consiliul Concurentei, se solutioneaza printr-o procedura ce cuprinde, dupa
caz, urmatoarele faze:
a) analizarea acestora de catre directiile de specialitate care, in
termenele legale, inainteaza comisiei coordonatoare propunerea de solutionare a
cazului: emiterea unei decizii de neinterventie, a unei decizii de neobiectiune
sau declansarea unei investigatii;
b) propunerea Comisiei se inainteaza presedintelui Consiliului Concurentei,
in vederea emiterii, de catre acesta, a deciziei de neinterventie, a deciziei
de neobiectiune sau a ordinului de declansare a investigatiei.
(11) Propunerile Comisiei referitoare la respingerea sesizarilor sau a
plangerilor, precum si cele privind emiterea unor decizii de neinterventie sau
de neobiectiune in cazul operatiunilor de concentrare economica notificate nu
se dezbat in plenul Consiliului Concurentei.
Art. 9
In vederea exercitarii atributiilor sale, Consiliul Concurentei dispune de
aparatul propriu, alcatuit din compartimente de specialitate (functionale) si
compartimente operationale, conform organigramei prevazute in anexa care face
parte integranta din prezentul regulament.
CAP. 3
Organizarea directiilor de specialitate, a celor operationale si a
Compartimentului audit public intern
Art. 10
(1) Directiile de specialitate ale Consiliului Concurentei sunt: Directia
bunuri de consum, Directia servicii, Directia industrie si energie, Directia
autorizare ajutor de stat, Directia raportare, monitorizare si control ajutor
de stat, Directia cercetare - sinteze, Directia juridic-contencios, Directia
relatii externe si integrare europeana, Directia monitorizare teritoriala.
(2) In compunerea Consiliului Concurentei intra, de asemenea, si
inspectoratele teritoriale, care sunt unitati exterioare (teritoriale) ale
Consiliului Concurentei, facand parte din acesta. Acestea actioneaza in
limitele competentelor si atributiilor prevazute de dispozitiile legale,
activitatea lor fiind coordonata si indrumata de catre Directia monitorizare
teritoriala.
(3) Directiile operationale ale Consiliului Concurentei sunt: Directia
buget, resurse umane si Directia administrativa. Aceste directii, impreuna cu:
Serviciul secretare de cabinet, Serviciul relatii publice si protocol, Servicii
generale, Biroul documente secrete, Arhivele si Magazia de materiale alcatuiesc
Secretariatul general, care este condus de catre un secretar general.
(4) In cadrul Consiliului Concurentei functioneaza Compartimentul audit
public intern.
Directiile Consiliului Concurentei
Art. 11
(1) Directia bunuri de consum, Directia servicii si Directia industrie si
energie sunt coordonate de catre un vicepresedinte si doi consilieri de
concurenta, desemnati pentru domeniul fuziuni si anti-trust.
(2) Directia autorizare ajutor de stat si Directia raportare, monitorizare
si control ajutor de stat sunt coordonate de catre un vicepresedinte si doi
consilieri de concurenta, desemnati pentru domeniul ajutor de stat.
(3) Directia relatii externe si integrare europeana, Directia
juridic-contencios, Directia cercetare - sinteze si Directia monitorizare
teritoriala sunt coordonate de catre presedintele Consiliului Concurentei.
(4) In cadrul fiecarei directii se pot constitui, prin ordin al
Presedintelui Consiliului Concurentei, la solicitarea directorului,
compartimente si module de lucru, acestea din urma specializate pe anumite
domenii de activitate. In cazul in care nu mai sunt necesare, pot fi
desfiintate sau inlocuite cu alte module.
(5) Directia servicii, Directia bunuri de consum si Directia industrie si
energie au atributii referitoare la:
a) aplicarea strategiei generale stabilite in plenul Consiliului
Concurentei;
b) desfasurarea de activitati de cunoastere a pietelor, in vederea
detectarii existentei unor fenomene sau practici de natura a avea efecte
anticoncurentiale;
c) analizarea cererilor sau a plangerilor, denuntand, respectiv acuzand o
practica anticoncurentiala si elaborarea de propuneri, pe baza celor
constatate, in vederea adoptarii de masuri in aplicarea art. 46 din Legea
concurentei nr. 21/1996;
d) analizarea notificarilor operatiunilor de concentrare economica, in baza
procedurii stabilite prin regulament si elaborarea de propuneri, pe baza celor
constatate, in aplicarea prevederilor art. 51 din Legea concurentei nr.
21/1996;
e) analizarea si elaborarea de propuneri pentru aplicarea prevederilor art.
12 lit. b) si art. 16 alin. (5) din Legea concurentei nr. 21/1996;
f) desfasurarea activitatilor de investigatie in conformitate cu Legea
concurentei nr. 21/1996, privind cazurile de incalcare a dispozitiilor art. 5
alin. (1), art. 6, art. 9, art. 13 si art. 16 din lege si acordarea de dispense
pentru intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti economici ori practici
concertate, prorogari de dispense, care se incadreaza in prevederile art. 5
alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996;
g) analizarea cererilor de certificare prealabila a neinterventiei, la
cererea agentilor economici si elaborarea de propuneri, pe baza analizei
dovezilor prezentate de acestia, in sensul certificarii neinterventiei
Consiliului Concurentei sau al declansarii unei investigatii, daca aceasta este
necesara;
h) analizarea si elaborarea de propuneri in vederea emiterii de avize
conforme pentru proiectele de acte normative care pot avea impact
anticoncurential si elaborarea propunerii de modificare a acelora care au un
asemenea efect;
i) initierea de masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a
concurentei in vederea elaborarii de catre Consiliul Concurentei a unor
recomandari catre Guvern;
j) urmarirea aplicarii efective a deciziilor, respectiv a obligatiilor sau
a conditiilor impuse de Consiliul Concurentei;
k) predarea la compartimentul documentare a tuturor dosarelor de
investigatie, studiilor, rapoartelor si a altor documente ce contin date si
informatii utile si participarea la crearea bazei centralizate de date si de
documentare a Consiliului Concurentei;
l) indeplineste orice alte atributii prevazute in Legea concurentei nr.
21/1996, dispuse de catre Presedintele Consiliului Concurentei.
(6) Directia autorizare ajutor de stat are urmatoarele atributii:
a) analizeaza potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999 si ale
regulamentelor emise in aplicarea acesteia ajutoarele de stat individuale si
schemele de ajutor de stat notificate de catre furnizor si initiator;
b) intocmeste proiecte de avize pentru ajutoarele de stat prevazute la art.
2 alin. (2) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat;
c) intocmeste proiecte de puncte de vedere solicitate in temeiul art. 30
din Legea concurentei nr. 21/1996;
d) face propuneri fundamentate Comisiei de ajutor de stat in urma analizei
realizate pentru indeplinirea atributiilor prevazute la lit. a), b) si c);
e) analizeaza sesizarile privind incalcarea prevederilor Legii nr.
143/1999;
f) desfasoara activitati de investigatie in conformitate cu Legea nr.
143/1999 atunci cand constata ca masura notificata prezinta indoieli cu privire
la compatibilitatea sa cu prevederile acestei legi;
g) vegheaza la respectarea reglementarilor existente in materie de ajutor
de stat;
h) acorda consultanta de specialitate la solicitarea autoritatilor publice
sau altor organisme care administreaza sursele statului pentru elaborarea de
noi scheme de ajutor de stat, prelungirea sau modificarea celor existente;
i) colaboreaza cu Directia juridic-contencios la intocmirea materialelor
necesare in vederea sesizarii instantelor de judecata in cazul ajutoarelor de
stat ilegale si interzise;
j) colaboreaza cu departamentele si directiile din cadrul Consiliului
Concurentei in scopul obtinerii unor informatii utile pentru analiza
ajutoarelor de stat notificate;
k) analizeaza efectele acordarii de ajutoare de stat asupra mediului de
afaceri si propune masuri privind modificarea, completarea sau anularea unor
ajutoare de stat care conduc la distorsiuni semnificative pe piata sau la
incalcarea tratatelor internationale la care Romania este parte;
l) indeplineste orice alte atributii impuse de aplicarea Legii nr. 143/1999
privind ajutorul de stat.
(7) Directia raportare, monitorizare si control ajutor de stat are
urmatoarele atributii:
a) elaboreaza regulamentele pentru aplicarea Legii nr. 143/1999 privind
ajutorul de stat, referitoare la procedurile de inventariere, raportare si
monitorizare a ajutoarelor de stat precum si de asigurare a transparentei
relatiilor financiare dintre autoritatile publice si intreprinderile publice;
b) propune si initiaza modificari ale unor scheme de ajutor de stat
existente daca apar diferente substantiale intre efectul scontat de catre stat
la implementarea schemei respective si cel efectiv constatat in practica;
c) colaboreaza la elaborarea unor machete standard pentru colectarea
informatiilor precum si modele standard de prelucrare pe calculator a
informatiilor primite in domeniul ajutorului de stat;
d) supravegheaza si controleaza ajutoarele de stat existente, in derulare,
in vederea verificarii respectarii prevederilor actelor normative sau
administrative care le instituie si a deciziilor de autorizare emise de
Consiliul Concurentei;
e) primeste si prelucreaza raportarile transmise de catre furnizorii de
ajutoare de stat, precum si de catre oricare alte organisme care administreaza
surse ale statului sau ale colectivitatilor locale, conform prevederilor legii;
f) evalueaza cuantumul anual al ajutorului de stat pe baza informatiilor
colectate privind ajutoarele de stat acordate in economie, la nivel de schema
de ajutor si pe principalii beneficiari;
g) colaboreaza cu Directia teritoriala in vederea supravegherii,
controlului si evaluarii efectelor acordarii de ajutoare de stat asupra pietei
concurentiale;
h) intocmeste, in fiecare an, inventarul ajutoarelor de stat pentru anul de
raportare, actualizeaza si corecteaza, daca este cazul, inventarul anilor
precedenti conform procedurilor prevazute in regulamente;
i) intocmeste raportul anual asupra ajutoarelor de stat acordate in Romania
care se supune aprobarii Guvernului Romaniei si se transmite la organismele
internationale;
j) participa la elaborarea materialelor de mediatizare a problematicii
ajutorului de stat, precum si la specializarea personalului din administratia
centrala si locala cu atributii in acest domeniu;
k) elaboreaza proiecte de raspuns la sesizarile si reclamatiile agentilor
economici si persoanelor fizice privind domeniul ajutorului de stat, impreuna
cu Directia autorizare ajutor de stat;
l) urmareste evolutia in timp a ajutoarelor acordate printr-un sistem de
evidenta computerizata a actelor normative care contin prevederi prin care se
instituie ajutoare de stat, grupate pe sectoare de activitate;
m) urmareste indeplinirea obligatiei furnizorilor, beneficiarilor de ajutor
de stat si a oricaror alte organisme care administreaza surse ale statului sau
ale colectivitatilor locale de a-si organiza evidente specifice privind
ajutoarele de stat acordate/primite;
n) propune comisiei coordonatoare luarea unor masuri corespunzatoare,
potrivit legii, in cazul in care constata ca un ajutor existent denatureaza
semnificativ mediul concurential normal sau afecteaza comertul dintre Romania
si statele membre ale Uniunii Europene;
o) propune comisiei coordonatoare luarea de masuri corespunzatoare,
potrivit legii, in vederea recuperarii sau rambursarii ajutorului de stat in
cazul in care nu au fost respectate conditiile sau obligatiile prevazute in
decizia de autorizare;
p) urmareste asigurarea transparentei relatiilor financiare dintre
autoritatile publice si intreprinderile publice, precum si transparenta
financiara in cadrul anumitor intreprinderi, conform regulamentelor emise;
r) executa orice alte atributii rezultand din prevederile legale in materia
ajutorului de stat sau dispuse de Presedintele Consiliului Concurentei.
(8) Directia cercetare - sinteze are urmatoarele atributii:
a) creeaza si dezvolta baze de date privind piata unor produse si servicii,
utile compartimentelor de specialitate pentru identificarea si catalogarea
pietelor relevante, prin preluarea unor informatii detinute in compartimentele
Consiliului Concurentei (pentru cazurile investigate) si din surse externe
(organisme guvernamentale si neguvernamentale);
b) cerceteaza, la cerere, aspectele privitoare la definirea pietei si la
determinarea cotei de piata pentru cazurile investigate de celelalte
compartimente de specialitate si participa la aceste investigatii;
c) desfasoara activitati de cercetare referitoare la: structura pietei si a
mediului concurential, tendintele generale ale pietelor si posibilitatile
aparitiei unor practici anticoncurentiale, gradul de concentrare economica si
efectele acesteia asupra mediului concurential;
d) colaboreaza cu organe ale administratiei publice centrale si locale,
precum si cu organizatiile patronale in ce priveste politicile de ramura sau
sectoriale;
e) analizeaza masurile cu impact asupra mediului concurential, tendintele
observate sub aspectul raportului dintre cererea si oferta de bunuri si
servicii, prezentand periodic informari Plenului Consiliului Concurentei;
f) asigura si prelucreaza periodic informatiile necesare la fundamentarea
modificarii plafoanelor valorice, in conditiile Legii nr. 143/1999 privind
ajutorul de stat si ale art. 8 si 15 din Legea concurentei nr. 21/1996, pentru
modificarea cuantumului tarifelor percepute pentru procedurile si serviciile
prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996, si de regulamentele emise pentru
aplicarea acesteia, in functie de indicele general al preturilor si tarifelor;
g) propune Plenului emiterea de avize conforme pentru proiectele de acte normative
care pot avea impact anticoncurential si modificarea acelora care au un
asemenea efect;
h) intocmeste periodic situatii statistice si sinteze privind lucrarile si
cazurile instrumentate de compartimentele de specialitate din cadrul
Consiliului Concurentei, necesare informarii organelor de conducere ale
Consiliului Concurentei, precum si raportarilor catre Comisia Europeana privind
cazurile evaluate in Romania in domeniul concurentei;
i) urmareste impreuna cu celelalte compartimente de specialitate aplicarea
efectiva a deciziilor proprii si informeaza in situatia in care se constata
abateri de la aplicarea acestora;
j) elaboreaza proiectul de Raport anual al Consiliului Concurentei in
colaborare cu celelalte compartimente de specialitate din cadrul Consiliului
Concurentei;
k) intocmeste materiale pentru informarea publicului in domeniul
concurentei si al ajutorului de stat, prin mass-media;
l) asigura actualizarea bibliotecii clasice si electronice de specialitate
a Consiliului Concurentei;
m) asigura actualizarea site-ului Consiliului Concurentei in colaborare cu
Directia relatii externe si integrare europeana;
n) indeplineste orice alte sarcini dispuse de Presedintele Consiliului
Concurentei.
(9) Directia juridic-contencios are urmatoarele atributii:
a) acorda consultanta de specialitate membrilor Consiliului Concurentei si
personalului din directiile de specialitate si poate participa la investigatii;
b) reprezinta Consiliul Concurentei in fata instantelor judecatoresti;
c) personalul Directiei juridic-contencios va colabora cu inspectorii de
concurenta care au instrumentat cazurile aflate pe rolul instantelor
judecatoresti, in vederea indeplinirii activitatii de reprezentare a
Consiliului Concurentei in fata instantelor judecatoresti;
d) difuzeaza in interiorul institutiei informari periodice privind actele
normative care reglementeaza concurenta sau care au incidenta asupra mediului
concurential si contribuie la crearea bazei centralizate de date si documente a
institutiei;
e) avizeaza in prealabil pentru legalitate deciziile Consiliului
Concurentei;
f) colaboreaza cu celelalte compartimente de specialitate la redactarea
actelor emise de Consiliul Concurentei si de presedintele acestuia;
g) efectueaza cercetari de doctrina si jurisprudenta in domeniul
concurentei;
h) participa la elaborarea proiectului de raport anual al Consiliului
Concurentei in colaborare cu directiile de specialitate si Secretariatul
general;
i) personalul Directiei juridic-contencios va colabora cu inspectorii de
concurenta din cadrul Directiei de relatii externe si integrare europeana in
vederea efectuarii de cercetari in directia armonizarii legislatiei romanesti
cu legislatia internationala in domeniul concurentei;
j) asigura obtinerea avizelor si a aprobarilor legale de la Consiliul
Legislativ si de la alte organe, conform dispozitiilor legale;
k) intocmeste evidenta executarii deciziilor Consiliului Concurentei in
colaborare cu directiile operationale si inspectoratele teritoriale.
(10) Directia relatii externe si integrare europeana are urmatoarele
atributii:
a) asigura indeplinirea atributiilor care ii revin Consiliului Concurentei,
in calitatea sa de integrator al capitolului 6 - "Politica in domeniul
Concurentei" in etapele de: pregatire a documentelor de negociere,
identificare a elementelor de acquis comunitar ce vor trebui preluate,
transmitere a rapoartelor periodice asupra activitatii de aplicare a
acquis-ului comunitar (practica decizionala) la Comisia Europeana;
b) asigura implementarea proiectelor finantate din fonduri nerambursabile,
si anume: proiectele din programele comunitare (Phare) si proiectele in cadrul
asistentei bilaterale;
c) asigura conditiile necesare pentru participarea Consiliului Concurentei
la activitatea organizatiilor internationale cu care colaboreaza (OCDE, UNCTAD,
OMC, Reteaua Internationala a Concurentei si altele) si pregatirea perspectivei
relatiilor cu Reteaua Europeana a Concurentei;
d) initiaza relatiile de colaborare cu institutii similare din strainatate,
prin incheierea de acorduri bi si multilaterale;
e) asigura derularea acordurilor de colaborare incheiate cu institutiile
similare din strainatate;
f) asigura conditiile necesare in vederea organizarii si desfasurarii
misiunilor in strainatate ale membrilor si/sau ale personalului Consiliului
Concurentei, precum si ale misiunilor straine la sediul Consiliului
Concurentei;
g) organizeaza si desfasoara manifestari specifice, cu caracter
international, cum sunt: cursuri, conferinte, seminarii, simpozioane etc.,
menite sa contribuie la pregatirea profesionala a personalului Consiliului
Concurentei;
h) organizeaza activitati de informare - documentare in domeniul relatiilor
internationale;
i) asigura traduceri, din si in limbile straine, a unor acte si documente
relevante legate de activitatea internationala a institutiei;
j) acorda asistenta de specialitate in domeniul relatiilor internationale,
pentru toate structurile componente ale Consiliului Concurentei;
k) indeplineste oricare alte sarcini aferente relatiilor internationale si
integrarii europene ale Consiliului Concurentei, derivate din prevederile
legislatiei in vigoare, precum si din dispozitia presedintelui Consiliului
Concurentei.
(11) Directia monitorizare teritoriala are urmatoarele atributii:
a) coordonarea si indrumarea activitatii aparatului teritorial, in domeniul
concurentei si ajutorului de stat;
b) realizarea, impreuna cu Directia relatii externe si integrare europeana,
a masurilor ce revin Consiliului Concurentei in procesul de integrare europeana
si implementarea acquis-ului comunitar la nivel local;
c) elaborarea trimestriala a programului-cadru de activitate pe baza
sarcinilor primite de la Presedintele Consiliului Concurentei, a propunerilor
celorlalte directii ale Consiliului Concurentei si ale inspectoratelor de
concurenta teritoriale pe care il prezinta spre aprobare Presedintelui;
d) colaborarea cu celelalte directii din Consiliul Concurentei, in vederea
evaluarii efectelor acordarii ajutoarelor de stat sau a practicilor
anticoncurentiale asupra pietei;
e) asigurarea participarii eficiente a aparatului teritorial in relatiile
cu autoritatile publice locale;
f) urmarirea indeplinirii sarcinilor repartizate aparatului teritorial;
g) asigurarea informarii, documentarii si pregatirii profesionale a
aparatului teritorial;
h) mediatizarea, prin aparatul teritorial, a legislatiei in domeniul
concurentei si ajutorului de stat;
i) numirea si delegarea, impreuna cu Directia juridic-contencios, a
persoanelor din cadrul inspectoratelor teritoriale de concurenta care sa
reprezinte institutia in procesele aflate pe rolul instantelor judecatoresti;
j) intocmirea punctelor de vedere tehnico-economice referitoare la
procesele-verbale atacate in instanta, la cererea Directiei juridic-contencios;
k) propunerea si repartizarea (lunara) in teritoriu a creditelor bugetare
(cheltuieli materiale si de deplasare) in conformitate cu destinatia aprobata
si planul de activitate;
l) asigurarea organizarii si desfasurarii activitatii administrative, de
protocol, gospodarire, transport si servicii generale in teritoriu in conditii
de eficienta maxima;
m) urmarirea realizarii logisticii necesare functionarii aparatului
teritorial;
n) efectuarea la nivel central a evidentei contabile primare, inclusiv pana
la nivel de balanta contabila;
o) indeplinirea oricaror alte atributii primite de la Presedintele
Consiliului Concurentei;
(12) Inspectoratele teritoriale ale Consiliului Concurentei au urmatoarele
atributii:
a) efectueaza investigarea cazurilor privind posibile practici
anticoncurentiale, urmarind finalizarea actiunilor in termenele legale;
b) efectueaza actiuni de control cu privire la respectarea reglementarilor
legale din domeniul concurentei;
c) efectueaza examinari preliminare pentru depistarea practicilor
anticoncurentiale si a cazurilor de concentrari economice nenotificate;
d) rezolva operativ sesizarile, plangerile si cererile depuse la
inspectorate si transmit Directiei teritoriale, notele cuprinzand concluziile
acestor actiuni;
e) urmareste aplicarea efectiva a deciziilor emise de catre Consiliul
Concurentei;
f) efectueaza, din proprie initiativa, investigatii utile pentru
cunoasterea pietei;
g) supravegheaza pe plan local comportamentul pe piata al agentilor
economici;
h) efectueaza actiuni de monitorizare a ajutoarelor de stat existente in
derulare;
i) participa la investigatiile stabilite prin decizii emise de catre
Presedintele Consiliului Concurentei;
j) efectueaza controlul la furnizorii de ajutoare de stat privind
respectarea procedurilor de raportare prevazute de regulamentul intocmit de
catre Consiliul Concurentei;
k) urmareste: identificarea ajutoarelor de stat ilegale, verificarea
respectarii deciziei Consiliului Concurentei referitoare la ajutoarele de stat
interzise, identificarea actelor administrative care pot sa contina scheme de
ajutor de stat sau ajutoare individuale, emise de catre autoritatile
administratiei publice locale, verificarea la beneficiarii ajutoarelor de stat
a evidentelor speciale privind ajutoarele de stat primite;
l) identifica intreprinderile care intr-o perioada de pana la 3 ani au
beneficiat de o forma de ajutor de stat in valoare totala peste plafonul
stabilit periodic de Consiliul Concurentei si care nu au fost notificate
Consiliului Concurentei;
m) supravegheaza relatiile financiare dintre autoritati publice si
intreprinderi publice, precum si asigurarea transparentei in cadrul
intreprinderilor cu drepturi speciale sau exclusive ori carora le-a fost
incredintata prestarea unor servicii de interes economic general.
(13) De asemenea, inspectoratele teritoriale au si urmatoarele atributii
generale:
a) colaboreaza cu Directia juridic-contencios in evidenta si urmarirea
proceselor aflate pe rolul instantelor judecatoresti rezultate in urma
actiunilor de control in teritoriu si intocmesc puncte de vedere
tehnico-economice;
b) mediatizeaza legislatia in domeniile concurentei si al ajutorului de
stat;
c) intocmesc situatiile privind deconturile de cheltuieli materiale si de
personal;
d) intocmesc "Planul de masuri de implementare a acquis-ului comunitar
la nivel local";
e) participa la seminarii si intalniri cu mediul de afaceri si organele
administratiei publice locale pentru implementarea in teritoriu a prevederilor
legale in domeniile concurentei si al ajutorului de stat.
Secretariatul general
Art. 12
(1) Secretarul general are urmatoarele atributii:
a) coordoneaza buna functionare a directiilor si compartimentelor si
activitatilor cu caracter operational din cadrul Consiliului Concurentei;
b) coordoneaza activitatea de elaborare a politicilor de personal si
principiile directoare pentru managementul de personal;
c) stabileste modul de utilizare si de arhivare a registrelor;
d) orice alte atributii sau insarcinari incredintate de catre Presedintele
Consiliului Concurentei.
(2) Directia buget, resurse umane are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza, in colaborare cu celelalte directii, proiectul bugetului de
venituri si cheltuieli al Consiliului Concurentei;
b) intocmeste documentatia pentru deschiderea de credite bugetare;
c) intocmeste propuneri de repartizare pe trimestre a creditelor bugetare;
d) intocmeste situatia privind repartizarea pe luni a cheltuielilor de
personal aprobate pe anul in curs;
e) intocmeste situatia privind monitorizarea cheltuielilor de personal
finantate de la bugetul de stat;
f) pregateste, cu avizul Directiei juridic-contencios, contractele
incheiate de Consiliul Concurentei si comenzile de achizitii publice;
g) intocmeste documentatia privind deplasarile in strainatate, inclusiv
devizul estimativ de cheltuieli, in baza ordinului emis de Presedintele
institutiei;
h) intocmeste statele de plata pentru salarii si alte drepturi salariale
ale personalului Consiliului Concurentei;
i) intocmeste lunar declaratiile si evidenta nominala a asiguratilor si
obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale, bugetul asigurarilor
pentru somaj, bugetul asigurarilor de sanatate;
j) intocmeste lunar declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul
general consolidat;
k) intocmeste cercetarile statistice privitoare la cheltuielile de personal
(S1 lunar, S2 anual, S3 Eurostat);
l) intocmeste fisele fiscale pentru salariatii institutiei, intocmeste
ordine de plata in lei si in valuta pentru platile din buget si raspunde de
legalitatea si regularitatea acestora;
m) organizeaza si conduce evidenta angajamentelor bugetare si legale;
n) urmareste evidenta tehnic operativa, analitica si sintetica privind
inregistrarea in contabilitate a principalelor operatiuni;
o) intocmeste situatia financiara anuala, urmareste corelatia conturilor de
bilant si a situatiilor trimestriale si anuale;
q) organizeaza activitatea de control financiar preventiv in conformitate
cu prevederile legale;
r) monitorizeaza transmiterea de catre agentii economici a ordinelor de
plata a taxelor, tarifelor si amenzilor prevazute de legislatia in vigoare;
s) realizeaza inventarierile patrimoniale periodice si efectueaza
verificari si controale inopinate, dispuse de conducerea institutiei, cu
privire la aspectele financiare si de gestiune din cadrul Consiliului
Concurentei; indeplineste formalitatile tehnice si legale in vederea
organizarii interviurilor si procedurile de selectie a personalului;
t) completeaza documentele si indeplineste activitatile necesare pentru
angajari, transferuri, demisii; raspunde de aplicarea prevederilor legale
privind salarizarea personalului Consiliului Concurentei; raspunde pentru
aplicarea corecta si la timp a hotararilor Guvernului privind indexarea salariilor;
u) intocmeste si supune aprobarii acordarea unor drepturi ale personalului
in conditiile legii, avansarea in functie, grade si trepte profesionale,
trecerea in gradatii superioare, majorarea salariului de baza si acordarea
salariului cuvenit;
v) pastreaza si completeaza cartile de munca si registrul general de
evidenta al salariatilor; indeplineste formalitatile tehnice si legale in
vederea organizarii interviurilor si procedurilor de evaluare periodica a
personalului;
x) identifica si centralizeaza necesarul de personal in colaborare cu
compartimentele din cadrul institutiei si pe baza sugestiilor acestora,
intocmeste si actualizeaza fisele de post pe baza regulamentelor institutiei si
in colaborare cu conducerile compartimentelor;
y) centralizeaza pe baza propunerilor facute de directorii directiilor
programul de pregatire profesionala a personalului, pe care-l supune spre
aprobare conducerii Consiliului Concurentei;
z) realizeaza programul de instruire si de pregatire profesionala a
personalului, aprobat de Consiliul Concurentei si colaboreaza cu Agentia
Nationala a Functionarilor Publici.
(3) In cadrul Directiei administrative functioneaza compartimente de:
achizitii, evidenta de gestiune si mijloace logistice si transport auto.
(4) Directia administrativa are urmatoarele atributii:
a) intocmeste programul achizitiilor publice de produse si servicii;
b) elaboreaza si intocmeste documentatia pentru achizitiile publice de
bunuri si servicii in conformitate cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
60/2001 privind achizitiile publice, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 212/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) receptioneaza si gestioneaza produsele achizitionate;
d) intocmeste documentatia catre R.A. "Monitorul Oficial" pentru
publicarea ordinelor si deciziilor emise de Consiliul Concurentei;
e) avizeaza facturile emise de furnizori sau prestatori;
f) asigura gestionarea mijloacelor fixe si obiectelor de inventar din evidentele
contabile ale Consiliului Concurentei;
g) se ocupa de rezervarea si pregatirea salilor pentru sedintele de
audieri;
h) asigura depunerea sau preluarea operativa a corespondentei;
i) primeste si verifica facturile emise de ROMTELECOM, privind convorbirile
efectuate de catre salariatii Consiliului Concurentei;
j) gestioneaza si raspunde de buna functionare a parcului auto;
k) raspunde de gestionarea bonurilor valorice de carburant auto, de
eliberarea acestora si de incadrarea in consumul normat de carburant;
l) intocmeste documentele de necesitate pentru reviziile si reparatiile
autoturismelor;
m) asigura si gestioneaza resursele financiare pentru publicarea revistei
"Profil Concurenta".
(5) Atributiile Serviciului secretare de cabinet sunt urmatoarele:
a) primeste, inregistreaza si asigura evidenta, distributia si circulatia
corespondentei, materialelor pentru sedinte si a altor documente;
b) asigura pregatirea mapelor de sedinta pentru membrii Consiliului Concurentei;
c) intocmeste si asigura consultarea stenogramelor si a proceselor-verbale
ale sedintelor in plen si in comisii ale Consiliului Concurentei;
d) indeplineste si alte atributii incredintate de catre Presedintele
Consiliului Concurentei.
(6) Serviciul relatii publice si protocol are urmatoarele atributii:
a) primeste, inregistreaza si transmite, in cadrul Consiliului Concurentei,
petitiile persoanelor fizice si juridice;
b) distribuie angajatilor corespondenta sosita si asigura predarea cu
prioritate a lucrarilor cu caracter urgent, a telegramelor sau a notelor
telefonice;
c) indeplineste formalitatile cerute de situatiile oficiale in care este
implicat Consiliul Concurentei;
d) organizeaza primirea delegatiilor din partea organizatiilor
internationale, conform programului elaborat de catre Directia relatii externe
si integrare europeana;
e) se ocupa de indeplinirea formalitatilor legale privind vizitele
delegatilor Consiliului Concurentei in strainatate, in conformitate cu
programul stabilit;
f) prin ofiterul de presa desemnat, asigura contactele media, iar atunci
cand este cazul, organizeaza si conferintele de presa;
g) asigura prin contracte de colaborare externa, translatori.
Compartimentul de audit intern
Art. 13
(1) Compartimentul de audit intern are atributiile prevazute de legislatia
specifica;
(2) Compartimentul de audit intern este subordonat direct Presedintelui
Consiliului Concurentei.
CAP. 4
Proceduri de functionare
A. Deliberarea si decizia in plenul Consiliului Concurentei
Art. 14
(1) Plenul Consiliului Concurentei se intruneste la solicitarea
presedintelui, conform unui program periodic, anterior stabilit. In cazurile ce
necesita o solutionare urgenta, presedintele poate solicita intrunirea Plenului
in regim de urgenta.
(2) Agenda lucrarilor Plenului Consiliului Concurentei va include
elaborarea programului sau de lucru lunar si al directiilor de specialitate,
precum si analiza stadiului de realizare sau a modului cum au fost indeplinite
obiectivele stabilite. Atat la elaborarea programului de lucru, cat si la
analiza, pot fi invitati la lucrarile plenului secretarul general si
conducatorii directiilor implicate.
(3) Plenul Consiliului Concurentei delibereaza si decide valabil in cvorum
de cinci membri, dintre care unul trebuie sa fie presedintele sau
reprezentantul sau desemnat, vicepresedinte al Consiliului Concurentei.
(4) Hotararile Plenului Consiliului Concurentei se adopta cu majoritatea
de voturi a membrilor prezenti. Fiecare membru dispune de un vot; in caz de
paritate de voturi, prevaleaza solutia votata de presedinte sau, dupa caz, de
vicepresedintele care il inlocuieste.
(5) Lucrarile plenului se consemneaza in procesul-verbal de sedinta, intocmit
de persoanele nominalizate de secretarul general, care este apoi transcris in
registrul de deliberari al Consiliului Concurentei. In registrul de deliberari
semneaza toti membrii Consiliului Concurentei, care au participat la sedinta.
Procesul-verbal consemneaza cvorum-ul, desfasurarea deliberarilor, votul si
deciziile adoptate si opiniile separate exprimate, daca este cazul. Acesta
trebuie semnat de catre toti membrii Plenului participanti la sedinta.
B. Proceduri de analiza si investigatii
Art. 15
(1) Sesizarile, plangerile si cererile referitoare la practici
anticoncurentiale sau la ajutoare de stat, cererile de exceptari individuale,
notificarile de concentrare, precum si cererile de certificare prealabila a
neinterventiei, primite de Consiliul Concurentei se solutioneaza printr-o
procedura ce poate cuprinde, dupa caz, urmatoarele faze: examinarea, efectuarea
investigatiei, decizia si urmarirea aplicarii masurilor.
(2) Deschiderea din oficiu a unei investigatii se face dupa cum urmeaza:
a) daca un membru al Plenului Consiliului Concurentei ia cunostinta de o
situatie susceptibila a constitui o incalcare a Legii concurentei sau a Legii
privind ajutorul de stat, acesta inainteaza vicepresedintelui comisiei de
resort a Consiliului Concurentei o nota cu privire la situatia respectiva, cu
temeiurile calificarii drept incalcare a Legii concurentei sau a Legii privind
ajutorul de stat;
b) directia de resort, in urma primirii unei cereri de certificare
prealabila a neinterventiei Consiliului Concurentei in legatura cu un acord sau
o pozitie dominanta asupra carora are dubii serioase privind compatibilitatea
cu un mediu concurential normal sau in urma constatarii unui fapt susceptibil a
constitui o incalcare a prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din Legea
concurentei nr. 21/1996, intocmeste o propunere motivata privind deschiderea
unei investigatii;
c) investigatia din oficiu, decisa in plenul Consiliului Concurentei, se
declanseaza prin ordin al presedintelui.
(3) Deschiderea unei investigatii la primirea unei cereri sau plangeri
denuntand, respectiv acuzand o practica anticoncurentiala care prezinta
suficient temei de fapt si de drept se face dupa cum urmeaza:
a) dupa analiza plangerii, directia de resort va intocmi o propunere
motivata privind deschiderea unei investigatii;
b) investigatia se va declansa prin ordin al presedintelui in baza notei
directiei de resort.
(4) In situatiile prevazute la alin. (2) lit. b) si alin. (3) se urmeaza
procedura prevazuta la art. 8 alin. (8) din prezentul regulament.
(5) Deschiderea unei investigatii la primirea unei cereri sau plangeri
privind acordarea unui ajutor de stat nenotificat sau interzis prin decizie de
catre Consiliul Concurentei care prezinta suficient temei de fapt si de drept
se face dupa cum urmeaza:
a) dupa analiza plangerii, directia de resort va intocmi o propunere
motivata privind deschiderea unei investigatii;
b) investigatia se va declansa prin ordin al presedintelui in baza notei
directiei de resort.
(6) Deschiderea unei investigatii in cazul concentrarilor economice si al
cererilor de dispensa formulate de agentii economici se face dupa cum urmeaza:
a) din oficiu, in cazul concentrarilor economice care prezinta indoieli
serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal conform
prevederilor art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea concurentei nr. 21/1996;
b) la cererea agentilor economici interesati in obtinerea unei exceptari
individuale de la aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea
concurentei nr. 21/1996, care invoca indeplinirea conditiilor prevazute la art.
5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996;
c) in situatiile prevazute la lit. a) si lit. b), investigatia se va
declansa prin ordin al presedintelui, in baza notei directiei de resort.
(7) Deschiderea unei investigatii la cererea oricareia dintre autoritatile,
institutiile, organizatiile sau a oricaruia dintre organele mentionate la art.
30 lit. a) - f) din Legea concurentei nr. 21/1996, se va face dupa cum urmeaza:
a) directia de resort va intocmi un punct de vedere referitor la
solicitarea in cauza, care va fi supus examinarii plenului;
b) ordinul de declansare a investigatiei va fi emis de catre presedinte, pe
baza deliberarii plenului.
Art. 16
(1) Examinarea, desfasurata conform procedurii, se declanseaza o data cu
primirea la registratura Consiliului Concurentei a sesizarilor, plangerilor,
cererilor si notificarilor si se finalizeaza, dupa caz, cu decizie de
respingere sau de declansare a unei investigatii.
(2) Sesizarile, plangerile, cererile si notificarile primite de Consiliul
Concurentei, dupa inregistrarea in Registrul general de intrare si de iesire a
corespondentei, sunt transmise in aceeasi zi la cabinetul presedintelui.
(3) In functie de natura lor, petitiile sunt repartizate de catre
presedinte, vicepresedintelui si consilierilor de concurenta care coordoneaza
directia de specialitate competenta.
(4) Pe baza analizei efectuate in cadrul directiei de resort,
vicepresedintele si consilierii de concurenta vor propune, dupa caz:
a) certificarea neinterventiei sau respingerea cererilor de neinterventie;
b) neinterventia sau neobiectiunea in cazul operatiunilor de concentrare
economica notificate;
c) respingerea cererilor sau plangerilor care nu prezinta suficiente
temeiuri pentru a justifica pornirea unei investigatii;
d) autorizarea masurii de ajutor de stat;
e) adoptarea unei decizii prin care se constata ca masura nu constituie
ajutor de stat;
f) declansarea unei investigatii.
(5) Propunerile prevazute la alin. (4) vor fi inaintate presedintelui, care
va emite decizii ce se vor inregistra in registrele speciale.
(6) In conformitate cu regulamentele specifice, Secretariatul general va
comunica deciziile.
Art. 17
(1) Ori de cate ori dispune pornirea unei investigatii, presedintele
desemneaza un raportor din randurile inspectorilor de concurenta.
(2) Atributiile raportorului sunt urmatoarele:
a) conduce echipa de investigatie;
b) instrumenteaza toate actele procedurii de investigatie;
c) intocmeste raportul asupra investigatiei si propune masuri;
d) comunica raportul partilor in cauza si primeste observatiile acestora;
e) propune presedintelui desemnarea de experti si/sau audierea autorului
plangerii sau a reclamantului, la cererea acestuia, precum si a oricarei
persoane fizice sau juridice care declara ca detine date si informatii
relevante pentru stabilirea adevarului in cauza investigata;
f) depune dosarul cauzei, cuprinzand raportul si documentele, datele,
informatiile si alte probe rezultate in urma investigatiei, comisiilor si/sau
plenului, asigurand respectarea termenelor legale;
g) convoaca pentru audiere agentii economici participanti la practica
anticoncurentiala - obiect al investigatiei;
h) prezinta si sustine raportul in fata plenului;
i) completeaza investigatia si/sau raportul, la solicitarea plenului;
j) controleaza si urmareste aplicarea deciziilor Consiliului Concurentei
pentru cazul respectiv si informeaza prin raportare.
(3) Presedintele va desemna raportorul pentru fiecare investigatie in
parte, folosind, in ordine, urmatoarele criterii:
a) incadrarea in directia avand ca domeniu ramura economica in care urmeaza
sa se desfasoare investigatia sau din compartimentul de specialitate;
b) asigurarea incarcarii echilibrate a raportorilor.
(4) Echipa de investigatie se constituie la propunerea directorilor, prin
hotararea vicepresedintelui care coordoneaza compartimentul de specialitate ce
a propus declansarea investigatiei.
Art. 18
Efectuarea investigatiei este reglementata prin regulamentele specifice
emise de Consiliul Concurentei.
Art. 19
(1) Dupa primirea raportului de catre presedinte, acesta programeaza
prezentarea lui in plenul Consiliului Concurentei de catre raportor.
(2) Cu minimum 5 zile inaintea datei fixate pentru deliberare,
Secretariatul general va transmite tuturor membrilor Consiliului Concurentei
programarea deliberarii in plen, o copie dupa raport si va pune la dispozitie
dosarul investigatiei.
(3) Lucrarile plenului nu sunt publice.
(4) Lucrarile plenului se pot inregistra pe banda audio.
(5) Sanctiunea se aplica agentilor economici de catre Plen, prin aceeasi
decizie prin care s-a constatat savarsirea respectivei contraventii.
(6) Urmarirea aplicarii deciziilor se realizeaza de catre raportor.
(7) Raportorul va prezenta un raport comisiei Consiliului Concurentei
privitor la modul cum au fost aplicate, de catre agentii economici, deciziile
luate.
C. Registrele Consiliului Concurentei
Art. 20
(1) Registrele Consiliului Concurentei sunt urmatoarele:
a) Registrul general de intrare si de iesire a corespondentei;
b) Registrul special, in care se da numar sesizarilor, reclamatiilor,
cererilor si notificarilor prevazute de normele in vigoare;
c) Registrul de deliberari, in care se consemneaza dezbaterile si deciziile
Plenului Consiliului Concurentei;
d) Registrul deciziilor, in care se inregistreaza si se da numar deciziilor
Plenului si comisiilor Consiliului Concurentei;
e) Registrul de ordine ale presedintelui Consiliului Concurentei, in care
se inregistreaza si se da numar ordinelor emise;
f) Registrul special de corespondenta secreta si confidentiala, in care se
inregistreaza documentele de aceasta natura;
g) Registrul de arhiva.
(2) Consiliul Concurentei se considera legal investit cu solutionarea unei
plangeri, sesizari sau cu analiza unei notificari la data inregistrarii
acesteia la registratura generala a Consiliului Concurentei, sediul central din
Bucuresti.
(3) Stabilirea rubricilor registrelor se face in functie de natura
lucrarilor evidentiate, la propunerea Secretariatului general, si se aproba de
catre presedinte.
(4) Modul de utilizare si de arhivare a registrelor se stabileste de catre
secretarul general.
CAP. 5
Dispozitii finale
Art. 21
(1) Secretarul general, directorii directiilor functionale sau
operationale, inspectorii de concurenta si consilierii juridici din cadrul
Consiliului Concurentei sunt functionari publici. Acestora li se aplica
dispozitiile referitoare la incompatibilitatile prevazute in legislatia privind
statutul functionarului public.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) si (2) trebuie sa se abtina de la
investigarea sau deliberarea cazurilor in care au un interes direct sau
indirect, motivand presedintelui aceasta situatie printr-o nota.
Art. 22
(1) Directiile functionale sunt incadrate cu inspectori de concurenta si cu
consilieri juridici. De asemenea, vor fi incadrate cu personal din
nomenclatorul de functii pentru aparatul organelor administratiei publice,
prevazut in anexele la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 191/2002, aprobata
cu modificari prin Legea nr. 220/2003, cu modificarile ulterioare, si Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 192/2002, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 228/2003, cu modificarile si completarile ulterioare: referent, sef
de cabinet, secretar dactilo si alte functii.
(2) Activitatea desfasurata de catre inspectorii de concurenta, absolventi
ai facultatilor cu profil juridic, pana la intrarea in vigoare a prezentului
regulament, constituie vechime in munca juridica, potrivit prevederilor Legii
nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic.
(3) Activitatea desfasurata in cadrul Consiliului Concurentei de catre
inspectorii de concurenta, absolventi ai facultatilor cu profil juridic,
constituie vechime in munca juridica.
(4) Directiile operationale vor fi incadrate cu personal din nomenclatorul
de functii pentru aparatul organelor administratiei publice, prevazut in
anexele la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 191/2002, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 220/2003, cu modificarile ulterioare, si Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 192/2002, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 228/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 24
Pe data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga Regulamentul
de organizare, functionare si procedura al Consiliului Concurentei, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 bis din 25 martie 1997, cu
modificarile si completarile ulterioare.
ANEXA 2
REGULAMENT
privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile
prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si regulamentele emise in aplicarea
acesteia
In temeiul art. 28 alin. (1) si (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare, Consiliului Concurentei adopta
prezentul regulament:
Art. 1
Tarifele reprezinta contravaloarea unor servicii prestate de Consiliului
Concurentei pentru agentii economici sau pentru persoanele fizice interesate.
Art. 2
Sumele reprezentand tarife se fac venit la bugetul de stat conform
prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Art. 3
Tarifele pentru notificarea concentrarilor economice, tarifele privind
solicitarea de dispensa pentru exceptari individuale si cele pentru
certificarea prealabila a neinterventiei se achita prin ordin de plata in
conturile de trezorerie deschise la Banca Nationala a Romaniei, conform
reglementarilor fiscale.
Art. 4
Tarifele privind accesul la documentatie, precum si cele privind eliberarea
de copii sau extrase se platesc la casieria Consiliului Concurentei.
Art. 5
Plata tarifelor se face inainte de notificare, solicitare de dispensa sau
cerere de certificare a neinterventiei si de acces la documentatie.
Art. 6
(1) Notificarea operatiunilor de concentrare economica, solicitarile de
dispensa sau pentru certificarea prealabila a neinterventiei vor fi
inregistrate numai dupa ce se prezinta dovada achitarii tarifelor.
(2) Accesul la documentatie se acorda dupa plata tarifului la casierie.
Eliberarea de copii sau extrase dupa documentatie se face dupa plata tarifului
la casieria Consiliului Concurentei.
Art. 7
Notificarea concentrarilor economice, solicitarile de dispensa si pentru
certificarea prealabila a neinterventiei, precum si cererile de acordare a
accesului la documentatie, la care nu sunt anexate dovezile de achitare a
tarifelor, nu se considera depuse la Consiliul Concurentei.
Art. 8
Tarifele sunt cele prevazute in anexa ce face parte integranta din
regulament. Acestea pot fi actualizate periodic, in functie de indicele
preturilor de consum.
Art. 9
La data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga Regulamentul
privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile
prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise in
aplicarea acesteia, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
116 bis din 9 iunie 1997, cu modificarile ulterioare.
ANEXA 1
TARIFELE
instituite conform prevederilor art. 28 alin. (2) lit. f) din Legea concurentei
nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare
______________________________________________________________________
|Nr. | Denumirea tarifului | Tariful (lei) |
|crt.| | |
|____|_________________________________________________|_______________|
| 1.| Tarif privind notificari pentru concentrari | 28.000.000 |
|____|_________________________________________________|_______________|
| 2.| Tarif privind solicitari de dispensa | |
| | pentru exceptari individuale | 15.000.000 |
|____|_________________________________________________|_______________|
| 3.| Tarif privind certificarea neinterventiei | 2.500.000 |
|____|_________________________________________________|_______________|
| 4.| Tarif privind accesul la documentatie | 800.000 |
|____|_________________________________________________|_______________|
| 5.| Tarif privind eliberarea de copii sau extrase: | |
| | - format A4/fata | 4.000 |
| | - format A4/fata-verso | 7.000 |
| | - format A3/fata | 10.000 |
| | - format A3/fata-verso | 16.500 |
|____|_________________________________________________|_______________|
ANEXA 3
Instructiuni cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii
partii substantiale de piata
In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare, Consiliul Concurentei adopta
prezentele instructiuni:
Introducere
Piata relevanta reprezinta piata pe care se desfasoara concurenta si este
utilizata pentru identificarea produselor si a agentilor economici ce se afla
in concurenta directa in afaceri. Piata relevanta este deci piata pe care se
desfasoara concurenta.
Aplicarea prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996, denumita in
continuare lege, nu ar fi posibila fara referire la piata pe care se desfasoara
concurenta, fiind necesara definirea pietelor relevante in diversele cazuri
care intra sub incidenta acestei legi.
1. Principii generale ale definirii pietei relevante
O piata relevanta cuprinde un produs sau un grup de produse si aria
geografica pe care acestea se produc si/sau se comercializeaza. Piata relevanta
are deci doua componente: piata produsului si piata geografica.
a) Piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele care sunt
considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita
caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora. Aceste produse trebuie sa
fie suficient de asemanatoare, astfel incat consumatorii sau beneficiarii sa le
ia in considerare atunci cand iau deciziile de cumparare.
Identificarea pietei relevante a produsului presupune efectuarea unei
analize care sa stabileasca produsele care fac parte din piata respectiva,
luand in considerare factori determinanti, cum ar fi substituibilitatea,
preturile, elasticitatea cererii pentru produs in functie de preturile altor
produse etc.
Doua produse nu trebuie sa fie identice din punct de vedere al
caracteristicilor fizice si functionale, al calitatii sau pretului, pentru a fi
considerate ca substituibile sau interschimbabile din punctul de vedere al
cumparatorilor. Determinant este faptul ca produsele sa aiba un grad suficient
de substituibilitate in a satisface necesitatile si dorintele cumparatorilor,
in asa fel incat fiecare dintre aceste produse sa constituie o alternativa
economica reala pentru celelalte produse, consumatorul avand posibilitatea de a
alege atunci cand ia decizii de cumparare. Acestui set de produse considerate
substituibile de catre cumparatori si care formeaza piata produsului din
punctul de vedere al cererii, i se adauga produsele care in mod curent nu sunt
substituibile din punctul de vedere al cererii, ci din punctul de vedere al
ofertei. Este cazul produselor pe care unii producatori pot sa le realizeze
usor si acceptabil din punct de vedere economic, prin marirea capacitatilor lor
de productie sau prin reconvertirea unor capacitati de productie, aceste
produse putand deveni, intr-o perioada de timp rezonabila, inlocuitoare pentru
produsele incluse deja in piata relevanta a produsului.
Aceste principii se aplica si pentru definirea pietei relevante in cazul
serviciilor; din motive de simplificare a terminologiei, in prezentele
instructiuni este folosita notiunea de piata relevanta a produsului.
b) Piata geografica relevanta cuprinde zona in care sunt localizati agentii
economici implicati in livrarea produselor incluse in piata produsului, zona in
care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi
diferentiata in arii geografice vecine datorita, in special, unor conditii de
concurenta substantial diferite. In mod similar, notiunea de piata geografica
se refera si la servicii.
Factorii care trebuie luati in considerare la definirea pietei geografice
relevante includ tipul si caracteristicile produselor implicate, existenta unor
bariere la intrare, preferintele consumatorilor, diferentele dintre cotele de
piata ale agentilor economici in zone geografice invecinate, diferentele
substantiale dintre preturile produselor la furnizori, precum si ponderea
cheltuielilor de transport in costurile totale.
In functie de factorii luati in considerare se defineste aria geografica in
care sunt localizati producatorii concurenti. Aceasta poate include si
producatorii necunoscuti de cumparatori, dar care pot, usor si acceptabil din
punct de vedere economic, sa-si aduca produsele din alte zone.
Pentru a fi considerate pe aceeasi piata geografica relevanta, nu este
necesar ca produsele sa fie fabricate in aceeasi localitate sau in localitati
apropiate. Important este ca toate aceste produse sa fie accesibile acelorasi
cumparatori, astfel incat fiecare dintre ele sa fie o alternativa economica
reala pentru celelalte.
Pentru unele produse sau servicii, piata geografica relevanta poate fi o
parte intr-o localitate, o localitate, un judet, o regiune sau o zona din
Romania, pentru altele, intreaga tara.
Progresele in domeniul transporturilor si comunicatiilor si tendintele de
eliminare a barierelor si de liberalizare a comertului international pot
modifica, in timp, limitele pietelor geografice relevante, depasind granitele
unei tari.
2. Definirea pietei relevante in cazurile de practici anticoncurentiale,
reglementate de art. 5 si 6 din lege
Principiile mentionate la pct. 1 vor fi avute in vedere de agentii
economici la definirea pietei relevante in cererile pentru dispensa in vederea
exceptarii individuale de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din
lege, conform regulamentelor emise de Consiliul Concurentei. Aceleasi principii
vor fi folosite de Consiliul Concurentei in investigatiile intreprinse in
cazurile de practici anticoncurentiale, respectiv de abuz de pozitie dominanta,
pentru a determina care produse sunt afectate si care agenti economici
concurenti (clienti si/sau furnizori) pot fi afectati.
Pentru fiecare produs supus investigatiei se vor determina produsele care
constituie inlocuitori sau substituienti, precum si producatorii acestora
suficient de apropiati geografic, care sunt luati in considerare de catre
cumparatori, atunci cand acestia iau deciziile de cumparare. Aceasta
determinare a produsului supus investigatiei se face atat la preturile curente,
cat si la preturile mai mici, care se estimeaza a fi aplicate, daca practicile
suspectate ca anticoncurentiale nu ar exista.
Consiliul Concurentei va investiga daca substituientii disponibili la
preturi curente exista numai ca rezultat al cresterilor de pret sau al altor
practici anticoncurentiale suspectate.
3. Definirea pietei relevante in cazurile de concentrare economica
Primul pas intreprins in analiza concentrarilor economice este definirea
pietei produsului si a pietei geografice afectate de concentrarea economica
notificata.
Piata produsului si piata geografica vor reprezenta contextul in care este
evaluata puterea de piata a noii entitati economice rezultate din concentrare.
In scopul definirii pietei relevante, in cazurile de concentrare economica,
se va avea in vedere impactul operatiunii de concentrare propuse asupra
concurentei, in dinamica acesteia, deci asupra pietei relevante in noua sa
structura, care va rezulta dupa implementarea concentrarii.
Este considerata afectata de concentrarea economica piata relevanta, in
cadrul careia:
a) doua sau mai multe parti implicate in operatiunea de concentrare
economica actioneaza pe aceeasi piata a produsului si, ca urmare a
concentrarii, cota lor de piata depaseste 15% (relatii pe orizontala).
b) una sau mai multe parti implicate actioneaza pe o piata a produsului
situata in amontele sau in avalul oricarei alte piete pe care sunt prezente
alte parti implicate si, in plus, cota lor de piata individuala sau combinata,
este de cel putin 25%, indiferent daca exista sau nu o relatie de genul
furnizor-client intre partile participante la concentrare (relatii pe
verticala).
In scopul definirii pietei relevante asupra careia urmeaza sa produca
efecte concentrarea economica propusa, se va porni de la identificarea
produselor fabricate si/sau comercializate de agentii economici implicati in concentrarea
economica. In continuare, se va determina care sunt produsele (si producatorii
acestora) care sunt suficient de apropiate pentru a fi substituibile sau
inlocuitorii pentru produsele fabricate si/sau comercializate de agentii
economici implicati in concentrare, definindu-se astfel piata produsului sau,
daca este cazul, pietele relevante ale produsului.
Piata geografica este formata din producatorii produselor incluse in piata
relevanta a produsului, situati in aceleasi locuri pe care grupul de
consumatori ai produselor respective le iau in considerare atunci cand iau
deciziile de cumparare.
O atentie deosebita se va acorda concentrarilor economice in care agentii
economici implicati produc si/sau vand produse care se includ in aceeasi piata
a produsului, o astfel de concentrare avand efecte directe si semnificative
asupra pietei geografice afectate de concentrarea economica in cauza, daca
agentii economici implicati in concentrare vand in mod curent produse pentru un
grup semnificativ de cumparatori situati intr-o anumita arie geografica.
4. Dispozitii finale
La data intrarii in vigoare a prezentelor Instructiuni, se abroga
Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii
partii substantiale de piata, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 57
bis din 4 aprilie 1997.
ANEXA 4
INSTRUCTIUNI PRIVIND MODUL DE APLICARE A REGULILOR DE CONCURENTA
ACORDURILOR DE ACCES DIN SECTORUL DE COMUNICATII ELECTRONICE - CADRU GENERAL,
PIETE RELEVANTE SI PRINCIPII
In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare,
Consiliul Concurentei adopta prezentele Instructiuni:
PREFATA
In industria comunicatiilor electronice, acordurile de acces sunt esentiale
pentru a permite operatorilor de pe piata sa beneficieze de liberalizare.
Scopul acestor Instructiuni consta in:
a) stabilirea principiilor de acces ce deriva din dreptul concurentei,
pentru a crea o siguranta mai mare pe piata si conditii mai stabile pentru
initiative comerciale si investitionale in sectoarele comunicatiilor
electronice si serviciilor multimedia;
b) definirea si clarificarea relatiilor dintre legea concurentei si
legislatia specifica a sectorului (in special in ceea ce priveste relatiile
dintre regulile de concurenta si legislatia privind accesul si interconectarea
retelelor de comunicatii electronice);
c) explicarea modalitatii in care vor fi aplicate regulile de concurenta,
intr-un mod coerent, in sectoarele implicate in furnizarea de noi servicii, si
in special aspectelor de acces in acest context.
INTRODUCERE
1. Avand in vedere liberalizarea completa a sectorului de comunicatii
electronice, Romania trebuie sa inlature ultimele bariere in ceea ce priveste
furnizarea retelelor si a serviciilor de comunicatii electronice catre
consumatori intr-un mediu concurential. Ca rezultat al acestui proces de
liberalizare, va aparea un al doilea set de produse si de servicii, ca de
altfel si necesitatea de acces la facilitatile necesare pentru furnizarea
acestor servicii. In acest sector, interconectarea cu reteaua publica de
comunicatii electronice este un exemplu tipic de acces, dar nu singurul.
2. Consiliul Concurentei a decis sa trateze acordurile de acces din
domeniul comunicatiilor electronice conform regulilor de concurenta. Prezentele
Instructiuni trateaza modul in care regulile si procedurile de concurenta se
aplica acordurilor de acces in contextul armonizarii legislatiei nationale cu
legislatia europeana din sectorul comunicatiilor electronice.
3. In Romania, la momentul adoptarii prezentelor Instructiuni, cadrul legal
de reglementare este constituit din: Ordonanta privind accesul la retelele de
comunicatii electronice si la infrastructura asociata, precum si
interconectarea acestora, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
527/2002, denumita in continuare ordonanta*1), Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 591/2002*2), si Legea nr.
304/2003 pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la
retelele si serviciile de comunicatii electronice.
------------
*1) Prin Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 a fost preluata Directiva
Parlamentului European si a Consiliului European 2002/19/CE din 7 martie 2002
cu privire la accesul la si interconectarea retelelor de comunicatii
electronice si a infrastructurilor asociate (Directiva de acces);
*2) Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 a fost preluata
Directiva Parlamentului European si a Consiliului European 2002/21/CE din 7
martie 2002 cu privire la un cadru de reglementare comun pentru retele si
servicii de comunicatii electronice (Directiva cadru);
4. In sectorul comunicatiilor electronice, cadrul legal al procesului de
liberalizare si de armonizare permite si simplifica posibilitatile agentilor
economici de a initia noi activitati pe piete noi si, ca atare, permite
utilizatorilor sa beneficieze de rezultatele unei concurente mai puternice.
Aceste avantaje nu trebuie sa fie periclitate de practicile restrictive sau
abuzive ale agentilor economici: noilor intrati trebuie sa li se garanteze
dreptul de a avea acces la retelele operatorilor de comunicatii electronice
aflati in pozitie dominanta. Din acest motiv, regulile de concurenta sunt
esentiale pentru a asigura obtinerea acestei evolutii. Autoritatile care au un
rol in reglementarea acestui sector sunt: Autoritatea Nationala de Reglementare
in Comunicatii (ANRC) si Consiliul Concurentei. Pentru ca procesul de
concurenta sa functioneze corect pe piata, este necesara asigurarea conlucrarii
dintre aceste autoritati.
5. Capitolul I al acestor Instructiuni stabileste cadrul general si detaliaza
modul in care autoritatea de concurenta intentioneaza sa protejeze drepturile
agentilor economici si ale utilizatorilor conform regulilor de concurenta si sa
evite dublarea inutila a procedurilor.
Capitolul al II-lea stabileste modalitatea de definire a pietei in acest
sector.
Capitolul al III-lea detaliaza principiile pe care Consiliul Concurentei le
va urma in aplicarea regulilor de concurenta, in scopul de a ajuta agentii
economici de pe piata comunicatiilor electronice sa aiba in vedere respectarea
cerintelor Legii concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile
ulterioare (denumita in continuare lege) la incheierea acordurilor de acces.
Principiile stabilite in prezentele Instructiuni se aplica nu numai serviciilor
de comunicatii electronice traditionale, pe linii fixe, dar si celorlalte
tipuri de servicii de comunicatii electronice, inclusiv unor domenii precum
comunicatiile prin satelit si comunicatiile mobile.
Capitolul al IV-lea stabileste cadrul general de analiza a situatiei in
care acelasi operator furnizeaza atat retele de comunicatii electronice, cat si
retele de televiziune prin cablu.
6. Prezentele Instructiuni se bazeaza pe aspecte care au aparut in Uniunea
Europeana in timpul etapelor initiale ale tranzitiei de la monopoluri la piete
concurentiale. Data fiind convergenta sectoarelor de comunicatii electronice,
radiodifuziune si tehnologia informatiei, precum si intarirea concurentei de pe
aceste piete, pot aparea in viitor si alte aspecte. Aceasta poate conduce la
necesitatea de a adapta scopul si principiile stabilite in prezentele
Instructiuni acestor noi sectoare.
7. Prezentele Instructiuni nu isi propun sa realizeze o analiza exhaustiva
a tuturor problemelor posibile de concurenta din acest sector, intrucat in
acest domeniu pot aparea probleme noi.
8. Consiliul Concurentei va lua in considerare, daca va fi cazul,
modificarea sau completarea prezentelor Instructiuni, in lumina experientei ce
va fi acumulata in timpul perioadei initiale a procesului de liberalizare a
comunicatiilor electronice in Romania.
CAP. 1
CADRUL GENERAL
Sectiunea 1
Relatiile dintre regulile de concurenta si reglementarea specifica a
sectorului
9. Problemele de acces sunt reglementate in Romania prin Ordonanta
Guvernului nr. 34/2002. Un furnizor de servicii intra in contact cu o problema
de acces, cum ar fi refuzul nejustificat al unui operator ce detine o pozitie
dominanta pe piata comunicatiilor electronice de a furniza sau furnizarea in
termeni nerezonabili a unei linii inchiriate de care solicitantul are nevoie
pentru a oferi un anumit serviciu consumatorilor sai si, prin urmare, trebuie
sa ia in considerare un numar de posibilitati in vederea gasirii unei solutii.
In general, atunci cand se confrunta cu o problema de acces, partile lezate au
doua posibilitati: (i) procedurile specifice de actiune in fata Autoritatii
Nationale de Reglementare in Comunicatii, stabilite acum in concordanta cu
dreptul comunitar si (ii) o actiune in fata autoritatii de concurenta sau a
instantei judecatoresti.
10. Consiliul Concurentei are in vedere faptul ca ANRC are atributii
diferite si opereaza intr-un cadru legal diferit de cel al Consiliului
Concurentei, atunci cand acesta din urma aplica regulile de concurenta. Acest
cadru legal specific sectorului, bazat pe consideratii de politica a
comunicatiilor electronice, poate avea obiective diferite, dar aflate in
concordanta cu obiectivele politicii de concurenta. Consiliul Concurentei va
coopera cat de mult posibil cu ANRC.
11. Regulile de concurenta nu sunt suficiente pentru a solutiona toate
problemele din domeniul comunicatiilor electronice. Prin urmare, ANRC are o
sfera de activitate semnificativ extinsa si un rol semnificativ in
reglementarea acestui sector.
12. Este, de asemenea, important faptul ca legislatia din domeniul
comunicatiilor electronice impune operatorilor de comunicatii electronice care
au o putere semnificativa de piata obligatii de transparenta si de
nediscriminare, care sunt mai oneroase decat cele impuse conform art. 6 din
Legea concurentei nr. 21/1996, modificata. Aceasta legislatie stabileste
obligatii referitoare la transparenta, obligatii de furnizare si obligatii
legate de modalitatea de stabilire a tarifelor. Obligatiile mentionate sunt impuse
de catre ANRC, care are, de asemenea, jurisdictie in asigurarea unei concurente
efective pe piata.
13. In legatura cu art. 6 din lege, prezentele Instructiuni au in vedere,
in principal, situatia in care, inainte de liberalizare, pe piata a existat un
operator de comunicatii electronice care detinea o pozitie dominanta. Existenta
si pozitia pe piata a operatorilor concurenti vor fi relevante pentru a
determina daca exista o pozitie dominanta a unui anumit operator sau o pozitie
dominanta colectiva: referirile din prezentele Instructiuni la pozitia
dominanta vor fi interpretate in acest sens.
14. ANRC are jurisdictie asupra acordurilor de acces, ceea ce nu exclude
insa, in conditiile legii concurentei, obligativitatea notificarii unor astfel
de acorduri la Consiliul Concurentei. ANRC trebuie sa se asigure ca actiunile
intreprinse de catre ea sunt in concordanta cu dreptul concurentei. Aceasta
obligatie presupune sa nu intreprinda actiuni contrare legislatiei de protectie
a concurentei.
15. Acordurile de acces reglementeaza - in principiu - furnizarea anumitor
servicii intre agenti economici independenti si nu conduc la crearea unei
entitati autonome, distincte de partile acordului. De aceea, in mod general,
acordurile de acces nu cad sub incidenta Regulamentului Consiliului Concurentei
privind autorizarea concentrarilor economice.
16. Conform Regulamentului Consiliului Concurentei privind aplicarea
prevederilor art. 5 si art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind
practicile anticoncurentiale, Consiliul Concurentei poate analiza un acord de
acces ca urmare a: (i) notificarii unui asemenea acord, realizata de catre una
sau mai multe dintre partile implicate; (ii) unei plangeri impotriva unui acord
de acces restrictiv ori impotriva unui comportament al unui agent economic
aflat in pozitie dominanta privind acordarea sau refuzul de a acorda accesul;
(iii) unei proceduri initiate din oficiu de catre autoritatea de concurenta
referitoare la modalitatea de acordare a accesului sau la refuzul de acordare a
accesului; (iv) unei investigatii a intregului sector.
17. Exista un numar de domenii in care acordurile vor fi supuse atat
regulilor de concurenta, cat si regulamentelor specifice sectorului de
comunicatii electronice. Acestea din urma au ca scop stabilirea unui regim
juridic pentru aceste acorduri. Agentii economici ce opereaza in sectorul
comunicatiilor electronice trebuie sa fie constienti ca respectarea regulilor
de concurenta nu ii absolva de indatorirea de a se supune obligatiilor ce le
pot fi impuse in contextul reglementarilor specifice din domeniu si viceversa.
Sectiunea a 2-a
Modul de actiune a Consiliului Concurentei in legatura cu acordurile de
acces
18. Acordurile de acces - luate ca intreg - sunt de mare importanta si,
prin urmare, Consiliul Concurentei precizeaza cat mai clar cadrul juridic in
care aceste acorduri sa fie incheiate. Acordurile de acces care contin clauze
anticoncurentiale intra sub incidenta art. 5 din lege. Acordurile care implica
agenti economici in pozitie dominanta sau monopolisti pot intra sub incidenta
art. 6 din acelasi act normativ.
Sectiunea a 3-a
Notificari
19. Acordurile care intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege vor fi
notificate Consiliului Concurentei, in vederea obtinerii beneficiului
exceptarii individuale, conform art. 5 alin. (2) din aceeasi lege.
Sectiunea a 4-a
Plangeri
20. Persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim pot, in
conditiile stabilite prin lege, sa inainteze o plangere Consiliului
Concurentei, solicitand efectuarea de investigatii si impunerea incetarii unei
incalcari a art. 5 sau a art. 6 din lege.
21. Consiliul Concurentei, in analizarea fiecarui caz adus in atentia sa,
va examina posibilitatea de a stabili existenta incalcarii si cat de
semnificative sunt efectele presupusei incalcari asupra concurentei, in scopul
de a isi indeplini, in cele mai bune conditii posibile, sarcina sa de a asigura
respectarea art. 5 si 6 din lege.
22. Cu privire la actiunile inaintea ANRC, Ordonanta Guvernului nr. 34/2002
prevede ca aceasta are competenta de a interveni si de a impune schimbari atat
in ceea ce priveste existenta, cat si in ceea ce priveste continutul
acordurilor de acces. ANRC trebuie sa tina cont de necesitatea de a stimula o
piata concurentiala si poate impune conditii uneia sau mai multor parti, pentru
a asigura concurenta efectiva*3).
------------
*3) Art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2002
Sectiunea a 5-a
Investigatii sectoriale din oficiu
23. Atunci cand se va dovedi necesar, Consiliul Concurentei poate declansa
o investigatie ex officio, care poate acoperi intregul sector.
Sectiunea a 6-a
Amenzi
24. In conditiile prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996, modificata,
Consiliul Concurentei poate impune amenzi de pana la 10% din cifra de afaceri
anuala, agentilor economici care - cu intentie sau din culpa - au incalcat art.
5 alin. (1) sau art. 6 din lege. Atunci cand acordurile au fost notificate
conform Regulamentului Consiliului Concurentei privind aplicarea prevederilor
art. 5 si art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile
anticoncurentiale, in vederea obtinerii beneficiului exceptarii individuale
conform art. 5 alin. (2) din lege, Consiliul Concurentei nu va aplica amenzi
pentru activitatile si actiunile acoperite prin cererea de dispensa, in
perioada cuprinsa intre data cand cererea devine efectiva si data emiterii
deciziei. Cu toate acestea, Consiliul Concurentei poate retrage aceasta impunitate,
informand agentul economic implicat ca, dupa o examinare preliminara, apreciaza
ca interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege este aplicabila acordului
si, prin urmare, aplicarea art. 5 alin. (2) nu este justificata.
CAP. 2
PIETELE RELEVANTE
25. In cursul investigarii cazurilor conform cadrului general stabilit la
cap. I, Consiliul Concurentei se va intemeia pentru definirea pietei relevante
pe Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante in scopul stabilirii
unei parti substantiale de piata, emise de catre Consiliul Concurentei.
26. Exista trei surse principale de presiune concurentiala asupra
agentilor economici: substituibilitatea din punct de vedere al cererii,
substituibilitatea din punct de vedere al ofertei si concurenta potentiala,
prima constituind cea mai rapida si mai eficienta forta de disciplinare a
furnizorilor unui serviciu sau ai unui produs dat. Substituibilitatea din punct
de vedere al cererii este - prin urmare - principalul instrument folosit pentru
definirea pietei relevante a produsului, in scopul identificarii restrictiilor
asupra concurentei in sensul art. 5 alin. (1) si art. 6 din lege.
27. Substituibilitatea din punct de vedere al ofertei poate fi folosita,
atunci cand circumstantele o justifica, ca un element suplimentar pentru
definirea pietei relevante. In practica, aceasta nu poate fi distinsa, in mod
clar, de concurenta potentiala. Substituibilitatea din punct de vedere al
ofertei si concurenta potentiala sunt folosite pentru a determina daca un agent
economic are pozitie dominanta, daca restrictionarea concurentei este
semnificativa in sensul art. 5 din lege sau daca concurenta a fost eliminata.
28. In analizarea pietelor relevante este necesar sa se aiba in vedere
dezvoltarea pietei pe termen scurt.
Urmatoarele sectiuni stabilesc principii de baza cu relevanta in sectorul
comunicatiilor electronice.
Sectiunea 1
Piata relevanta a produsului
29. Punctul 1 lit. a) din Instructiunile cu privire la definirea pietei
relevante in scopul stabilirii unei parti substantiale de piata, emise de catre
Consiliul Concurentei prevede ca piata relevanta a produsului "cuprinde
toate produsele care sunt considerate de cumparatori ca interschimbabile sau
substituibile, datorita caracteristicilor, pretului si a utilizarii date
acestora."
30. Liberalizarea sectorului comunicatiilor electronice va conduce la
aparitia unui al doilea tip de piata, acela al accesului la infrastructurile
care sunt necesare pentru furnizarea acestor servicii liberalizate.
Interconectarea cu reteaua publica de comunicatii electronice comutata este un
exemplu tipic de acces. Fara interconectare nu va fi posibil, din punct de
vedere comercial, pentru terti sa furnizeze, de exemplu, o gama completa de servicii
de telefonie vocala.
31. Prin urmare, este clar ca in sectorul comunicatiilor electronice se pot
defini cel putin doua tipuri de piete relevante care pot fi luate in
considerare - cea a serviciului furnizat utilizatorilor finali si cea a accesului
la facilitatile necesare pentru a furniza serviciul catre utilizatorii finali
(informatii, reteaua fizica etc.). In fiecare caz, va fi necesara definirea
pietelor relevante ale accesului si ale serviciului prestat utilizatorilor
finali, ca de exemplu interconectarea cu reteaua publica de comunicatii
electronice si furnizarea serviciilor de telefonie publica vocala.
32. Atunci cand este cazul, Consiliul Concurentei va folosi testul pietei
relevante, care consta in a analiza daca, in situatia in care toti furnizorii
serviciilor in cauza ar creste preturile cu 5 - 10%, profiturile lor colective
ar creste. Conform acestui test, daca profiturile lor colective ar creste,
piata analizata constituie o piata relevanta separata, distincta.
33. Consiliul Concurentei considera ca principiile generale de definire a
pietei relevante a produsului din dreptul concurentei se aplica si pietelor
relevante specifice din domeniul comunicatiilor electronice. Datorita
schimbarilor de ordin tehnologic din acest domeniu, orice incercare de a defini
pietele particulare ale produsului in prezentele Instructiuni prezinta riscul
de a deveni rapid inadecvata si inutila. Definirea unor piete particulare ale
produsului - de exemplu, determinarea faptului daca facilitatile de initiere a
apelului si a celor de receptionare a apelului sunt parti ale aceleiasi piete a
infrastructurii - se va realiza pe baza examinarii detaliate a fiecarui caz
individual.
A. Piata serviciilor
34. Aceasta poate fi definita, in sens larg, ca fiind furnizarea oricarui
serviciu de comunicatii electronice catre utilizatori. Diferite servicii de
comunicatii electronice vor fi considerate substituibile daca prezinta un grad
suficient de interschimbabilitate pentru utilizatorii finali, ceea ce inseamna ca
poate exista o concurenta reala intre diferitii furnizori ai acestor servicii.
B. Accesul la infrastructuri
35. Pentru ca un furnizor sa presteze servicii utilizatorilor finali,
acesta va solicita deseori accesul la una sau mai multe infrastructuri (in aval
sau in amonte). De exemplu, pentru a livra material servicii utilizatorilor
finali, furnizorul va trebui sa aiba acces la punctele terminale ale retelei de
comunicatii electronice la care acesti utilizatori finali sunt conectati. Acest
acces poate fi realizat la nivel fizic prin infrastructura specializata sau
partajata, care este furnizata fie in mod autonom, fie inchiriata de la un
furnizor de infrastructura la nivel local. Acest acces poate fi realizat, de
asemenea, fie printr-un furnizor de servicii care are deja ca abonati acesti
utilizatori finali, fie printr-un furnizor de interconectare care are acces
direct/indirect la punctele terminale considerate.
36. Pe langa accesul fizic, un furnizor poate avea nevoie de acces la alte
infrastructuri pentru a putea oferi serviciile catre utilizatorii finali si sa
fie in masura de a face cunoscute utilizatorilor finali serviciile sale. Atunci
cand un agent economic este in pozitie dominanta in furnizarea de servicii, cum
ar fi cartile de telefon si serviciile de informatii, pot aparea probleme
similare cu cele legate de accesul fizic la infrastructuri.
37. In multe cazuri, Consiliul Concurentei va trebui sa se ocupe de
problemele legate de accesul fizic, o importanta deosebita prezentand accesul
la infrastructura retelei operatorului de comunicatii electronice aflat in
pozitie dominanta.
38. Anumiti operatori de comunicatii electronice dominanti pot fi tentati
sa se opuna acordarii accesului unor terti furnizori de servicii ori altor
operatori de retea, in special in domeniile in care serviciile propuse vor
concura cu un serviciu furnizat de catre insusi operatorul de comunicatii
electronice aflat in pozitie dominanta. Aceasta opozitie se va manifesta
deseori prin intarzierea nejustificata in acordarea accesului, prin refuzul de
a permite accesul sau printr-o dispozitie de a nu permite accesul decat in
conditii mai putin avantajoase pentru solicitant. Este rolul legislatiei de
protectie a concurentei sa se asigure ca este permisa dezvoltarea acestor piete
potentiale de acces si ca operatorii de comunicatii electronice dominanti nu
pot exercita controlul asupra accesului pentru a frana dezvoltarea pietelor
acestor servicii.
39. In sectorul comunicatiilor electronice, liberalizarea poate conduce la
dezvoltarea unor retele noi, alternative, care vor avea, in final, un impact
asupra definirii pietei accesului.
Sectiunea a 2-a
Piata geografica relevanta
40. Piata geografica relevanta este definita la punctul 1 lit. b) din
Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante in scopul stabilirii
unei parti substantiale de piata, emise de catre Consiliul Concurentei ca
"zona in care sunt localizati agentii economici implicati in livrarea
produselor incluse in piata produsului, zona in care conditiile de concurenta
sunt suficient de omogene si care poate fi diferentiata in arii geografice
vecine datorita, in special, unor conditii de concurenta substantial
diferite".
41. Cu privire la piata furnizarii serviciilor de comunicatii electronice
si a accesului, piata relevanta geografica va fi zona in care conditiile
obiective de concurenta care se aplica furnizorilor de servicii sunt similare
si in care concurentii sunt in masura sa-si ofere serviciile. Prin urmare, va
fi necesar sa se examineze posibilitatea de acces a acestor furnizori de
servicii si a utilizatorilor finali in orice parte a acestei zone, in conditii
similare si viabile din punct de vedere economic. Conditiile de reglementare,
cum ar fi termenii licentelor si orice drepturi speciale sau exclusive detinute
de catre furnizorii locali ai accesului, concurenti, prezinta o importanta
deosebita.
CAP. 3
PRINCIPII
42. Consiliul Concurentei va aplica principiile stabilite in continuare, in
cazurile care ii sunt inaintate.
43. Art. 5 si art. 6 din lege se aplica si acordurilor sau practicilor care
au fost aprobate sau autorizate de catre ANRC sau in cadrul carora autoritatea
a solicitat includerea unor conditii, la cererea uneia sau a mai multor parti
implicate. Aceste conditii nu trebuie sa contravina regulilor de concurenta.
44. ANRC poate impune standarde stricte de transparenta, obligatii cu
privire la practicile de furnizare si de stabilire a tarifelor sau preturilor,
mai ales ca acestea sunt necesare in etapele initiale ale liberalizarii. Daca
se considera necesar, legislatia specifica din domeniul comunicatiilor
electronice va fi folosita ca un instrument in sprijinul interpretarii normelor
de concurenta. Avand in vedere obligatia ANRC de a asigura o concurenta
efectiva, aplicarea normelor de concurenta este, de asemenea, necesara pentru o
interpretare corespunzatoare a legislatiei specifice din domeniu.
Sectiunea 1
Pozitia Dominanta - art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare
45. Pentru ca un agent economic sa poata opera pe piata serviciilor de
comunicatii electronice, acesta trebuie sa obtina accesul la diverse
infrastructuri. Pentru furnizarea de servicii de comunicatii electronice, spre
exemplu, va fi necesara de obicei interconectarea cu reteaua publica de
comunicatii electronice. Accesul la aceasta retea va fi aproape intotdeauna
controlat de catre operatorul de comunicatii electronice in pozitie dominanta.
In ceea ce priveste acordurile de acces, pozitia dominanta concretizata in
controlul asupra facilitatilor va fi cel mai important aspect.
46. Aprecierea daca un agent economic se afla sau nu intr-o pozitie
dominanta nu depinde doar de drepturile legale acordate acestuia. Simpla
eliminare a unui monopol legal nu pune capat existentei unei pozitii dominante.
Aparitia si dezvoltarea unei concurente efective din partea unor alti furnizori
de retele, cu capacitate adecvata si cu acoperire geografica corespunzatoare,
se vor produce intr-o perioada semnificativa de timp.
47. In sectorul comunicatiilor electronice, este posibil ca un operator sa
detina o pozitie foarte puternica pe piata infrastructurii si pe pietele din
avalul pietei infrastructurii.
Costurile infrastructurii constituie, in general, elementul de cost cel mai
ridicat al operatiunilor de pe piata din aval. Mai mult, operatorii vor
intalni, de multe ori, aceiasi concurenti atat pe piata infrastructurii, cat si
pe pietele din aval.
48. Este posibil ca, in acest mod, sa fie puse in evidenta anumite situatii
in care exista piete strans legate, iar un operator sa detina o putere foarte
mare pe cel putin una dintre aceste piete.
49. Daca aceste conditii sunt indeplinite, Consiliul Concurentei este
acela care va determina daca operatorul in cauza se afla intr-o situatie
similara cu detinerea unei pozitii dominante pe ansamblul acestor piete.
50. In sectorul comunicatiilor electronice, conceptul de "facilitati
esentiale" va juca, in numeroase situatii, un rol important in stabilirea
obligatiilor ce incumba operatorilor de comunicatii electronice aflati in
pozitie dominanta. Acest termen este utilizat pentru a desemna o instalatie sau
infrastructura care este esentiala pentru asigurarea conexiunii cu consumatorii
si/sau pentru a permite concurentilor sa-si desfasoare activitatea si care nu
poate fi reprodusa prin mijloace rezonabile.
51. Un agent economic care controleaza accesul la facilitatile esentiale
detine o pozitie dominanta in sensul art. 6 din lege. De asemenea, un agent
economic poate detine o pozitie dominanta in sensul art. 6 din aceeasi lege si
fara a controla o facilitate esentiala.
A. Piata serviciilor
52. Unul dintre factorii folositi pentru a evalua puterea pe piata a unui
agent economic este reprezentat de vanzarile acelui agent economic, exprimate
ca procentaj din totalul vanzarilor de servicii substituibile pe piata
geografica relevanta. In ceea ce priveste piata serviciilor, Consiliul
Concurentei va determina, printre altele, cifra de afaceri corespunzatoare
serviciilor substituibile, excluzandu-se vanzarile sau consumul intern de
servicii de interconectare si vanzarea sau consumul intern al infrastructurii
locale, luand in considerare conditiile de competitivitate si structura ofertei
si a cererii de pe piata.
B. Accesul la facilitati
53. Conceptul de "acces" se poate referi la o multitudine de
situatii, inclusiv la disponibilitatea unor linii de inchiriat care sa-i
permita furnizorului de servicii sa-si construiasca propria retea si sa
realizeze propria interconectare in sens restrans, care inseamna
interconectarea a doua retele de comunicatii electronice, spre exemplu fixa si
mobila. In materie de acces, este probabil ca operatorii in functiune vor
continua sa ocupe o pozitie dominanta pentru o anumita perioada si dupa
liberalizarea cadrului legal. Acesti operatori, care controleaza
infrastructurile, sunt in mod obisnuit cei mai puternici prestatori de
servicii, pana acum ei neavand nevoie sa distinga intre realizarea serviciului
si furnizarea acestuia catre utilizatorii finali. In mod obisnuit, un operator
care era - in acelasi timp - si furnizor de servicii nu cerea subdiviziunilor
sale care operau in aval sa plateasca pentru acces si, prin urmare, sa se
calculeze venitul corespunzator utilizarii infrastructurii respective. Cand un
operator furnizeaza, deopotriva, accesul si serviciile, este necesar sa se
separe pe cat este posibil veniturile corespunzatoare fiecareia din aceste
piete inainte de a utiliza veniturile ca baza pentru calcularea cotei pe care o
detine agentul economic respectiv pe fiecare dintre pietele pe care actioneaza.
Art. 11 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 abordeaza acest aspect,
autoritatea de reglementare putand impune operatorilor desemnati ca avand putere
semnificativa de piata obligatia privind evidenta contabila separata, in cadrul
contabilitatii interne de gestiune, pentru anumite activitati care au legatura
cu interconectarea retelelor de comunicatii - acoperind atat serviciile de
interconectare furnizate in interior, cat si serviciile de interconectare
furnizate altor utilizatori - ori cu accesul la aceste retele sau la
infrastructura asociata.
54. Semnificatia economica a obtinerii accesului depinde, printre altele,
de acoperirea retelei cu care se solicita interconectarea. De aceea, aditional
folosirii cifrelor de afaceri, Consiliul Concurentei va lua in considerare, ori
de cate ori este posibil, numarul clientilor care s-au abonat la serviciile
companiei care detine o pozitie dominanta, prin comparatie cu numarul celor pe
care furnizorul de servicii care solicita accesul intentioneaza sa il aiba. In
consecinta, puterea pe piata a unui anumit agent economic va fi dimensionata in
parte prin numarul abonatilor care sunt conectati la terminalele retelei de
comunicatii electronice, putere de piata pe care agentul economic a exprimat-o
procentual prin raportarea numarului sau de abonati la totalul numarului de
abonati conectati la terminalele din zona geografica relevanta.
C. Substituibilitatea din punct de vedere al ofertei
55. Astfel cum s-a aratat la punctul 27, substituibilitatea din punct de
vedere al ofertei este, de asemenea, importanta pentru chestiunea existentei
unei pozitii dominante pe o piata data. O cota de piata de peste 50% este, de
obicei, suficienta pentru a demonstra existenta unei pozitii dominante, desi
exista si alti factori care vor fi luati in considerare. De exemplu, Consiliul
Concurentei va examina daca exista si alti furnizori de retele in zona
geografica relevanta, pentru a determina daca asemenea infrastructuri
alternative sunt suficient de dense pentru a concura cu reteaua operatorului in
cauza si nivelul la care este posibil pentru ca noii furnizori de acces sa
intre pe piata.
D. Alti factori relevanti
56. Pentru determinarea existentei unei pozitii dominante a unui operator,
in plus fata de informatiile referitoare la cota de piata si substituibilitatea
din punct de vedere al ofertei, Consiliul Concurentei va analiza, de asemenea,
daca operatorul are acces privilegiat la facilitati care nu pot fi - din motive
rezonabile - construite in paralel cu cele existente intr-o perioada scurta de
timp, fie din motive legale, fie pentru ca ar fi prea costisitor.
57. Pe masura ce apare concurenta intre furnizorii de acces, care va
ameninta pozitia dominanta a agentului economic respectiv, sfera de aplicare a
drepturilor care sunt acordate de catre autoritati si, mai ales, acoperirea lor
teritoriala, vor avea importanta in determinarea puterii pe piata. Consiliul Concurentei
va urmari indeaproape evolutia pietei referitor la aceste aspecte si va tine
seama de orice conditii care afecteaza piata, pentru analizarea aspectelor de
acces din punct de vedere al regulilor de concurenta.
E. Dominanta colectiva
58. Prevederile art. 6 din lege se aplica si atunci cand pozitia dominanta
a unui agent economic este impartita cu unul sau mai multi agenti economici.
Circumstantele in care o pozitie dominanta colectiva se creeaza si se
exploateaza in maniera abuziva nu au fost pe deplin clarificate in
jurisprudenta comunitara si in practica Comisiei Europene, situatie care se
regaseste si in Romania.
59. Art. 6 din lege ("abuzul unuia sau mai multor agenti
economici") reglementeaza o situatie de fapt diferita de cea reglementata
de art. 5 din acelasi act normativ (intelegeri anticoncurentiale sau practici
concertate intre agenti economici). Cu toate acestea, nu este exclusa o
aplicare paralela a art. 5 si 6 acelorasi intelegeri sau practici; nimic nu
impiedica insa Consiliul Concurentei sa aplice doar una dintre aceste prevederi
legale, chiar atunci cand ambele sunt incidente.
60. Pentru ca doi sau mai multi agenti economici sa se afle intr-o
dominanta colectiva este necesar ca acestia impreuna sa aiba in mod substantial
aceeasi pozitie fata de clientii si concurentii lor, asemenea unei singure
companii care ar detine o pozitie dominanta. Cu referire concreta la sectorul
comunicatiilor electronice, dominanta colectiva ar fi realizata de catre doi
operatori ai infrastructurii de comunicatii electronice care acopera aceeasi
piata geografica.
61. In plus, pentru ca doua sau mai multe companii sa se afle intr-o
pozitie de dominanta colectiva este necesar, desi nu si suficient, ca intre
aceste companii sa nu existe o concurenta efectiva pe piata relevanta. In
practica, aceasta lipsa de concurenta poate sa se datoreze faptului ca agentii
economici respectivi au intre ei anumite legaturi, de tipul unor intelegeri de
cooperare sau acorduri de interconectare. Consiliul Concurentei nu considera
insa ca aceste legaturi sunt in mod legal absolut necesare pentru a exista o
pozitie de dominanta colectiva. O legatura economica suficienta exista in
situatia in care se manifesta un tip de interdependenta, de genul celor care
apar in situatiile de oligopol. De notat este faptul ca, in practica, asemenea
legaturi vor exista adesea in sectorul comunicatiilor electronice, unde
operatorii de comunicatii electronice aproape in mod inevitabil au diverse
legaturi intre ei.
62. Daca se ia exemplul pietei accesului la bucla locala pe o anumita piata
geografica relevanta, este foarte posibil ca acest acces sa fie controlat,
intr-un viitor apropiat, de catre doi operatori - operatorul aflat in pozitie
dominanta pe piata comunicatiilor electronice si un operator de televiziune
prin cablu. Pentru a furniza anumite servicii clientilor, este necesar accesul
la bucla locala atat al operatorului aflat in pozitie dominanta pe piata de
comunicatii electronice, cat si al operatorului de televiziune prin cablu. In
functie de imprejurari si, in special, de relatia existenta intre cei doi
operatori, este posibil ca nici unul dintre acestia sa nu detina o pozitie
dominanta: cu toate acestea, impreuna ei pot detine o pozitie dominanta
colectiva pe piata de acces la facilitati. Pe termen mai lung, progresul tehnic
ar putea permite punerea la punct a altor mecanisme viabile de acces la bucla
locala, precum retelele de energie. Se va tine cont de existenta acestor
mecanisme pentru a stabili daca exista pozitii dominante individuale sau
colective.
Sectiunea a 2-a
Abuzul de pozitie dominanta
63. Aplicarea art. 6 din lege presupune existenta unei pozitii dominante si
anumite legaturi intre aceasta pozitie dominanta si pretinsul comportament
abuziv. In sectorul comunicatiilor electronice va fi necesara examinarea unui
numar de piete asociate, dintre care una sau mai multe pot fi dominate de catre
un anumit operator. In aceste imprejurari, exista un numar de situatii posibile
in care pot aparea abuzuri:
a) comportamentul de pe piata dominata sa aiba efecte pe aceasta piata
dominata;
b) comportamentul de pe piata dominata sa aiba efecte pe alte piete decat
cea dominata;
c) comportamentul de pe alta piata decat cea dominata sa aiba efecte pe
piata dominata;
d) comportamentul de pe alta piata decat cea dominata sa aiba efecte pe o
piata, alta decat cea dominata.
64. Desi circumstantele economice si de fapt din sectorul comunicatiilor
electronice prezinta adesea un caracter original, in multe cazuri este posibila
aplicarea principiilor clasice ale dreptului concurentei. Atunci cand se
analizeaza problemele de concurenta din acest sector, este important sa se aiba
in vedere jurisprudenta existenta si deciziile Consiliului Concurentei
referitoare, de exemplu, la exploatarea unei puteri pe piata pentru a controla
alte piete, discriminare si vanzari legate (in forma vanzarii legate de
servicii).
A. Refuzul de a permite accesul la facilitati si impunerea unor clauze
contractuale inechitabile
65. Refuzul de a permite accesul poate constitui o practica interzisa,
conform art. 6 din lege, daca refuzul emana de la o companie care se afla
intr-o pozitie dominanta datorita controlului detinut asupra infrastructurilor,
asa cum, in general, va fi in viitor cazul operatorilor de comunicatii
electronice existenti in prezent pe piata. Un refuz poate avea ca efect
impiedicarea mentinerii unui anumit grad de concurenta care exista pe piata sau
dezvoltarea acestei concurente.
Refuzul nu va fi abuziv decat daca rezulta din exploatarea abuziva a unei
pozitii dominante sau produce efecte anticoncurentiale. Pe pietele serviciilor
de comunicatii electronice vor exista initial putini concurenti, iar refuzul de
a permite accesul la facilitati va afecta, in general, concurenta de pe aceste
piete. In toate cazurile de refuz, orice justificare va fi examinata cu atentie
pentru a determina daca aceasta este obiectiva.
66. In linii mari, exista trei posibilitati:
(a) refuzul de a permite accesul in scopul prestarii unui serviciu, cand
altui operator i s-a permis accesul de catre furnizorul de acces pentru a opera
pe acea piata a serviciului;
(b) refuzul de a permite accesul in scopul prestarii unui serviciu, cand
nici unui alt operator nu i s-a acordat accesul de catre furnizorul de acces
pentru a opera pe acea piata a serviciului;
(c) o retragere a accesului deja acordat unui anumit client.
Discriminarea
67. Referitor la prima dintre ipotezele mentionate mai sus, este clar ca un
refuz de a acorda accesul unui nou client, in situatia in care furnizorul de
acces aflat intr-o pozitie dominanta a acordat deja accesul unuia sau mai
multor clienti care opereaza in avalul aceleiasi piete, ar constitui un
tratament discriminatoriu care, daca restrictioneaza concurenta de pe piata din
aval, reprezinta un abuz. Daca operatorii de retea ofera aceleasi servicii sau
unele similare ca si operatorul care solicita accesul, ar exista posibilitatea
in acest mod a restrictionarii concurentei si a abuzului de pozitia lor
dominanta. Ar putea exista desigur justificari pentru asemenea refuzuri, de
exemplu, fata de solicitantii care prezinta un risc potential din punct de
vedere al solvabilitatii. In absenta unei justificari obiective, un refuz
reprezinta de obicei un abuz de pozitie dominanta pe piata de acces.
68. In termeni generali, o companie care detine o pozitie dominanta are
obligatia de a permite accesul, astfel incat bunurile si serviciile oferite
companiilor din aval sa le fie furnizate in conditii nu mai putin favorabile
decat cele acordate altor parti, inclusiv in conditiile aplicate propriilor
operatiuni din aval.
Facilitati esentiale
69. Cu privire la a doua ipoteza mentionata, se pune intrebarea daca cel
care permite accesul trebuie sa fie obligat sa incheie contract cu furnizorul
de servicii, pentru a-i permite acestuia sa opereze pe o noua piata. Daca nu
exista constrangeri legate de capacitate, iar compania care refuza sa permita
accesul la propriile facilitati nu a permis accesul la acea facilitate nici
propriei reprezentante din aval si nici altei companii care opereaza pe acea
piata a serviciului, atunci se pune problema de a sti ce alta justificare
obiectiva ar putea motiva refuzul.
70. In domeniul transportului, s-a stabilit ca o firma care controleaza o
facilitate esentiala trebuie sa permita accesul la acea facilitate in anumite
circumstante. Aceeasi regula se aplica si sectorului de comunicatii
electronice. Daca nu exista o alternativa acceptabila, din punct de vedere
comercial, pentru acel serviciu solicitat, atunci partea care solicita accesul
nu va putea opera pe piata acelui serviciu daca accesul nu ii este acordat. In
acest caz, refuzul ar limita din acel moment dezvoltarea de noi piete sau de
noi produse pe acea piata, contrar art. 6 lit. b) din lege sau ar impiedica
dezvoltarea concurentei existente pe piata. Un refuz avand asemenea efecte este
foarte posibil sa constituie un abuz.
71. Principiul conform caruia agentii economici care detin o pozitie
dominanta sunt obligati sa incheie contracte in anumite situatii este adesea
relevant in sectorul comunicatiilor electronice. In mod curent, pentru
majoritatea serviciilor de comunicatii electronice exista monopoluri sau
monopoluri virtuale in asigurarea infrastructurii de retea. Chiar acolo unde
restrictiile au fost sau vor fi in curand ridicate, concurenta de pe pietele
din aval va continua sa depinda de preturile si conditiile de acces la
serviciile de retea din amonte, care vor reflecta doar in mod gradual
mecanismele concurentiale de pe piata. Dat fiind ritmul rapid al progresului
tehnologic din sectorul comunicatiilor electronice, este posibil sa apara
situatii in care, companiilor care vor incerca sa ofere servicii sau produse
noi, care nu se concureaza cu produsele si serviciile deja oferite de catre
operatorul cu pozitie dominanta, li se va refuza accesul de catre operatorul
aflat in pozitie dominanta.
72. Consiliul Concurentei trebuie sa se asigure ca detinerea controlului
asupra facilitatilor, de care se bucura anumiti operatori, nu este folosita in
scopul de a impiedica dezvoltarea unui mediu concurential in sectorul
comunicatiilor electronice. Unei companii, care se afla intr-o pozitie
dominanta pe o piata a serviciilor si care savarseste un abuz interzis de art.
6 din lege pe acea piata, i se va cere sa permita accesul unuia sau mai multor
concurenti de pe acea piata la facilitatile detinute, in scopul incetarii
acelui abuz. In particular, o companie poate savarsi un abuz de pozitie
dominanta daca prin actiunile sale impiedica aparitia unui nou produs sau
serviciu.
73. Punctul de pornire in analiza efectuata de catre Consiliul Concurentei
va fi identificarea unei piete existente sau potentiale pentru care este
solicitat accesul. In scopul de a determina daca este necesar ca obligatia de a
permite accesul sa fie impusa ca urmare a aplicarii regulilor de concurenta, se
va lua in calcul o eventuala incalcare a obligatiei de nediscriminare de catre
compania aflata in pozitie dominanta sau urmatoarele elemente, in mod
cumulativ:
(a) accesul la facilitatea in discutie este esential pentru ca agentii
economici sa poata concura pe acea piata conexa.
Aspectul cheie il reprezinta determinarea elementelor care sunt esentiale.
Nu este suficient ca pozitia companiei care solicita accesul sa fie mai
avantajoasa in cazul in care accesul ii este permis, ci trebuie ca, prin
refuzul de a i se acorda accesul, activitatea propusa sa fie ori imposibil de
efectuat, ori ineficienta din punct de vedere economic.
(b) capacitatea disponibila este suficienta pentru acordarea accesului;
(c) compania care detine facilitatile nu reuseste sa satisfaca cererea de
pe o piata a serviciului sau a produsului, blocheaza intrarea unui produs sau
serviciu potential sau impiedica concurenta pe piata unui serviciu sau produs
existent sau potential;
(d) compania care solicita accesul este pregatita sa plateasca un pret
rezonabil si nediscriminatoriu si accepta termenii si conditiile
nediscriminatorii de acces.
Justificarile admisibile in acest context se pot referi la dificultati
insurmontabile in acordarea accesului companiei care il solicita sau la
necesitatea celui care detine infrastructura si care a facut investitii pentru
introducerea unui produs sau serviciu nou de a beneficia de conditii si de o
amanare suficiente pentru a folosi acea facilitate in scopul de a plasa
produsul sau serviciul respectiv pe piata. Cu toate acestea, orice justificare
va trebui sa fie examinata cu grija de la caz la caz, intrucat este important
pentru sectorul comunicatiilor electronice ca beneficiile care vor aparea -
pentru utilizatorii finali - de pe urma dezvoltarii unui mediu concurential sa
nu fie compromise de actiunile fostelor monopoluri, care vizeaza sa impiedice
aparitia si dezvoltarea concurentei.
74. Pentru a se determina daca s-a savarsit o incalcare a art. 6 din lege,
vor fi luate in considerare atat situatia reala din zona respectiva sau din
alte zone geografice cat si, daca este relevant, relatia dintre configuratia
tehnica a facilitatii si acordarea accesului.
75. Problematica privind justificarea obiectiva necesita o analiza foarte
riguroasa in acest domeniu. Consiliul Concurentei trebuie sa stabileasca daca
dificultatile invocate intr-un anumit caz sunt insurmontabile, astfel incat sa
justifice refuzul de a acorda accesul; in plus, autoritatile implicate trebuie
sa decida si daca aceste dificultati sunt suficiente pentru a prevala asupra
prejudiciilor aduse concurentei in cazul in care accesul este impiedicat sau
ingreunat si daca concurenta de pe pietele serviciilor din aval este limitata.
76. Furnizorul de acces ar putea manipula trei elemente importante legate
de acces, in scopul de a refuza acordarea acestuia: timpul de raspuns,
configuratia tehnica a retelei si pretul.
77. Operatorii de comunicatii electronice care detin o pozitie dominanta au
obligatia de a trata solicitarile de acces in mod eficient: refuzul de a
raspunde sau intarzierea inexplicabila sau nejustificata in a da un raspuns la
o solicitare de acordare a accesului poate constitui un abuz. Consiliul
Concurentei va analiza raspunsul dat unei solicitari de acordare a accesului
din punctul de vedere al:
(a) perioadei de timp si conditiilor aplicabile, in mod obisnuit, de catre
furnizorul de acces la acordarea accesului propriilor filiale sau ramuri
operationale;
(b) raspunsurilor la solicitarile de acordare a accesului la facilitati
similare de pe alte piete geografice;
(c) explicatiilor date oricaror alte intarzieri in rezolvarea solicitarilor
de acordare a accesului.
78. Problematica configuratiei tehnice a retelei va fi examinata in
detaliu, pentru a se determina daca este reala. In principiu, regulile de
concurenta necesita ca partii ce solicita accesul sa i se acorde acesta la cel
mai potrivit punct, cu conditia ca aceasta sa fie posibila din punct de vedere
tehnic pentru furnizorul de acces. Problema fezabilitatii tehnice poate
constitui o justificare obiectiva pentru un refuz de acordare a accesului - de
exemplu, traficul pentru care accesul este solicitat trebuie sa satisfaca
standardele tehnice relevante pentru infrastructura; de asemenea, justificarea
obiectiva poate consta in restrictii de capacitate.
79. In afara de faptul ca poate constitui un abuz de pozitie dominanta,
practicarea de preturi excesive pentru acces poate, de asemenea, sa fie
echivalenta cu un refuz efectiv de a acorda accesul.
80. In cadrul acestor verificari, exista un numar de elemente care necesita
o evaluare atenta. Problema pretului in sectorul de comunicatii electronice
este facilitata de posibilitatea ANRC de a institui sisteme transparente de
calcul al costurilor, conform Ordonantei Guvernului nr. 34/2002.
Retragerea accesului
81. Cat priveste cea de-a treia situatie prezentata la pct. 66, in jurisprudenta
comunitara exista analize si decizii referitoare la cazuri de retragere a
accesului acordat concurentilor din aval, precizandu-se ca: "un
intreprinzator care are o pozitie dominanta pe o piata de materii prime si
care, cu scopul de a-si pastra aceste materii prime pentru prelucrarea
propriilor derivate, refuza sa serveasca un client, care este la randul sau
producator de asemenea derivate, riscand - prin aceasta - sa elimine concurenta
din partea acestui client, abuzeaza de pozitia sa dominanta in sensul art. 86
din Tratat" (art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si
completarile ulterioare).
82. Rezilierea unilaterala a acordului de acces ridica probleme similare
celor examinate in cazul refuzurilor de acordare a accesului. Retragerea
accesului acordat deja unui client va constitui, in mod normal, un abuz de
pozitie dominanta. Totusi, si in acest caz pot fi invocate motive obiective
care sa poata justifica rezilierea contractului. Aceste motive trebuie sa fie
proportionale cu efectele asupra concurentei, determinate de retragerea
accesului acordat.
B. Alte forme de abuz
83. Refuzul de a acorda accesul este doar una dintre formele posibile de
abuz de pozitie dominanta din acest domeniu. Abuzuri pot aparea si in cazul in
care accesul a fost deja acordat. Un abuz de pozitie dominanta poate aparea,
printre altele, atunci cand operatorul in cauza se comporta intr-o maniera
discriminatorie sau atunci cand actiunile operatorului limiteaza dezvoltarea
tehnica sau dezvoltarea pietelor. Exemplele urmatoare constituie situatii de
abuz.
Configurarea retelei
84. Configurarea retelei, de catre un operator de retea care ocupa o
pozitie dominanta, intr-un asemenea mod incat face ca accesul sa fie, in mod
obiectiv, mult mai dificil pentru prestatorii de servicii, poate constitui un
abuz, numai daca aceasta nu este justificata de motive obiective. O justificare
obiectiva ar putea fi aceea ca aceasta configuratie conduce la ameliorarea
eficientei generale a retelei.
Servicii legate
85. Aceasta problematica prezinta o importanta deosebita atunci cand
serviciile pentru care operatorul de comunicatii electronice ocupa o pozitie
dominanta sunt legate de alte servicii, pentru care acesta nu detine o pozitie
dominanta. Atunci cand operatorul de retea integrat pe verticala, care detine o
pozitie dominanta, obliga partea care solicita acces sa cumpere unul sau mai
multe servicii fara a avea o justificare adecvata, aceasta poate duce la
impiedicarea concurentilor furnizorului de acces in pozitie dominanta de a
oferi si ei - in mod independent - acele elemente ale "pachetului" de
servicii. Aceasta cerinta poate astfel sa constituie o incalcare a art. 6 din
lege. Chiar in cazul in care vanzarile legate de doua produse sunt in concordanta
cu uzantele comerciale sau exista o legatura naturala intre cele doua produse
in cauza, asemenea vanzari pot totusi sa constituie un abuz, in sensul art. 6
din lege, cu exceptia cazului cand sunt justificate din punct de vedere
obiectiv.
Tarifarea
86. Pentru a determina daca tarifarea ridica probleme din punctul de vedere
al aplicarii regulilor de concurenta, va fi necesar sa se demonstreze ca
veniturile si costurile sunt alocate intr-un mod adecvat. Alocarea incorecta a
costurilor si manipularea preturilor de transfer pot fi folosite ca mecanisme
pentru a ascunde de fapt practicarea preturilor excesive, a preturilor de
ruinare sau practicarea subventionarii incrucisate.
Preturile excesive
87. Problemele de tarifare legate de accesul furnizorilor de servicii la
infrastructura unui operator care detine o pozitie dominanta sunt legate
deseori de niveluri de preturi excesive. In absenta unei alternative viabile la
infrastructura la care prestatorii de servicii incearca sa dobandeasca acces, operatorul
ce detine o pozitie dominanta sau de monopol poate fi tentat sa practice
preturi excesive.
88. Pretul excesiv poate fi definit ca fiind "un pret exagerat in
comparatie cu valoarea economica a serviciului furnizat". Acest exces
poate fi, printre altele, determinat in mod obiectiv prin realizarea unei
comparatii intre pretul de vanzare al produsului in cauza si costul de
productie al acestuia.
89. Consiliul Concurentei trebuie sa determine care este costul real al
produsului in cauza. Alocarea corespunzatoare a costurilor este, de aceea,
fundamentala in a determina daca un pret este sau nu excesiv. De exemplu, in
cazul in care o societate este angajata in mai multe activitati, costurile
fiecareia dintre acestea trebuie clar identificate; la acestea trebuie sa se
adauge o cota corespunzatoare din costurile comune. De asemenea, Consiliul
Concurentei ar putea sa stabileasca o metoda adecvata de alocare a costurilor,
in cazul in care aceasta alocare face obiectul unui diferend.
90. Pentru a determina daca un pret este sau nu excesiv, trebuie sa se ia
in considerare legislatia specifica domeniului, care stabileste principiile ce
trebuie respectate in materie de stabilire a preturilor din acel sector.
91. In plus, poate servi ca indicator al pretului excesiv comparatia cu
alte zone geografice: daca este posibil, se poate realiza o comparatie intre
preturile practicate de catre o societate comerciala aflata in pozitie
dominanta si acelea practicate pe piete care sunt deschise concurentei. O asemenea
comparatie poate permite sa se determine daca preturile practicate de catre
compania aflata in pozitie dominanta au fost sau nu corecte. In anumite
circumstante, atunci cand nu exista date comparative, ANRC ar putea ea insasi
sa incerce sa determine care ar fi fost pretul pe o piata deschisa concurentei.
In anumite cazuri, o astfel de analiza poate fi avuta in vedere si de catre
Consiliul Concurentei pentru a determina daca un pret este excesiv sau nu.
Preturi de ruinare
92. Preturile de ruinare apar, printre altele, atunci cand o companie
aflata in pozitie dominanta vinde un bun sau un serviciu la un pret situat sub
cost, pe o perioada lunga de timp, cu scopul de a impiedica noi agenti
economici sa intre pe piata sau cu scopul de a elimina un concurent, ceea ce ii
permite companiei aflate in pozitie dominanta sa obtina in continuare o
crestere a puterii pe piata si, ulterior, o crestere a profiturilor.
Practicarea unor astfel de preturi este interzisa prin prevederile art. 6 lit.
f) din lege. O astfel de problema ar putea sa apara, de exemplu, in contextul
concurentei dintre diferite retele de comunicatii electronice, in cazul in care
un operator cu pozitie dominanta poate avea tendinta sa practice preturi foarte
mici in scopul de a elimina concurenta din partea altor furnizori de acces la
retea (intrati de curand pe piata). In general, un pret este abuziv daca este
sub media costurilor variabile ale societatii in pozitie dominanta sau daca
este sub media costurilor totale si daca practicarea sa face parte dintr-un
plan anticoncurential. In industriile de retea, o simpla aplicare a regulii de
mai sus nu reflecta realitatea economica a acestora.
93. Costurile variabile reprezinta acele costuri care variaza in functie de
cantitatile produse. Un agent economic care detine o pozitie dominanta nu ar
avea nici un interes sa practice astfel de preturi, cu exceptia aceluia de a
elimina de pe piata pe vreunul din concurentii sai si, prin aceasta, sa aiba
posibilitatea de a creste preturile si de a profita de pozitia sa de monopol;
aceasta deoarece vanzarea de unitati de produs la preturi sub costurile
variabile genereaza pierderi echivalente costurilor fixe (acele costuri care
raman constante indiferent de cantitatea produsa) si, cel putin, ale partii din
costurile variabile aferente unitatilor respective.
94. In scopul comercializarii rentabile a unui serviciu sau grup de
servicii, un operator trebuie sa adopte o strategie de stabilire a preturilor
care sa-i permita acestuia acoperirea tuturor costurilor suplimentare prin
veniturile suplimentare obtinute ca rezultat al prestarii serviciului sau
grupului de servicii respectiv. In cazul in care un operator in pozitie
dominanta fixeaza un pret pentru un produs sau un serviciu dat, care este
inferior mediei costurilor totale reiesite din prestarea acelui serviciu,
operatorul trebuie sa justifice acest pret in termeni comerciali: un operator
in pozitie dominanta care ar obtine beneficiile de pe urma unei asemenea
politici de preturi, doar daca unul sau mai multi concurenti au fost afectati,
trebuie considerat ca practicand un abuz.
95. Pentru a dovedi abuzul, autoritatea de concurenta este cea care trebuie
sa determine pretul sub care o companie ar putea obtine un profit doar prin
eliminarea sau slabirea unuia sau a mai multor concurenti. Structurile de cost
in industriile de retea tind sa fie diferite de majoritatea altor industrii, in
masura in care industriile de retea suporta costuri comune mult mai mari.
96. De exemplu, in cazul furnizarii serviciilor de comunicatii electronice,
un pret care este egal cu costurile variabile ale unui serviciu poate fi
inferior pretului care trebuie practicat de catre operator pentru a-si acoperi
costul furnizarii serviciului. Aplicand testul mentionat la punctul 93
preturilor care vor fi practicate de catre un operator pe o perioada mai mare
de timp si pe care se bazeaza pentru a decide sa investeasca, costurile luate
in considerare trebuie sa includa costul marginal care este alocat pentru
furnizarea serviciului. In analizarea situatiei, se va acorda atentie perioadei
adecvate de timp in care costurile vor fi analizate. In majoritatea cazurilor,
exista motive sa se considere ca nu sunt indicate nici perioadele foarte scurte
de timp, dar nici cele foarte lungi.
97. In aceste circumstante, Consiliul Concurentei va trebui deseori sa
examineze costurile suplimentare (incrementale) medii de furnizare a
serviciului, putandu-se dovedi necesara analizarea acestora pe o perioada mai
mare de un an.
98. In acest context, regulile specifice sectorului de comunicatii
electronice cu privire la cerintele de contabilitate si transparenta a acestuia
asigura aplicarea efectiva a art. 6 din lege.
Subventionarea incrucisata
99. O practica de subventionare incrucisata poate constitui un abuz atunci
cand un operator se afla in pozitie dominanta pe o piata a produsului sau a
serviciului. Dovada unei asemenea practici poate fi facuta demonstrand ca
operatiunile din aval ale companiei in pozitie dominanta nu s-ar putea desfasura
profitabil pe baza preturilor practicate in relatiile cu concurentii de pe
piata din aval de catre unitatea de operare din amonte a companiei in pozitie
dominanta. Operatorul aflat in pozitie dominanta ar putea ascunde faptul ca
unitatile sale din aval inregistreaza pierderi, alocand activitatilor legate de
acces costuri care ar fi trebuit alocate - in mod normal - operatiunilor din
aval sau determinand in mod impropriu preturile de transfer in cadrul
organizatiei. Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 abordeaza acest aspect, ANRC
putand impune unui operator in pozitie dominanta integrat pe verticala
obligatii privind evidenta contabila separata, in cadrul contabilitatii interne
de gestiune, pentru anumite activitati care au legatura cu interconectarea retelelor
de comunicatii electronice ori cu accesul la aceste retele sau la
infrastructura asociata. In plus, ii poate impune sa urmareasca distinct
tarifele la vanzarea de gros si tarifele de transfer intern pentru a asigura,
intre altele, indeplinirea obligatiei de nediscriminare. Cu toate acestea,
existenta contabilitatilor separate nu exclude existenta unui posibil abuz.
Consiliul Concurentei va examina faptele pe baza unei analize de la caz la caz.
100. In anumite circumstante, o practica de subventionare incrucisata ar
putea fi demonstrata si aratand ca diferenta dintre preturile de acces
practicate in relatiile cu concurentii de pe piata din aval (piata care include
si operatiunile din aval ale companiei in pozitie dominanta, daca exista) si
pretul pe care operatorul de retea il practica pe piata din aval este
insuficienta pentru a permite o furnizare a serviciului in conditii de
eficienta rezonabila pe piata din aval, pentru a obtine un profit normal (cu
exceptia cazului cand societatea aflata in pozitie dominanta poate demonstra ca
operatiunile sale din aval se caracterizeaza printr-o eficacitate
exceptionala).
101. In ipotezele de mai sus, concurentii de pe piata din aval se vor
confrunta cu o practica de subventionare incrucisata care i-ar putea elimina de
pe piata.
Discriminare
102. Un furnizor de acces aflat in pozitie dominanta nu poate face
discriminari intre partile cu care a incheiat acorduri de acces diferite,
atunci cand asemenea discriminari ar restrictiona concurenta. Orice diferentiere
fondata mai degraba pe utilizarea prevazuta a fi data accesului, decat pe
diferentele intre tranzactiile ce ar putea exista pentru furnizorul de acces
este contrara art. 6 din lege, atunci cand discriminarea risca sa restranga sau
sa denatureze concurenta actuala sau potentiala. Aceasta discriminare ar putea
lua forma impunerii unor conditii diferite, inclusiv practicarea unor preturi
diferite sau alte diferentieri intre acordurile de acces, cu exceptia cazului
in care asemenea discriminare ar fi in mod obiectiv justificata, de exemplu pe
baza de costuri sau consideratii tehnice sau de faptul ca utilizatorii opereaza
la niveluri diferite. Aceasta discriminare ar putea sa restrictioneze
concurenta de pe piata din aval pe care compania care solicita accesul a cautat
sa opereze, prin faptul ca ar putea limita posibilitatea acelui operator de a
intra pe piata sau de a-si extinde operatiunile de pe acea piata.
103. Aceasta discriminare ar putea avea efect asupra concurentei si atunci
cand a avut loc intre operatori de pe piete din aval strans legate, invecinate.
Atunci cand exista doua piete distincte ale produsului in aval, dar unul dintre
produse poate fi considerat substituibil cu celalalt, insa nu si din punct de
vedere al pretului, orice discriminare prin preturile practicate in relatia cu
furnizorii celor doua produse ar putea slabi concurenta actuala sau potentiala.
De exemplu, desi in prezent serviciile de telefonie vocala fixa si mobila
constituie probabil piete ale produsului distincte, aceste piete sunt in masura
sa convearga. Faptul de a practica tarife de interconectare mai mari
operatorilor de telefonie mobila, comparativ cu operatorii de telefonie fixa,
va tinde sa limiteze aceasta convergenta si, prin urmare, va avea efect asupra
concurentei. Efecte similare asupra concurentei se pot produce si pe alte piete
de comunicatii electronice. Aceasta discriminare va fi, in orice eventualitate,
dificil de justificat, data fiind obligatia de a stabili preturi in functie de
costuri.
104. Referitor la discriminarea prin pret, art. 6 lit. c) din lege
interzice discriminarea practicata de catre un agent economic ce detine o
pozitie dominanta fata de clientii sai, inclusiv discriminarea intre clienti pe
baza faptului ca acestia accepta sau nu sa trateze in mod exclusiv cu acea
companie in pozitie dominanta.
105. Art. 6 din lege nu poate impune unei companii in pozitie dominanta sa
nu aplice un tratament diferentiat pentru categorii diferite de clienti, atunci
cand diferentierea poate fi obiectiv justificata pe baza tipului de
interconectare oferit si/sau pe baza conditiilor in vigoare de acordare a
licentelor (dat fiind faptul ca aceste diferente nu determina o distorsionare a
concurentei). Dimpotriva, art. 6 de mai sus interzice companiilor in pozitie
dominanta sa practice discriminari pentru tranzactii similare, atunci cand o
asemenea discriminare va avea efect asupra concurentei. Determinarea faptului
daca aceste diferente produc efecte distorsionante asupra concurentei trebuie
efectuata in fiecare caz in parte. Din aceasta perspectiva, trebuie reamintit
ca art. 5 si 6 din lege se ocupa de aspecte referitoare la concurenta si nu de
aspecte de reglementare a diferitelor sectoare economice.
106. Discriminarea cu privire la orice aspecte sau conditii ale unor
acorduri de acces, fara o justificare obiectiva, poate constitui un abuz.
Discriminarea se poate referi la elemente ca: fixarea tarifelor, intarzieri la
acordarea accesului, aspectele tehnice ale accesului, rutare, numerotare,
restrictii de retea ce exced cerintelor esentiale si folosirea datelor din
retea referitoare la clienti. Totusi, existenta discriminarii nu poate fi
demonstrata decat pe baza unei analize de la caz la caz. Discriminarea
reprezinta o practica interzisa de art. 6, indiferent de faptul ca ea rezulta
sau nu in mod clar din termenii unui anumit acord de acces.
107. Exista, in acest context, o obligatie generala a operatorului de retea
de a trata clientii independenti in acelasi mod ca si propria sa filiala sau
activitate de furnizare de servicii din aval. Natura clientilor si cererile
acestora pot juca un rol semnificativ in a determina daca tranzactiile sunt
comparabile. Practicarea de preturi diferite pentru clienti aflati pe niveluri
diferite (de exemplu vanzare en gros si en detail) nu constituie in mod necesar
o discriminare.
108. Probleme de discriminare pot aparea si in ceea ce priveste
configurarea tehnica a accesului, data fiind importanta acesteia. Gradul de
complexitate tehnica a accesului reprezinta restrictiile asupra tipului sau
nivelului din ierarhia retelei centralei telefonice care asigura accesul sau
capacitatea tehnica a acesteia au o importanta deosebita din punct de vedere
concurential. Acestea se pot referi la infrastructurile disponibile pentru a
asigura o conexiune sau la tipul interfetei si al sistemului de semnalizare
folosit pentru a determina tipul de serviciu ce poate fi pus la dispozitia
partii care solicita accesul. Numarul si/sau localizarea punctelor de conectare
reprezinta cerinta de a colecta si distribui traficul pentru o anumita zona
prin centrul de comutare care deserveste direct acea zona - si nu la un nivel
mai inalt al ierarhiei de retea - poate juca un rol important. Partea care
solicita accesul suporta cheltuieli suplimentare fie datorita furnizarii
legaturilor la o distanta mai mare de propriul sau centru de comutare, fie
datorita faptului ca este obligata sa plateasca tarife de transport mai mari.
Accesul egal reprezinta posibilitatea clientilor partii care solicita accesul de
a beneficia de serviciile prestate de catre furnizorul de acces prin tastarea
aceluiasi numar de cifre ca si clientii celui din urma reprezinta o problema de
mare importanta in ceea ce priveste concurenta in domeniul comunicatiilor
electronice.
Justificari obiective
109. Justificarile ar putea include factori legati de operarea efectiva a
retelei detinute de operatorul care asigura accesul sau restrictii legate de
licentiere, de exemplu, de natura drepturilor de proprietate intelectuala.
C. Abuzul de pozitie dominanta colectiva
110. In cazul unei dominante colective, comportamentul uneia sau al mai
multora dintre companiile in pozitie dominanta poate fi abuziv, chiar daca
celelalte nu au acelasi comportament.
111. In completarea masurilor prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996,
cu modificarile si completarile ulterioare, in situatia in care nici un
operator nu este dispus sa acorde accesul si nu exista nici o justificare
tehnica sau comerciala pentru acest refuz, se presupune ca ANRC ar putea
rezolva aceasta problema, impunand uneia sau mai multor companii obligatia de a
acorda accesul, in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr.
34/2002.
Sectiunea a 3-a
Acordurile de acces - art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare
112. Restrictiile asupra concurentei incluse sau rezultate din acordurile
de acces pot avea doua efecte distincte: restrangerea concurentei dintre cele
doua parti la acordul de acces sau restrangerea concurentei din partea unor
terti, de exemplu printr-o exclusivitate acordata uneia sau ambelor parti la
acord. Mai mult, in cazul in care o parte a acordului detine o pozitie
dominanta, clauzele acordurilor de acces pot avea ca rezultat consolidarea
pozitiei dominante sau extinderea acelei pozitii dominante pe o piata
invecinata sau, daca aceste clauze sunt incorecte, pot constitui o exploatare
ilegala a pozitiei dominante.
113. Acordurile in care accesul este, in principiu, nelimitat, nu
constituie in sine o restrictionare a concurentei in intelesul art. 5 alin. (1)
din lege. In schimb, obligatiile de exclusivitate din contractele de furnizare
a accesului pot conduce la restrictionarea concurentei intrucat limiteaza
accesul altor companii la infrastructura. Deoarece majoritatea retelelor dispun
de o capacitate superioara celei de care este susceptibil a avea nevoie un
utilizator unic, acesta va fi - in general - si cazul retelelor de comunicatii
electronice.
114. Acordurile de acces pot avea importante efecte pozitive pentru
concurenta, in masura in care ele pot imbunatati accesul pe pietele din aval.
In contextul interconectarii, acordurile de acces sunt esentiale pentru
asigurarea interoperabilitatii serviciilor si a infrastructurii, conducand astfel
la intensificarea concurentei pe pietele serviciilor din aval, care pot genera
o valoare superioara in comparatie cu infrastructura locala.
115. Totusi, exista riscul ca acordurile de acces sau anumite clauze ale
acestora sa aiba efecte anticoncurentiale. De exemplu, acordurile de acces pot:
a. sa constituie mijloace de coordonare a preturilor;
b. sa permita partajarea pietelor;
c. sa aiba ca efect excluderea unor terti;
d. sa conduca la un schimb de informatii comerciale importante intre parti.
116. Riscul coordonarii preturilor este deosebit de acut in sectorul
comunicatiilor electronice deoarece tarifele de interconectare reprezinta,
adesea, peste 50% din totalul costurilor serviciilor furnizate, iar
interconectarea cu reteaua unui operator cu pozitie dominanta este, de obicei,
inevitabila. In aceste conditii, concurenta prin pret este limitata, iar riscul
coordonarii preturilor este - in mod corespunzator - mai mare.
117. Mai mult, in loc sa creeze o concurenta intre retele, in anumite
conditii, acordurile de interconectare dintre operatorii de retele pot
constitui instrumente de impartire a pietelor intre operatorul de retea care
acorda accesul si operatorii care solicita acest acces.
118. Intr-un sector de comunicatii electronice liberalizat, tipurile de
restrictii anterior mentionate vor fi monitorizate de catre Consiliul
Concurentei conform regulilor de concurenta. Dreptul partilor afectate de orice
comportamente anticoncurentiale de a se adresa autoritatilor de concurenta nu
este modificat de legislatia de reglementare sectoriala in vigoare.
119. Consiliul Concurentei a identificat anumite tipuri de restrictii care
ar putea incalca art. 5 alin. (1) din lege si, prin urmare, pentru care va fi
necesara obtinerea beneficiului unei exceptari individuale. Aceste clauze sunt,
in general, legate de cadrul comercial al accesului.
120. In sectorul comunicatiilor electronice, in cadrul acordurilor de
interconectare, partile vor obtine - in mod inerent - anumite informatii privind
clientii si traficul concurentilor. Acest schimb de informatii poate, in
anumite cazuri, sa influenteze comportamentul concurential al societatilor
implicate si ar putea cu usurinta sa fie folosit de parti in scopul savarsirii
unor practici concertate, cum ar fi impartirea pietelor. Ordonanta Guvernului
nr. 34/2002 prevede ca informatiile obtinute de la o companie care solicita
interconectarea sa fie folosite numai in scopurile pentru care au fost
furnizate. In vederea respectarii regulilor de concurenta si a prevederilor
Ordonantei Guvernului nr. 34/2002, operatorii vor trebui sa introduca masuri de
siguranta care sa garanteze faptul ca informatiile confidentiale vor fi
accesibile doar acelor parti ale companiei implicate in realizarea acordurilor de
interconectare si ca aceste informatii nu vor fi folosite in scopuri
anticoncurentiale. In conditiile in care aceste masuri de siguranta sunt
complete si functioneaza corect, in principiu, nu trebuie sa existe motiv
pentru care simplele acorduri de interconectare sa cada sub incidenta art. 5
alin. (1) din lege.
121. Clauzele de exclusivitate, in special cele in virtutea carora traficul
va fi condus exclusiv prin reteaua de comunicatii electronice a uneia sau a
celor doua parti, mai degraba decat prin cea a tertului cu care au fost
incheiate acorduri de acces vor trebui sa faca obiectul unei analize prin
prisma art. 5 alin. (2) din lege. Daca nu se furnizeaza nici o justificare
pentru aceasta rutare, clauzele de acest gen vor fi interzise. Aceste clauze de
exclusivitate nu sunt, prin urmare, inerente acordurilor de acces.
122. Este foarte putin probabil ca acordurile de acces care au fost
incheiate in scop anticoncurential sa indeplineasca criteriile de acordare a
unei exceptari individuale conform art. 5 alin. (2) din lege.
123. Mai mult, acordurile de acces pot avea impact asupra structurii
concurentiale de pe piata. Tarifele pentru accesul local vor constitui,
deseori, o parte considerabila a costului total al serviciului furnizat
consumatorului final de catre partea care solicita accesul, limitand astfel
posibilitatea manifestarii concurentei prin pret. Datorita necesitatii de a
proteja acest grad limitat de concurenta, Consiliul Concurentei va acorda
atentie examinarii acordurilor de acces in contextul efectelor lor potentiale
pe pietele relevante, pentru a se asigura ca aceste acorduri nu constituie
mijloace indirecte sau ascunse pentru fixarea sau coordonarea tarifelor platite
de catre utilizatorii finali, practica ce constituie una dintre cele mai grave
incalcari ale art. 5 alin. (1) din lege. Din acest punct de vedere, pietele de
tip oligopol vor fi tratate cu o atentie speciala.
124. In plus, clauzele care implica o discriminare ce conduce la excluderea
tertilor au in aceeasi masura si un efect de restrictionare a concurentei. Cea
mai importanta este discriminarea prin pret, calitate sau alte aspecte
comerciale semnificative ale accesului, in detrimentul partii care solicita
accesul, care are ca scop, in general, favorizarea intr-o maniera incorecta a
operatiunilor furnizorului de acces.
CAP. 4
CADRUL DE ANALIZA A SITUATIEI IN CARE UN OPERATOR FURNIZEAZA ATAT RETELE DE
COMUNICATII ELECTRONICE, CAT SI RETELE DE TELEVIZIUNE PRIN CABLU
125. Consiliul Concurentei considera ca furnizarea de retele de comunicatii
electronice si de retele de televiziune prin cablu, de catre un operator aflat
in pozitie dominanta, poate constitui o piedica in calea dezvoltarii pietei si
a manifestarii efectelor pozitive pentru concurenta ale liberalizarii.
126. Pentru a se obtine efectele scontate, ca rezultat al procesului de
liberalizare, masurile minime ar trebui sa vizeze:
a) asigurarea transparentei informatiei contabile si prevenirea
comportamentului discriminatoriu, acolo unde un operator de comunicatii
electronice in pozitie dominanta, ce furnizeaza infrastructura de retea publica
comutata de comunicatii electronice, furnizeaza si infrastructura de retea de
televiziune prin cablu;
b) asigurarea separarii contabilitatii financiare pentru serviciile de
furnizare a fiecarei retele si pentru activitatile operatorului ce constau in
furnizarea de servicii de comunicatii electronice.
127. Simpla separare a contabilitatii va asigura doar transparenta
fluxurilor financiare, in timp ce separarea legala ar putea conduce la o mai
mare transparenta a activelor si a costurilor si ar facilita monitorizarea
profitabilitatii si a managementului operatiunilor pe reteaua de cablu.
Furnizarea retelelor de comunicatii electronice si a retelelor de cablu TV sunt
activitati legate. Prin urmare, pozitia unui operator pe una dintre aceste
piete are impact asupra pozitiei sale de pe o alta piata, iar supravegherea
activitatilor sale de pe aceste piete devine mai dificila.
128. In aplicarea regulilor de concurenta in cazuri specifice este esential
sa fie avut in vedere contextul juridic si economic. Aceasta implica faptul ca
schimbarile in conditiile pietei, cum ar fi cele generate de progresul
tehnologic, au un impact direct in analiza efectuata in baza legii. In momentul
convergentei si al aparitiei noilor piete ale serviciilor multimedia, detinerea
incrucisata a proprietatii intre retelele de comunicatii electronice si cele de
cablu are un impact potential mult mai ridicat cu privire la puterea de piata si
la potentialul abuz de pozitie dominanta. Comportamentul comercial al agentului
economic in cauza va necesita, prin urmare, o analiza mai detaliata, avand in
vedere ca exista o mare probabilitate pentru aparitia unui comportament abuziv
si a unor efecte de impiedicare a accesului pe piata. In aceste conditii,
contabilitatea separata ar putea constitui o masura insuficienta, fiind mai
indicata implementarea separarii legale, in sensul de operare a celor doua
tipuri de retele - de cablu TV si de comunicatii electronice - prin entitati
legale distincte.
129. In plus, pe pietele de telefonie locala, este indicat ca operatorul
care exploateaza cele doua retele sa nu fie singurul furnizor al
infrastructurii pentru concurentii sai, avand in vedere conditiile specifice
ale pietelor relevante locale de telefonie, unde, de regula, construirea de
infrastructuri paralele este lenta si costisitoare.
130. O eventuala excludere a utilizarii retelei de comunicatii electronice
publice pentru difuzarea de programe de televiziune ar putea conduce insa la
cresterea deficitului de capacitate disponibila pentru acest tip de transmisie.
Limitarea capacitatii disponibile ar putea avea, in special, efecte severe
asupra furnizorilor de servicii de televiziune prin cablu.
131. Consiliul Concurentei intentioneaza sa actioneze conform art. 5 sau
art. 6 din lege si Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice,
in urma unei analize de la caz la caz, pentru reducerea unor efecte
anticoncurentiale viitoare ale furnizarii de catre un anumit operator a
retelelor de televiziune prin cablu si a celor de comunicatii electronice.
Actiunea poate fi pornita din oficiu sau in urma sesizarii cu o plangere
conform art. 6 din lege. De asemenea, Consiliul Concurentei poate actiona ca
rezultat al unei notificari realizate de catre o companie de comunicatii
electronice si televiziune prin cablu in pozitie dominanta, avand ca obiect
extinderea sa in noi zone multi-media, prin impunerea unor modificari
structurale sau a altor masuri pe care le va considera indicate pentru
mentinerea unui mediu concurential normal.
132. In acest sector, art. 6 din lege ar trebui aplicat a fortiori unui
agent economic care este proprietarul atat al unei retele de comunicatii
electronice, cat si al unei retele de cablu, in particular cand detine o
pozitie dominanta pe ambele piete. Atunci cand un agent economic detine o
pozitie dominanta pe doua piete, acesta nu trebuie ca - prin comportamentul sau
- sa submineze si sa distorsioneze concurenta. Aceasta dominanta nu trebuie
folosita, in special, ca o parghie pe piete invecinate, impiedicand astfel
aparitia unor servicii noi sau consolidand pozitia dominanta prin achizitii sau
infiintarea de societati cooperative fie orizontale, fie verticale.
133. Pentru a actiona impotriva unor practici interzise de art. 6 din lege,
Consiliul Concurentei poate decide declansarea unor investigatii, din oficiu
sau in urma unei plangeri. In plus, in baza art. 5 din aceeasi lege, a
prevederilor Regulamentului Consiliului Concurentei privind aplicarea
prevederilor art. 5 si art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind
practicile anticoncurentiale si a Regulamentului privind autorizarea
concentrarilor economice, Consiliul Concurentei poate primi o notificare a unei
operatiuni, pe care o va analiza in lumina circumstantelor specifice ale
cazului. Este posibil ca extinderea pe piete invecinate a unui operator in
pozitie dominanta, atat pe retele de comunicatii electronice, cat si pe retele
de televiziune prin cablu, sa genereze indoieli serioase privind
compatibilitatea operatiunii in cauza cu un mediu concurential normal.
134. Furnizarea retelelor de comunicatii electronice si a celor de
televiziune prin cablu de catre un singur operator, fost monopolist, conduce la
crearea unei pozitii de start asimetrice pentru operatorii de comunicatii
electronice dominanti comparativ cu noii intrati pe piata, avand in vedere ca
pietele din acest domeniu tind sa fie convergente; in primul rand, va actiona
ca o constrangere semnificativa asupra dezvoltarii optime a acestor piete. In
mod clar aceasta situatie va avea ca efect reducerea concurentei pe piata
comunicatiilor electronice, cat timp noii intrati vor fi incapabili sa acceseze
bucla locala independent de operatorul in pozitie dominanta. In al doilea rand,
aceasta situatie creeaza o mai mare posibilitate pentru ca operatorul dual in
pozitie dominanta sa actioneze intr-o maniera care sa impiedice inovatia si sa
intarzie dezvoltarea pietelor multimedia din Romania.
CONCLUZII
135. Consiliul Concurentei considera ca regulile de concurenta si
reglementarile specifice ale sectorului formeaza un set coerent de masuri
pentru asigurarea unui mediu de piata concurential si liberalizat al pietelor
de comunicatii electronice din Romania.
136. Atunci cand vor fi invocate regulile de concurenta, Consiliul
Concurentei va stabili care sunt pietele relevante si va aplica art. 5 si 6 din
lege in concordanta cu principiile expuse in prezentele Instructiuni.
137. Abordarea stabilita in Instructiunile de fata va promova concurenta pe
pietele de comunicatii electronice si servicii multimedia, in beneficiul
consumatorilor, prin oportunitatile create pentru noii intrati si prin
incurajarea concurentei la nivelul buclei locale, dezvoltarea unor noi servicii
pentru consumatori si crearea unei industrii multimedia puternice.
138. La data intrarii in vigoare a prezentelor Instructiuni, se abroga
Instructiunile Consiliului Concurentei privind modul de aplicare a regulilor de
concurenta acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice - cadru
general, piete relevante si principii, puse in aplicare prin Ordin al
Presedintelui Consiliului Concurentei nr. 225/2002, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 920/17 decembrie 2002.
ANEXA 5
INSTRUCTIUNI
date in aplicarea prevederilor art. 33 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
privire la calculul taxei de autorizare a concentrarilor economice
In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare, Consiliul Concurentei adopta
prezentele instructiuni:
1. Introducere
Scopul acestor instructiuni este de a aduce clarificari de ordin procedural
si practic, necesare calculului taxei de autorizare prevazute la art. 33 din
Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare,
denumita in continuare lege.
2. Obligatia de plata
Sunt obligati la plata taxei de autorizare a concentrarilor economice,
instituita conform art. 33, agentul sau agentii economici care au inaintat
notificarea Consiliului Concurentei, in conformitate cu prevederile
Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice si care au obtinut
autorizarea in conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) lit. b) sau ale
art. 51 alin. (2) lit. b) sau c) din lege.
In urma obtinerii autorizarii, agentul sau agentii economici care au
efectuat procedura notificarii devin agenti economici platitori ai taxei
stabilite potrivit dispozitiilor prezentelor instructiuni.
In situatia in care agentul sau agentii economici platitori nu fac dovada
achitarii taxei de autorizare in termenul specificat prin decizie, se vor
aplica sanctiunile prevazute la art. 56 alin. (1) lit. d) din lege.
3. Modul de calcul al cifrei de afaceri pentru fiecare agent economic
implicat
In sensul prezentelor instructiuni, cifra de afaceri va reprezenta
insumarea veniturilor pe piata relevanta pe care are loc operatiunea de
concentrare economica.
Din aceasta cifra de afaceri se vor deduce accizele inregistrate ca
obligatii de plata si valoarea exporturilor efectuate in ceea ce priveste
produsele de pe piata relevanta.
Daca agentul economic implicat - definit conform prevederilor
Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice - face parte
dintr-un grup in care mai exista agenti economici care actioneaza pe piata
relevanta pe care are loc operatiunea de concentrare economica notificata, se
vor lua in calcul si cifrele de afaceri ale acestor agenti economici daca, dupa
realizarea operatiunii de concentrare economica, vor ramane sau vor deveni
membri ai grupului din care face parte agentul sau agentii economici care
inainteaza notificarea.
In scopul evitarii dublei inregistrari, la calculul cifrei de afaceri a
membrilor grupului nu se vor lua in calcul valorile rezultate din vanzarile de
produse si/sau prestarile de servicii, efectuate intre acestia, pe piata
relevanta pentru consumul intern al grupului.
In cazul dobandirii controlului partial, asa cum este definit in
Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice, cifra de afaceri
corespunzatoare activelor cumparate se va calcula - in situatia in care
activitatea sau specificul activelor cumparate nu permite defalcarea cifrei de
afaceri - proportional cu ponderea acestora din totalul patrimoniului agentului
economic vanzator.
4. Calculul cifrei de afaceri cumulate careia i se aplica taxa de
autorizare
In cazul realizarii unei concentrari economice prin fuziune, cifra de
afaceri va fi cea rezultata din cumularea cifrelor de afaceri ale agentilor
economici care fuzioneaza si ale membrilor grupurilor din care acestia,
eventual, fac parte, calculate conform prezentelor instructiuni.
Cand operatiunea de concentrare economica se realizeaza prin dobandirea
controlului unic, cifra de afaceri va fi cea rezultata din cumularea cifrelor
de afaceri ale agentului economic achizitor si ale membrilor grupului din care
acesta, eventual, face parte cu cifrele de afaceri ale agentului economic
achizitionat si ale agentilor economici controlati, direct sau indirect, de
catre agentul economic achizitionat.
La concentrarea economica realizata prin dobandirea controlului in comun
asupra unui agent economic existent, cifra de afaceri va fi rezultatul
cumularii cifrelor de afaceri, calculate conform prezentelor instructiuni, ale
agentilor economici care dobandesc controlul in comun si ale grupurilor din
care acestea, eventual, fac parte cu cifra de afaceri a agentului economic asupra
caruia s-a dobandit controlul in comun si ale agentilor economici controlati,
la randul lor, direct sau indirect, de catre agentul economic asupra caruia s-a
dobandit controlul in comun.
In cazul in care controlul in comun se dobandeste in baza unui acord, de
catre doi sau mai multi agenti economici asupra unui agent economic nou-creat,
cifra de afaceri se va calcula prin cumularea cifrelor de afaceri ale partilor
la acord si ale membrilor grupurilor din care acestea, eventual, fac parte.
Daca societatea in comun concentrativa actioneaza pe o piata relevanta pe care
societatile-mama nu sunt prezente, cifra de afaceri este zero.
Daca nu exista o cifra de afaceri cumulata a agentilor economici implicati
in operatiunea de concentrare economica notificata, deoarece agentul sau
agentii economici achizitori nu-si desfasoara activitatea in Romania, se va lua
in calcul cifra de afaceri a agentului economic achizitionat si ale agentilor
economici controlati, direct sau indirect, de catre agentul economic achizitionat.
5. Declararea cifrei de afaceri
Agentul sau agentii economici care notifica trebuie sa transmita
Consiliului Concurentei, in termen de 10 zile de la data la care notificarea
concentrarii economice a devenit efectiva, o nota care va cuprinde cifra de
afaceri calculata conform prezentelor instructiuni.
Nota va cuprinde atat cifra de afaceri totala, la care se va aplica taxa,
cat si cifrele de afaceri care au compus-o, cu mentionarea agentilor economici
de la care provin.
Nota va fi prezentata in original si va purta semnaturile si stampilele
autorizate.
6. Precizari finale
Sumele provenite din plata taxei de autorizare, conform art. 33 alin. (3)
din lege, se varsa la bugetul de stat in termenul si conform procedurilor stabilite
de reglementarile fiscale.
Sumele reprezentand taxa de autorizare se vireaza de catre agentii
economici platitori, cu ordin de plata tip trezorerie, la bugetul de stat, in
contul nr. 20.17.01.03, deschis la trezoreria statului.
Consiliul Concurentei controleaza modul in care se asigura respectarea
prevederilor prezentelor instructiuni privind stabilirea si plata taxei de
autorizare a concentrarilor economice.
Taxele de autorizare, achitate sau transmise spre incasare inainte de
intrarea in vigoare a prezentelor instructiuni, raman valabile.
La data intrarii in vigoare a prezentelor instructiuni se abroga
Instructiunile date in aplicarea art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr.
21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrarilor economice,
puse in aplicare prin Ordinul nr. 34/1998 al presedintelui Consiliului
Concurentei, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
175/07.05.1998.